All about bloody books

Concursuri si iar concursuri

2012-01-21T05:45:00.001-08:00

Concurs nou pe Walking on Letters! http://walking-on-letters.blogspot.com/

Love in carousel chapter 3

2011-11-29T10:47:00.001-08:00

29 3

Cum am deschis usa casei m-a cuprins un miros dulceag de mere coapte.Eram convinsa ca mama a facut placinta de mere,care era preferata mea bineinteles.Ma framanta gandul de a o intreba pe mama daca am voie sa merg la carnaval.Eram sigura ca va spune nu.Asa este ea.Nu este o persoana rea,dar este prea protectoare si asta ma enerveaza la culme.Cand am pasit in bucatarie am crezut ca mama sta impreuna cu tata la masa,dar apoi conturul celeilalte persoane a iesit in evidenta si mi-am dat seama ca nu era tata ci un baiat pe care nu il cunosteam.Era probabil cu un an mai mare ca mine.Purta o camasa neagra cu maneci lungi care ii venea lipita de corp facandu-i muschii sa iasa in relief,o pereche de jeansi tot negri,iar prin crapaturile camasei din parti iesea in evidenta o curea rosie.Avea parul blond cu o nuanta de roscat care abia daca se observa.Ochii lui erau de culoarea chihlibarului ceea ce nu prea era posibil doar daca nu cumva purta lentile de contact.Cand privirea lui o intalni pe a mea ochii lui s-au prefacut,nu stiu cum,intr-un verde cristalin.Probabil nu am fost eu atenta cand si-a scos lentilele de contact.Ba nu,mint,am fost atenta la el in fiecare secunda de cand am intrat in bucatarie.Sa fi fost magia?Prostii.Magia nu exista chiar daca as vrea.Daca ar exista asa ceva as putea sa o fac pe mama sa ma lase sa am un iubit,iar pe tata l-as face sa marturiseasca unde munceste.Nu ca m-ar interesa asta atat de mult dar sunt singura din scoala care nu stie asta.

Imediat cum ma vazu,mama si-a ridicat privirea care se pare ca era indreptata catre acel tip.

-Mama,nu mi-ai zis ca avem musafiri,i-am atras eu atentia.Unde este tata?Nu-mi spune ca a plecat din nou.Daca mi-ar fi dat macar un telefon ar fi fost superb,dar nu,de ce mi-ar da?

-Scumpo,el este Andy,Andy aceasta este fiica mea Denia,ne-a prezentat mama.Cine era acest baiat atat de important incat mama sa ne faca cunostiinta.Credeam ca mama este impotriva baietilor.Si ce vroia ea de la Andy?

-Incantat de cunostiinta Denia,sti eu tocmai plecam,cred ca ar trebui sa va las sa discutati ca intre mama si fiica.Imi cer scuze de deranj doamna Song.

-Niciodata nu se va numi deranj atunci cand vine din partea ta,stii bine.Baiatul schita un ranjet si iesi pe usa tocmai cand vroiam sa ii spun si eu ca sunt incantata de cunostiinta.

-Mami,as avea nevoie de o introducere,te rog.Ce faceai tu cu baiatul ala,Andy?Am multe intrebari pentru tine dar deocamdata sper sa te multumesti numai cu aceasta.

-Denia,i-a zi ti-a placut de Andy?

Acum devenea ciudata.Eu i-am pus prima o intrebare iar ea mi-a retezat-o cu o alta intrebare banala.Cum adica daca mi-a placut?Il stiu de doua secunde si nici macar nu am apucat sa scot un cuvant cat timp el a fost aici.M-am incalzit asa ca mi-am lasat rucsacul sa cada pe jos.M-am uitat in treacat pe vizor ca sa vad daca nu cumva acel pusti ne urmarea sau asculta.Nici urma de el,ca si cand ar fi zburat.Nu vedeam nicio urma de talpa in noroiul din fata casei care s-a produs din cauza ploilor abundente din aceasta saptamana.Urmele

pe care le-am facut eu inca se mai vedeau insa nu cred ca aveam amandoi acelasi model pe talpa pantofului.Imi cunosteam foarte bine incaltamintea.

-La ce te uiti?M-a intrebat mama mea si s-a apropiat mai mult de mine.

-Poftim?Eu sunt cea care ar trebui sa iti pun intrebari nu tu.Cum se face ca vin acasa si gasesc un baiat de optsprezece ani,cel putin asa cred eu, tinand cont de faptul ca tu esti extrem de impotriva baietilor,iar apoi vi si ma intrebi daca mi-a placut.Ce-i cu tine?Apropo,ca tot veni vorba despre baieti.Crezi ca ai putea sa ma lasi sa ma duc asta seara la carnavalul de Halloween?

-Ce legatura are carnavalul cu baietii?Apoi s-a uitat in ochii mei si probabil ca a inteles ce legatura era intre cele doua cuvinte.A,gata m-am prins,vrei sa te duci pentru ca te-a invitat un baiat.Ei bine,sti care va fi raspunsul meu si nu voi accepta sa te smiorcai in fata mea daca il auzi.Deci nu ti-l voi spune,il vei gandi tu singura.

-Este „nu” nu-i asa?

-Ma cunosti prea bine.Acum hai la culcare,mi-a spus si m-a impins usor de la spate.

-Ce?Mama,este abia ora cinci,nu ma poti trimite la culcare atat de devreme!Am protestat si am dat sa ma intorc dar stransoarea mamei era mult mai puternica decat o stiam.M-a condus pana in dormitorul meu urcand cu grija pe scari.

-Sa nu te prind ca mi te impotrivesti ai inteles?Altfel va trebui sa iau masuri cu tine.Daca mama ta iti spune ceva tu trebuie sa o respecti oricat de dureros ar fi.Ti-am mai zis eu ca nu iti permit sa te intalnesti cu baietii,mai ales atunci

cand este implicat in joc si un carnaval chiar in noaptea de Halloween.Si sti si cat de mult urasc eu noaptea asta si sti ca imi este frica pentru tine.Oricum esti prea mare pentru a merge la colindat.

-Oh,haide,acum cativa ani eram prea mica.Acum sunt prea mare.Hotarastete.Si tu ai venit aici cu un baiat cu care nu stiu ce pui la cale si probabil este ceva legat de mine dupa intrebarea aia stupida pe care mi-ai pus-o in bucatarie.Iar apoi cand ti-am vorbit de alt baiat tu ai facut pe dracu-n patru.Nu te mai suport!Intelege odata ca sunt destul de mare ca sa ma lasi sa fac multe lucruri.Trebuia sa incepi sa imi tii morala chiar acum cand ma pregateam sa iti spun de un anume baiat.Dar sti ce?Nu ma mai intereseaza ce sti tu si ce nu sti despre mine.De acum voi face ce vreau fara sa mai imi pese de tine,m-am tipat la mama mea.Imi era mila sa o vad asa dar asta era singurul mod pe care mi-a venit sa il abordez.

-Nu pot sa cred,a inceput ea,am crezut ca te-am crescut asa de bine si cand colo tu ne intorci spatele.Ei bine domnisoara asa sa fie.Poti sa nu mai vorbesti deloc cu mine dar eu tot mama ta raman orice s-ar intampla,si mi-a trantit usa camerei mele in nas,apoi parca nu era de ajuns a si incuiat-o.

-Asa,inchide usa.Chiar sunt un pericol public.As putea sa ma transform in opusul lui Spiderman,ai grija.Evacueaza orasul ca nu cumva sa aveti daune.Un ultim tipat iesit din gura mea si m-am trantit pe pat.Niciodata nu m-am mai certat atat de rau cu mama.Dar acum chiar exagera.Nu stiu ce avea ea de gand cu baiatul ala dar sa nu se mire daca nu

ii va iesi planul.Voi afla eu pana la urma ce se petrece cu sau fara ajutorul ei.

Ochii au inceput sa ma usture.Un strop calduros si firav s-a scurs din ochiul meu cazandu-mi pe obrazul infierbantat.De ce se repeta toata istoria?In fiecare noapte de Halloween trebuia sa ma asez in pat si sa plang dupa o cearta cu mama mea.Gandurile mele zburau acum in alt univers.Si anume cel in care eu si Kemp traim feirciti pana la adanci batraneti.Cum voi putea sa ma intalnesc cu el fara sa ma vada mama?Ar trebui sa il sun.Sper sa inteleaga.Mi-am luat telefonul fix de pe birou pentru ca cel mobil era in ghiozdan,iar ghiozdanul era inca aruncat prin bucatarie.I-am format numarul si am asteptat cu degetul pe butonul verde al tastaturii telefonului.Nu l-am refuzat niciodata,insa niciodata nu m-a invitat undeva.Chiar nu puteam sa il refuz acum.Dupa aceea va crede ca il voi refuza mereu si nu vreau asta.Il iubesc.Il iubesc si nu vreau sa il pierd.In sfarsit.Am apasat butonul verde.Kemp a raspuns de la primul sunet de apel ceea ce insemna ca astepta sa il sun.

-Buna,i-a zi,i-ai spus?

-Ah,mda oarecum.Faza este ca atunci cand am intrat in casa mama statea cu un baiat de optesprezece de vorba i cand a plecat mama m-a intrebat daca imi place de el.I-am zis ca nu,adica nu stiu eram derutata.Apoi i-am zis de tine si de faptul ca ma-i invitat la carnaval si a facut ca toate cele cand a auzit.Ne-am certat rau de tot si acum sunt inchisa in camera.Uite,nu vreau sa te superi pe mine.Eu chiar vreau sa ies cu tine dar sunt inchisa aici si nu sunt cat women ca sa pot sari de la etaj.Crede-ma ca as face-o daca as putea.Of.

-Stai stai stai.Nu ma voi supara pe tine.Stiu ca nu esti cat women.Dar ce ai zice daca as veni la tine acasa sa te iau?

-Mama probabil ti-ar da trei suturi in fund si apoi ti-ar zice sa nu mai vi niciodata pe la noi,asa ca nu ar fi o alternativa tocmai convenabila.

-Nu,nu in felul acela.

-Ce vrei sa spui?

-Zici ca te-a incuiat in camera ta nu-i asa?

-Da.

-Bine,fi pe faza si tine-ti geamul deschis.

-Oookey?

Apoi a inchis.M-a facut sa stau pe ganduri.Sa imi tin fereastra deschisa.Bine.M-am ridicat si m-am dus sa o deschid.Aerul rece a intrat imediat invaluindu-ma pe mine si camera mea de asemenea.Eram norocoasa ca facusem alegerea de a sta cu haina pe mine.Am mai incercat inca odata clanta de la usa dar se pare ca tot incuiata era.Dupa zece minute in care m-am plimbat prin camera ca o nebuna am auzit un sasait care venea de afara.Am alergat practic la fereastra asteptandu-ma sa gasesc pisica doamnei Florence care in fiecare noapte vine si miorlaie la talpile casei noastre enervandu-ma pe mine.Doamna Florence ma certa intotdeauna pentru ca isi gasea pisica lovita si credea ca eu sunt cea care a agresat-o.Nu ca ar fi o minciuna,dar mareu cand trebuia sa scap de un lucru il aruncam in mata aia dezgustatoare.Am aplecat capul pe geam.Nu era pisica aceea ci era Kemp.Kemp la fereastra mea.Era un fel de Romeo si Julieta reprodus.Dar ei doi nu aveau un final fericit asa ca nu as fi vrut sa semanam in intregime cu ei.

El se uita la mine cu bratele intinse ca si cand ar vrea sa imi ofere o imbratisare.

-Ai innebunit?Chiar crezi ca ma poti prinde?

-E,hai ca nu e chiar atat de greu.Ne desparte doar un etaj.Stai linistita nu te voi lasa sa cazi.

-Ihi,sper.Bine,voi sari.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca am luat o gura mare de aer ca atunci cand ma pregatesc pentru o saritura in apa.Inima imi batea nebuneste,iar parul de pe ceafa mi se ridica odata cu fiecare rasuflare.Imi amintesc suvitele de par saten incolacindu-se in jurul meu ca intr-un ritual.Din cauza becurilor de pe strada varfurile luau aspect de spice de grau inflacarate.In Romeo si Julieta,insa,fata nu sare de la balcon incercand sa nu tipe astfel incat mama ei sa nu o auda.

Am simtit apoi ca ma prabusesc peste ceva,iar acel ceva se prabuseste si el odata cu mine.Cazusem pe Kamp si practic si el facuse acelasi lucru,dar totusi eu am picat pe moale.Cred ca daca m-ar fi lasat sa cad pe pamant as fi avut o durere de cap ingrozitoare toata viata mea.

M-am ridicat in graba asezandu-mi geaca si bluza de dedesubt.I-am intins o mana si lui ca sa se poata ridica si la randul lui si-a asezat hainele care erau mult mai prafuite decat ale mele tinand cont de faptul ca l-am facut sa se rostogoleasca prin iarba ca un caine de companie.Ne-am uitat unul la altul pentru cateva secunde.Apoi mi-am amintit.

-Nu mi-am luat bani la mine din pacate.Scuze sunt uituca,trebuia sa ma gandesc...,el imi taie vorba.

-Stai calma,nu imi pun eu bani in pusculita degeaba.Avem destui cat sa ne lase sa intram.Tot ce imi pasa acum este ca am reusit sa te fac sa iesi din casa.

-Stiu,mama e o scorpie.Nu pot sa cred ca a putut ca ma inchida in camera.Am inteles ca acum cativa ani eram prea mica pentru aceste festivaluri si pentru colindat.Ei bine,ce-ai zice sa nu mai vorbim despre mine si sa mergem?

Am avut o tentativa de intoarcere dar dupa aceea Kemp m-a oprit strnagandu-ma de brat.M-am intors la el si aveam de gand sa il intreb ce s-a intamplat,insa mi-a pus un deget rece de-al lui peste buze.Si-a dezbracat jacheta si a scos ceva din buzunarul pantalonilor.Acel ceva se pare ca era bagat si prin jacheta in asa fel incat sa nu il pot vedea eu.Am incercat sa imi croiesc drum cu ochii la mana lui sa vad ce anume tinea.Era subtire si lung,pana aici este ciudat.O raza firava de lumina din partea lunii s-a avantat prin crengile vechi ale copacului de langa noi,luminand obiectul pe care il tinea Kemp in mana.Raza s-a avantat mai sus si am putut vedea ca era rosu.Era un trandafir.Ooo,ce dragut,mi-a dus un trandafir.Era un gest ciudat din partea lui.Nu prea imi facea asemenea cadouri ceea ce ma facu sa fiu atat de surprinsa si incantata.Inima imi salta nebuneste in piept si nu stiam ce sa fac.Sa ma arunc in bratele lui,sau sa incep sa vars lacrimi ca o idioata?Nu ma puteam decide ce as putea sa fac pentru ca zambetul lui imi distragea atentia.Un zambet strengar,chiar cel mai adorabil zambet pe care l-am vazut vreodata.Cuvintele mi-au pierit cand au ajuns in varful

limbii.Imi era frica sa nu spun ceva care sa il faca sa creada ca nu ii accept gestul.Asa ca am zambit si eu plina de emotii.In final cuvintele mi s-au amplificat.Dar nu in felul in care ma asteptam sa se amplifice.

-Nu...stiu ce sa spun.E superb.Sunt...sunt uimita,i-am spus eu cu vocea tremuranda.El mi-a intins trandafirul inca zambind si m-a luat de brat dar fara sa porneasca.

-Mergem?M-a intrebat el cu un accent de gentleman care ma facea sa il iubesc si mai mult.I-am zambit din nou in semn de da si pasii nostri au inceput sa se auda usor in lumina noptii,completandu-se unul pe altul.

Pe alee lumina lunii ne invaluia pe amandoi facandu-ne fetele mai luminoase decat erau.Tot drumul am vorbit despre chestii banale.Nici macar la alea nu imi statea gandul.Ma gandeam intr-una la bratul meu in jurul bratului iubitului meu si la cat de atent era cu mine.Nu mi-a pasat nici macar de pisica neagra care trecea prin fata noastra.I-am aruncat doar o privire si am vazut ca era defapt pisica doamnei Florence.Eu am evitat-o insa ea continua sa ma priveasca de pe partea cealalta a strazii cu niste ochi ovali si verzi ca smaraldele.Blana neagra ii stralucea de la felinar.Labutele ii calcau atent pe trotuar,dar capul inca ii era intor spre mine.Ma enerva la culme fiinta aceea.Insa nu voi lasa un asa mic aspect sa imi strice seara.Eram incantata ca mergeam la primul meu carnaval de Halloween.

Acum ca am iesit din casa,pot vedea mai bine dovlecii de la usile caselor insirate consecutiv.Lumanarea din interiorul

lor le scotea „coltii” la vedere si ochii infioratori de asemenea.Portocaliul lor intens lumina aleile din fata locuintelor.

De dupa aleea din stanga noastra rasari ca din adins o fetita cu par saten si cu un ten alb imbracata intr-o rochita neagra si un sal la fel de inchis la culoare ca smoala.Pantofii erau si ei tot de aceeasi culoare.M-am uitat mai atent la ea in timp ce facea si ea acelasi lucru.Nu avea nici un cos in mana si nici macar o posetuta unde sa isi tina dulciurile capturate de prin vecini.I-am zambit cand sclipirea ochilor ei o intalnira pe a mea.Kemp se uita la mine de parca eram o ciudata.Avea o spranceana ridicata si nu stia ce se intampla.El chiar nu vede fetita aceea?Adica nu este atat de mica incat sa nu o poti vedea.Are in jur de noua anisori si asa o scumpete nu prea cred ca are sanse sa fie ignorata.

Mi-am rasucit privirea si am cautat-o pe a lui Kemp.Cand a observat ca ma uit la el i-am facut semn cu degetul in directia fetitei.

Ce straniu!Acum cateva secunde era acolo.Am ramas cu gura cascata si degetul indreptat acum inspre o strada goala.Perfect,trebuia sa existe totusi si un moment care sa imi strice seara minunata.Dar,doar nu incepeam sa am vedenii nu-i asa?Cred ca totusi visam cu ochii deschisi.

Am vrut sa il informez pe Kemp de ceea ce vazusem.Dar m-am razgandit dand din cap si spunandu-i ca nu conteaza si ca putem trece peste.I-am mai spus ca s-ar putea sa am cosmaruri de cand am vazut zombiul de la scoala.A inghitit povestea si si-a incolacit din nou bratul intr-al meu.I-am

simtit degetele mari intr-ale mele emanand mici covorase de caldura.Mi-am lasat capul pe umarul lui si am inceput sa merg,atenta ca nu cumva sa ma impiedic si sa cad.Pe langa vedeniile mele imi mai trebuia si o cazatura in stil de diva ca sa umplu paharul.Asa nu s-a intamplat.

Am mers,am mers,si iar am mers.

Eve.Citate.

2011-11-28T12:28:00.001-08:00

Citatele sunt din "Eve" de Anna Carey. Recenzia AICI. Aștept păreri!

„M-am întors. Un băiat murdar, plin de noroi, călare pe o iapă neagră, ținea o praștie în mână. Pielea îi era bronzată, având o nuanță de maro roșiatic, iar pieptul musculos îi era pătat de noroi.

- Ai face mai bine să te sui, a spus el, băgându-și praștia în buzunarul din spatele pantalonilor. Asta nu s-a terminat.

M-am uitat din nou spre ursoaică, care clătina din cap, momentan perplexă. Nu știam ce era mai rău: să fiu omorâtă de către o brută de animal, sau să fiu luată de Neanderthalian sălbatic pe spatele unui cal.”

”Atunci am râs și eu, până ce mi-am dat seama că nu glumea. [...]

- Cum adică ”nu sunt genul tău” ?

Molima omorâse mult mai multe femei decât bărbați. Fiind una dintre puținele femei din Noua Americă, în special o femeie educată, civilizată, am crezut întotdeauna că eram genul tuturor bărbaților.

Băiatul mi-a aruncat o privire scurtă și a ridicat din umeri.

- Eh, a murmurat el.

Eh? Eram inteligentă, munceam din greu. Mi s-a spus că eram frumoasă. Eu eram Eve, șefa de promoție de la Școală. Și tot ce putea el să spună era ”eh” ?

Umerii i s-au mișcat puțin. M-am uitat la fața lui și mi-am dat seama, pentru prima oară de-a lungul călătoriei noastre, că mă necăjea. Făcea o glumă.

- Te crezi amuzant, nu?”

” - Știu, am spus eu, privind prin jur. [...]

- Există ceva ce nu știi? a întrebat băiatul, pe față ițindu-i-se alt zâmbet.

Mi-am întors privirea, prefăcându-mă că nu observ gropița care i se forma în obrazul drept, sau felul în care îi străluceau ochii, de parcă erau luminați din interior. ”

” – E-n regulă, Eve, a spus.

M-am oprit din plâns, surprinsă de căldura pielii lui lipită de a mea. Era atât de aproape încât îi simțeam fiecare respirație. Ochii lui verzi erau strălucitori, iluminați de raza lanternei apărută pe neașteptate.

- N-o să te părăsesc.”

”În timp ce golea pe podea conținutul cutiei, sortând conservele și pungile argintii, eu i-am cercetat chipul. Râul îi spălase mare parte din murdăria de pe piele, iar acum era strălucitoare și netedă, cu doar câțiva pistrui pe nas. Ochii mei se tot îndreptau spre trăsăturile sale puternice, ascuțite, cu oase proeminente sub piele.Știam că trebuia să îmi fie frică de el, însă acum eram pur și simplu fascinată. Care era cuvântul pe care Profesoara îl folosise pentru a-și descrie soțul? Cel despre care glumisem eu cu Pip la Școală? Caleb, chiar și cu unghiile lui negre și cu părul încâlcit, părea aproape... frumos.”

” – Ce faci cu toate cărțile astea? am întrebat, îndreptându-mă către teancul înalt de pe podea. [...]

Caleb a venit lângă mine, și umărul lui cald îl atinse ușor pe al meu.

- Fac uneori chestia asta amuzantă, a spus el, oferindu-mi un rânjet poznaș. Deschid o carte și mă uit la fiecare pagină. Se numește citire.

- Știu ce înseamnă să citești! am spus eu râzând.

Un val de căldură mi-a cuprins gâtul și fața, adunându-se în obraji.”

” – Cum adică îl iubea? Ce e aia? A întrebat el.

Kevin, băiatul cu ochelarii crăpați, a scos un oftat enervat.

- Înseamnă că vrea să sărute o fată. Asta se întâmpla înainte de molimă.

Kevin mi-a zâmbit rușinat, înroșindu-se.

- Să sărute o fată? a întrebat Silas neîncrezător. [...]

- Poți iubi pe oricine, i-am înterupt eu, privind către grup. Iubirea e.. Căutam cuvintele potrivite. Iubirea înseamnă să ții la cineva foarte mult. Să simți că acea persoană contează pentru tine, ca și când întreaga ta viață ar fi mai tristă fără ea. ”

” – Ai citit toate astea? [...]

- Fiecare cuvânt, a spus Caleb râzând. La urma urmei, nu sunt chiar un om al peșterilor, nu?

Cămașa gri lungă, zdrențăroasă a lui Caleb nu era închisă la nasturi, dezvelind din când în când porțiuni din pieptul său bronzat.

- Nu cred că am spus asta vreodată, nu?

- Nu trebuia s-o rostești, a răspuns el.”

” Eram complet scufundată, ascultând pulsul bătându-mi în ureche. [...] Caleb se afla la jumătate de metru în fața mea, cu ochii deschiși, ținându-mă de mâini. Fața îi era atât de delicată, de serioasă și de dulce, că am uitat, chiar dacă numai pentru o clipă, că eram diferiți. Că el era de sex opus, cel despre care fusesem avertizată. Cel de care mă temusem întreaga viață.

În acel moment, el era doar Caleb. Am zâmbit, iar el mi-a întors zâmbetul, în vreme ce brațele noastre formau un cerc în liniștea apei.”

” – Nu se poate abține și te privește întruna, a spus Arden, rezemată de perete.

Ne așezaserăm într-un colț ca să mâncăm cât putem. [...]

- N-am crezut nici o iotă din ce zicea Profesoara Agnes, a continuat ea, înclinând ușor capul. Dar poate că hodoroaga avea dreptate. Se vede un tip de nebunie în ochii lui. De parcă ar vrea să-ți devoreze sufletul sau ceva de genul.

Am ridicat privirea. Caleb era în cealaltă parte a camerei, cu ochii pe mine.”

” Lacrimile îmi curgeau pe față, înlăturând stratul subțire de praf ce îmi acoperea pielea.

- Eve!

Vocea bărbatului s-a auzit din nou, dar nu m-am întors. Apoi, mâna lui m-a prins de braț și m-a tras în tufișurile dese. Nu m-am zbătut. Membrele mi-au paralizat în timp ce bestia mă întorcea pe spate. Mi-am acoperit fața.

– Eve! a spus bărbatul din nou, cu o voce mai blândă. Eu sunt.

Am deschis ochii să văd fața pe care mi-o imaginasem de atâtea ori. Caleb a zâmbit, iar părul lui îmi gâdilă fruntea. Mi-am pus palmele pe obrajii lui, întrebându-mă dacă visam cu ochii deschiși. Pielea lui era fermă. Nu știam dacă să râd sau să plâng.

În schimb, l-am îmbrățișat. Trupurile noastre s-au făcut unul, brațele noastre trăgându-l pe celălalt mai aproape și mai aproape, până când nu mai era nimic între noi, nici măcar aer.”

Vampirii sudului.

2011-11-28T12:25:00.001-08:00

1. Morti pana la apus scrisa de catre Charlaine Harris

Intr-un orasel linistit si aparent pasnic din Louisiana, varcolacii, menadele, teriantropii, campiri si oamenii par a convietui in armonie. Insa cand vampirul Bill se indragosteste de Sookie Stackhouse, o barmanita cu calitati telepatice, tot acest univers explodeaza...

Seria Vampirii Sudului sta la baza serialului TRUEBLOOD, o productie originala HBO, realizat de regizorul serialului Sub Pamant SRL.
"Distractiva , alerta , amuzanta- un amestec uluitor de istorii cu vampiri si mister. A nu se rata!" Susan Sizemore

Traducere de Sorin Voinea
Format:10X18 cm. ; 468 pagini
Pret:31,90 lei

"Pasiune" de Lauren Kate la Litera.

2011-11-28T12:23:00.001-08:00

"Pasiune" de Lauren Kate

Înfruntarea trecutului poate schimba viitorul!

Lucinda și-ar da viața pentru Daniel. Și chiar a făcut-o. Iar și iar. De-a lungul timpului, cei doi îndrăgostiți s-au regăsit și au fost dureros despărțiți de fiecare dată. Dar poate că nu e nevoie să fie mereu așa...

Luce este sigură că ceva – sau cineva – din trecut o poate ajuta și se aventurează în vieţile ei anterioare, singurele care îi pot dezvălui frumuseţea tragică a iubirii dintre ea şi Daniel, dar şi misterul sumbru al blestemului care o împiedică să se desăvârşească. Pe parcursul odiseii sale se va revedea într-un caleidoscop de epoci şi de versiuni și va fi, pe rând, martora şi protagonista pasiunii şi a morţilor ei înfiorătoare. Iar Daniel o va urmări prin trecutul lor, îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ea ar rescrie istoria. Povestea lor de dragoste ar putea arde în flăcări... pentru totdeauna.

Urmăriți finalul aceste incredibile povești de dragoste în volumul al patrulea.

Serie publicată în peste 30 de țări

Trailere la carte:

Trailer

2011-11-28T12:21:00.001-08:00

Astăzi am pentru voi:
- Un trailer al seriei ”Instrumente Mortale” de Cassandra Clare, care mie mi-a plăcut mult:

Biblioteca Nationala a Romaniei

2011-11-28T12:20:00.000-08:00

Zilele trecute am citit câte ceva despre inaugurarea (întârziată, evident) a mult așteptatei Biblioteci Naționale a României.Va fi cea mai modernă clădire de acest fel din România, cu două nivele în subsol și peste 7 etaje la suprafață, înălțimea de 40 de metri curpinzând inclusiv o Aulă spectaculoasă, de 5 nivele!

Cu toate că ar fi trebuit să fie complet gata la finalul lunii Noiembrie, Biblioteca Națională are acum parte de ultimele retușuri care, culmea, s-ar putea întinde până spre finalul anului viitor. Asta pentru că, în afară de faptul că trebuie formată o Comisie de Recepție, un proces birocratic care va dura în jur de 10 zile, conform reprezenților Ministerului Culturii, cărțile care au început deja să fie transportate și chiar așezate pe rafturi trebuie igienizate individual, clasate și înregistrate într-o bază de date electronică, conform anumitor criterii.

Ce mă bucură însă este spațiul generos pe care ni-l garantează dimensiunile impresionante ale noului sediu al Bibliotecii Naționale: “Acum există aici în jur de şapte milioane de volume. Mai sunt de adus câteva transporturi, inclusiv de la depozitele din Sibiu, până când atingem cifra de 12,5 milioane de volume“.

Nu mă pot abține să mă întreb dacă Biblioteca Națională a României va acoperi și nevoia cititorilor de Fantasy sau SF sau dacă vom regăsi pe miile de rafturi și lecturile controversate ale momentului: un Barnes, un GRR Martin sau bestellerele lui Suzanne Collins? Ei bine, am căutat (nu mi-a luat prea mult) și am fost tare surprinsă de ceea ce am aflat!

Catalogul online este deja disponibil pe site-ul oficial aici, iar folosind câmpurile de căutare în baza de date, am regăsit câteva exemplare din “Urzeala Tronurilor” de George R.R. Martin!

Sper doar că acest catalog va fi într-o continuă creștere, pentru că momentan “oferta” nu mi se pare suficient de diversă. În orice caz, apreciez mult această inițiativă a coordonatorilor proiectului!

SURSA

2011-11-28T12:09:00.000-08:00

Trebuie să recunoaştem că această carte reprezintă continuarea firească a "Tristeţilor de sucub", într-o asemenea măsură încât nu prea merge "de la sine". Adică trebuie să ai "baza" pusă de primul volum, pentru a putea intra în atmosferă. În rest nu putem decât să cititm fascinaţi despre frământările pământeşti ale "nepământenei" Georgina Kincaid. Picanteriile continuă şi în acest volum, dar am constatat cu plăcere că un autor bun va reuşi să strecoare şi ceva fraze memorabile, într-o lectură de weekend. Astfel, rămâi şi cu ceva mai mult decât distracţie. Şi ca o invitaţie la lectură citez: "...tot ceea ce dă dependenţă are un preţ - în principal te înrobeşte şi te face să te simţi oribil când n-o ai. Însă celălalt adevăr e că fiinţele umane nu sunt menite să fie perfecte. Asta e umanitatea: o serie de succese şi insuccese, permanenta punere la încercare a propriei naturi şi a propriilor aptitudini. Nici trupul şi nici sufletul nu pot susţine o asemenea stare. Până la urmă mistuie omul." Foarte frumos scris, nu-i aşa?

DRAGOSTEA E UN LUCRU DUREROS si nimeni nu stie asta mai bine decat Georgina Kincaid.
Daca numai il saruta pe Seth Mortensen, scriitorul timid, sexy si incredibil de talentat cu care are o relatie, ii absoarbe energia. Georgina e sucub, un demon care isi ia forta din placerea barbatilor.
E adevarat, capacitatea de a-si schimba aspectul si avantajul nemuririi sunt grozave, si da, Georgina e cea care a ales sa intre in randurile slujitorilor iadului cu multe secole in urma. Dar nu pare deloc cinstit ca o demonita al carei scop in viata este seductia sa nu se poata bucura de pasiune alaturi de singurul muritor care o cunoaste si o accepta asa cum este...
“O fantezie urbana sextaculoasa si amuzanta!” – Publishers Weekly
“Scriitura lui Richelle Mead este la fel de ademenitoare ca si personajele ei – Nopti de sucub este o carte data naibii (la propriu!), pe care n-o poti lasa din mana, plina de stil, umor, suspans si gratie.” – Rachel Caine

Cartea "Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II" a fost publicata in categoria Beletristica / Literatura fantasy si inregistrarea noastra a fost actualizata ultima oara la data de 28.11.2011. A fost scrisa de Richelle Mead si a fost publicata de editura Leda. Se poate cumpara cartea Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II prin comanda online (nu sunteti obligati sa va creati un cont) sau, daca va e mai confortabil, puteti sa ne contactati telefonic la numarul din header iar operatorii nostri ca vor prelua comanda. Pretul "Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II" este de 44.9 RON, include toate costurile, mai putin transportul.

O carte pentru fiecare:

2011-11-28T12:07:00.001-08:00

Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub de Richelle Mead

Este vorba despre dragoste, mortalitatea pierdută şi imortalitatea câştigată, luptele cu propria natură, sacrificiile pe care trebuie să le faci şi ameninţările care vin din lumea nemuritorilor. Desigur, o mulţime de creaturi supranaturale cum ar fi vampiri, demoni, îngeri, nephilimi, drăcuşori şi nu în ultimul rând sucubi.

Ştiam de la început că o să-mi placă. Ştiam şi că o voi termină repede şi că de-abia voi aştepta să o citesc pe următoarea. Aşa că am ales să le citesc una după alta din moment ce deja au apărut trei iar a patra e pe drum. Îmi place stilul autoarei, deşi e prima carte de-a ei pe care o citesc, deoarece nu intră foarte mult în detalii, oferă exact cât trebuie şi nu ai timp să te plictiseşti.

Povestea este simplă, dar se complică pe măsură ce te apropii de sfârşitul cărţii. Georgina Kincaid este un sucub, adică o fiinţa supranaturală care îşi ia energia de la muritori. Îşi poate schimba forma în orice, însă cu cât e mai diferită de forma ei originală, cu atât îi consumă mai multă energie.

În Seattle au loc nişte crime ciudate, în rândul nemuritorilor, iar Georgina începe să primească nişte bileţele care o sperie. De asemenea, ea îl cunoaşte pe Seth Mortensen, autorul ei preferat, care vine în oraş pentru a-şi promova ultima carte şi pentru a se stabili acolo. El frecventează librăria unde lucrează Georgina, iar aceasta este mai mult decât încântată să-l vadă acolo în fiecare zi. Îl mai cunoaşte şi pe Roman, un tânăr încântător, de care se simte atrasă imediat.

Georgina însă nu poate avea nici-o relaţie amoroasă din cauza că i-ar răni pe muritori. De aceea alege să nu accepte nici-o invitaţie a celor doi bărbaţi, ajungând însă să-şi încalce această regulă de multe ori.

Veţi vedea ce se întâmplă, cum reuşeşte Georgina să scape de ameninţare şi să cunoască din nou dragostea , numai citind cartea.

Titlu romanesc: Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub
Titlu original: Succubus Blues
Autori: Richelle Mead
Editura romaneasca: Leda
Editura originala: Kensington
Traducator: Mariana Piroteala
Trebuie sa recunosc:am inceput cartea acum doua zile.Este superba si o recomand tuturor.Chiar mi-a starnit o placere de a cumpara si restul volumelor.Este adevarat ca unora s-ar putea sa nu le fie pe plac deoarece in carte apare de multe ori cuvantul "sex" ceea ce o cam caracterizeaza pe personajul principal,Georgina Kincaid.Este si normal ca ea sa fie atat de "satisfacuta" doar din cauza naturii ei.Fiind un demon,sucub care se poate hrani doar prin intermediul partidelor sau al sarutarilor s-a obisnuit cu asa ceva si tanjeste practic dupa aceste senzatii.Cartea este foarte usor de citit.Este captivanta , plina de umor si mister.Lectura placuta!

Noutati##

2011-11-28T12:06:00.001-08:00

”Grave Mercy” (His Fair Assassin #1) de Robin LaFevers

De ce să fii oaia, când poți fi lupul?

Ismae de șaptesprezece ani evadează din brutalitatea unei căsătorii aranjate într-un sanctuar al sabatului din St. Mortain, unde surorile încă servesc vechilor zei. Aici ea învață că Însuși zeul Morții a binecuvântat-o cu un dar periculos - și un destin violent. Dacă ea alege să rămână la sabat, va fi antrenată ca asasină și va servi ca slujnică a Morții. Pentru a-și revendica noua viață, ea trebuie să distrugă viețile altora.

Sarcina cea mai importantă a lui Ismae o duce direct la marea curte din Brittany – unde se găsește nepregătită – nu doar din cauza jocurilor mortale și a trădării, dar și din cauza alegerilor imposibile pe care trebuie să le facă. Căci cum poate ea să livreze răzbunarea Morții asupra cuiva care, împotriva voinței ei, i-a furat inima?

Noutati#

2011-11-28T12:05:00.001-08:00

”The Girl in the Steel Corset„ (Steampunk Chronicles #1) de Kady Cross

În 1897 Anglia, Finley Jayne de șaisprezece ani nu are pe nimeni, în afară de ”lucrul” din interiorul ei.

Când un tânăr lord încearcă să profite de Finley, ea ripostează. Și câștigă. Dar nicio tânără Victoriană normală nu are o parte întunecată care o face capabilă să doboare un bărbat cu o singură lovitură..

Numai Griffin King vede întunericul magic din interiorul ei de care spune că o face specială, și că ea e una din ei. Ducele orfan o duce de pe străzi în banda lui de inadaptați: Emily, care are propria ei abilitate specială și o dragoste neîmpărtășită pentru Sam, care e parțial robot ; și Jasper, un cowboy American cu un trecut sumbru.

Griffin investighează un criminal numit Mașinistul, capul din spatele a numeroase crime înfăptuite de automate. Finley crede că poate ajuta - și în sfârșit să facă parte din ceva.

Dar Mașinistul vrea să distrugă mica companie a lui Giffin de rătăciți, și nu mai e mult până când încrederea este testată din toate părțile. Măcar Finley știe de partea cui este – chiar dacă pare că nimeni nu o crede.

Noutati

2011-11-28T12:04:00.001-08:00

”Everneath” (Everneath #1) de Brodi Ashton

Vara trecută, Nikki Beckett a dispărut, aspirată fiind într-o lume de dincolo, cunoscută ca Everneath, unde imortalii se hrănesc din emoțiile oamenilor deznădăjduiți. Acum ea s-a întors – la vechea viață, la familia ei, la prieteni – înainte de a fi exilată înapoi în lumea de dincolo..de data aceasta pentru totdeauna.

Mai are șase luni până Everneath va veni să o revendice, șase luni pentru despărțiri la care nu-și poate găsi cuvintele, șase luni ca să găsească izbăvire, dacă există.

Nikki își dorește să petreacă aceste luni cu iubitul ei, Jack, acea persoană pe care o iubește mai mult decât orice. Dar este o problemă: Cole, imortalul arzător care a ademenit-o prima dată în Everneath, a urmărit-o pe Nikki pe lumea aceasta. Și va face orice ca să o ia înapoi – de data aceasta ca regină a lui.

Pe măsură ce timpul se scurtează și relația ei începe să-i alunece printre degete, este forțată să facă cea mai grea decizie din viața ei: să găsească o modalitate de a înșela destinul și a rămâne la Suprafață cu Jack, sau să se

întoarcă pe Everneath și să fie a lui Cole..

Obsesie

2011-11-21T01:29:00.000-08:00

Noua mea obsesie se intituleaza Fortele Raului Absolut.Ador personajele si vreau sa spun ca Derek mi-a facut o impresie proasta la inceput dar apoi s-a reparat acea impresie.Il iubesc pe Derek si pe Simon de asemenea.Va spun mai mult dupa scoala ca intarzii pa :X

Love in carousel chapter 2

2011-11-17T01:10:00.000-08:00

19 2

Am aranjat fiecare dovlecel fioros pe langa peretii scolii pe care i-am tapat cu dantela neagra.Liliecii pe care i-am gasit intr-a sasea si a saptea cutie i-am catarat sus pe tavan,iar acel zombi l-am pus la intrarea in incinta ca lumea sa se sperie de el cand intra la ore,asa cum am facut eu si Jennie.Ma distram de minune admirand munca noastra.

Am intrat impreuna cu prietena mea la ora de istorie a domnului Daquan.Ne-am asezat in primele banci din clasa.In urma noastra venise si Kemp si gasca lui.Pentru simplul fapt ca nu intrase domnul Daquan in clasa inca,m-am ridicat din banca mea si m-am dus sa il salut printr-un sarut dulce.El m-a luat in brate si si-a lipit buzele de ale mele.Avea gust de bere ceea ce insemna ca tocmai ce a fost la un bar cu Grady si Nick.Am gemut fara sa vreau si mi-am plimbat degetele prin parul lui moale tocmai spalat.El s-a desprins din sarut si mi-a cuprins capul cu palmele lui mari si protectoare.M-a luat apoi de mana si m-a condus la locul meu din prima banca alaturi de Jenn,pe care a salutat-o dupa ce s-a asezat si el cu un pupitru mai in spate,acolo unde statea mereu ca sa imi poata trimite biletele de amor in timpul orelor.Domnul Daquan a intrat pe usa clasei si s-a asezat la catedra.Ora s-a desfasurat ca in totdeauna.Lectii lungi si termeni vechi pe care abia ii poti intelege,ani de domnie pe care ma chinui sa ii retin si bineinteles personalitati celebre din bataliile pe care le-au dus stramosii nostri.Cand clopotelul anunta pauza de la ora doua m-am indreptat catre vestiar facandu-i cu mana iubitului meu care se indrepta inspre sala de arte.Ora aceasta era singura din

program care ne tinea la o distanta de aproape o mie de metri.Eu in sala de sport pregatindu-ma de antrenamentul de innot subacvatic,iar el stand fata in fata cu sevaletul invelit in coala alba si lasandu-si sentimentele sa curga neincetat.

Zgomotele se micsorau cu cat intram mai mult in vestiarul fetelor,care slava Domnului sunt cu mult mai linistite decat baietii de pe holuri.Le-am salutat pe fiecare in parte si mi-am cules costumul de baie din dulap.Era unul intreg cu capetele intre genunchi si coate.Costumul imi amintea de ziua in care am concurat cu liceul din celalalt capat al orasului.Am castigat competitia pe primul loc si am fost proclamata cea mai buna inotatoare din zona.Dar acum,nu mai am aceeasi vlaga in mine.Mi-au disparut aproape toate abilitatile.Poate o fi si din cauza faptului ca acum imi ocup timpul cu baietii si cu parintii mei plictisitori.

Sala de antrenamente pentru inot era mare.Avea cam opt trasee.Primele patru erau facute pentru boboci care se antrenau pe deasupra apei,iar celelalte patru erau pentru cei mai avansati,ca mine,care inotau pe dedesubtul apei.Mi-am pus casca in cap si mi-am asteptat randul la saritura si la cele trei lungimi de bazin.Cand acesta a sosit am luat o gura mare de aer sperand sa imi ajunga macar pentru o lungime.La sfarsitul fiecareia trebuie sa scoatem capul afara si sa luam aer altfel ne inecam.Aveam trei incercari in care trebuia sa imi umplu rezervorul plamanilor,daca nu le executam pe toate riscam sa pierd ceva foarte important si anume viata mea.Dar asa ceva nu se pote intampla.Nu cu

mine.Eu sunt Dania Song si,ei bine,trebuie sa reusesc.Vreau sa reusesc.Vreau sa scot cel mai mic timp.Odata spuse acestea am sarit in apa cu avant.Am crezut ca imi vor sari ochelarii si ma voi impiedica in ei,dar din fericire nu s-a intamplat nimic asemanator.Totul a fost perfect,ba mai mult am simtit cum o forta ciudata ma impinge de la spate.Era ca si cum apa ar avea viata si mi-ar da avant.Fara sa trag inca o tura de aer in plamani m-am avantat catre a doua lungime.Acea forta invizibila reaparu si de data aceasta era mult mai puternica.Nu stiu exact ce era insa conteaza faptul ca ma ajuta sa castig.La sfarsitul curselor am luat o gura mare de aer si mi-am proptit coatele pe marginea bazinului.Doamna Cauch,antrenoarea de inot statea in fata mea cu mainile pe genunchi si se uita in ochii mei cu asprime.Este evident de ce.Fata ei,Hilary era in echipa de inot si nu accepta ca altcineva sa o invinga.Dar ar trebui sa accepte adevarul si femeia asta.Eu sunt de mii de ori mai tare decat fata ei.Punct.

-Ce timp am scos doamna Cauch?Am intrebat-o si mi-am dat ochelarii jos de pe ochi ca sa ii pot vedea mai bine figura.

-Patru minute si cincizeci si trei de secunde.Bravo domnisoara Song,ai batut din nou recordul scolii.Sa speram ca nu se va mai intampla,mi-a spus ea si a plecat furioasa catre fiica ei.Am chicotit cand am vazut ce palma infioratoare i-a dat lui Hilary.Mi-am dat si casca de inot jos din cap pentru a verifica daca parul meu a ramas uscat.Doar la varfuri se pare ca era umpic ud dar in rest era complet uscat.M-am asezat pe marginea bazinului.Cineva se apropia

de mine.Stiam asta pentru ca auzeam pasi acelei persoane chiar daca se pare ca erau la o distanta acceptabil de mare.Desi stiam ca venea dupa mine,nu m-am intors.Acea persoana isi puse mainile pe umerii mei incercand sa ma sperie,dar din pacate nu-i iesi smacheria.Era Kemp care presupun ca a chiulit din nou la ora de educatie fizica.Era logic,pentru ca nu ii placea deloc sa alerge doi kilometri degeaba.

-Hei,ce faci?M-a intrebat el.

-Bine,fi atent am batut din nou recordul si am luat-o pe Hilary.

-Nu se poate!A zis el uimit.Ai luat-o pe Hilary?Pe fata antrenoarei?

-Da,m-am laudat eu apoi.

-Pai nu ar fi o noutate pentru mine tinand cont ca am langa mine pe cea mai frumoasa,desteapta si rapida fata din scoala,mi-a zis si s-a aplecat pentru a-mi da un sarut dulce pe obraz.

-Iar ai chiulit de la alergari nu-i asa?

-Oarecum.Am vrut sa te vizitez,pentru ca urmeaza ora de fizica si sti cat de strict e domnul M. In legatura cu susotelile si cu pupaturile,si mai si vine la fix.

-Deci,tu ai venit aici ca sa vorbim sau...,mi-a taiat rasuflarea cu un sarut dulce si in acelasi timp si salbatic care ma facea sa il doresc mai mult.Mi-a placut de el din clasa a opta,dar atunci eram in concurenta cu Charlize pentru ca si ea il iubea insa nu la fel de mult cum il iubesc eu.M-am ridicat in picioare ca sa il pot saruta mai bine.Mi-am lasat mainile sa se plimbe pe pieptul lui,iar ale lui pe

spatele meu.Mici frisoane ma treceau atunci cand isi cobora mainile mai jos de spate,dar nu atat de jos incat sa imi atinga fundul.Atunci el s-a desprins din sarut si eu l-am urmat la randul meu.

-Ar trebui sa ma duc sa ma schimb.Sunt uda leoarca si cred ca te-am udat si pe tine.

-Nu ma deranjeaza atata timp cat vine din partea ta,mi-a zis si imi facu cu ochiul.Dute si schimbate mai este jumatate din ora asta.Eu o sa te astept la iesirea din vestiarul fetelor.

-Bine,i-am zis si i-am zambit.Am inceput sa alerg catre vestiarul fetelor.Mi-am luat in graba tricoul si blugii negri si m-am schimbat si mai repede.Mi-am lasat parul lung pana la solduri sa cada pe spate si mi-am fortat picioarele obosite sa alerge putin mai repede astfel incat sa nu se termine ora si sa ajung sa nu imi mai traiesc minutele mele perfecte cu Kemp.In drumul meu spre iesirea din vestiar am dat de Jennie.

-Aoleu,dar ce-i cu tine fata de esti asa de grabita?Nu ai de gand sa ma saluti?Aloo,sunt aici,ti-au mancat extraterestrii creierul?Nu ma mai tii minte?Oh te rog vorbeste cu mine!

-Nu pot,scuze,iarta-ma.Trebuie sa il gasesc pe Kemp imediat.A zis ca ma asteapta aici la iesire.Si acum partea amuzanta este pentru ce oare ma asteapta?Eu aici de fata sunt in suspans,iar tu mi-ai zis ca mi-au mancat extraterestri creierul,asta-i buna Jenn.

-Aaa,pardon?Pai ce era sa fac,tu nu imi raspundeai si ziceai ca te controleaza cineva.

-Da,Jenn,ma controleaza dragostea,ia-m zis incercand sa il gasesc pe Kemp din priviri aruncate in toate partile.

-Bine,bine,hai fugi doar nu vrei sa iti pierzi iubitelul.I-am zambit si am iesit ca o avalansa pe usa.M-am oprit brusc afisandu-mi un ranjet stramb imediat ce l-am vazut pe Kemp stand lenes cu un picior pe perete si altul jos si cu mainile incrucisate la piept uitandu-se la mine cu ardoare.M-am apropiat de el,iar mana lui s-a strecurat incept printre degetele mele reci de la apa din bazin.M-a tarat dupa el in fuga.L-am intrebat unde ma duce si mi-a zis ca este un loc in care puteam sa fim singuri.Acum am vazut.Era un fel de sifonier mare in care se schimbau baietii din echipa de baschet din care facea parte evident si iubitul meu.El detinea cheia de la usa acelei incaperi si imediat ce mana lui gasi cheia in buzunarul de la spatele blugilor sai a inchis usa.M-a lipit cu spatele de perete si am inceput sa ne sarutam.Mai intai incet si bland,apoi mai salbatic si mai excitant.M-am lasat prada sentimentelor in acel moment.Am inceput sa uit de tot.De mama,care probabil ma va omora dupa ce va afla ca am un iubit,de testul la fizica in care mai mult de sase nu cred ca voi lua,de Jenn care probabil sta cu inima la gura asteptand sa ii povestesc totul.Mana lui se strecura tandru pe sub tricou prinzandu-mi soldurile goale.Eu mi-am avantat mainile mai sus in tricoul lui,atingandu-i pieptul si simtindu-i muschii incordati.Locurile in care ma atingea el ma furnicau timp de cinci secunde iar apoi imi trecea.Si-a urcat si el mainile cu un etaj mai sus prinzandu-mi cupele de la sutien.Am gemut si mi-am lipit si mai mult corpul de al lui.Niciodata pana acum,giugiulelile noastre nu au fost atat de pline de actiune,dorinta si pasiune.Ma intreb de ce nu este mama

mea de acord cu faptul ca sunt mare si ca am varsta necesara pentru un iubit.Oare crede ca as putea ramane insarcinata la doar saptesprezece ani?Asta nu este posibil.Sunt si eu constienta ca sunt inca minora.Si oricum s-au inventat deja protectiile in cazul in care as dori,ceea ce probabil nu s-ar putea intampla.

-Mama ta m-ar omora pentru asta,mi-a zis el in timp ce inca ma saruta.

-Mama nu va afla,l-am linistit eu.

A urmat apoi inca o tura de pupaturi,iar mainile noastre se plimbau agale pe unde nimereau.Tot ceea ce conta era ca ne faceau placere toate acele trasee ale lor.Pe mine totusi ma tineau foarte mult in suspans.Nu stiam ce va urma apoi si eram foarte nerabdatoare sa stiu.Mi-am imprastiat din nou degetele prin parul lui pentru ca era asa de moale si era de un negru care iti lua ochii.Tipul asta nu putea trece pe strada fara sa fie fluierat de fete.Dar eu una stiu ca are ochi si trup doar pentru mine.Mi s-au scurs toate gandurile cand clopotelul suna,anuntand terminarea orelor.Am tresarit amandoi la auzul lui.

-Ar trebui sa plecam,mi-a spus el,baietii vor veni in curand sa se schimbe.

-Stai putin.Tu nu ai fost la antrenamentele de baschet?

-Nici la alergari,nici la baschet.Ce puteam sa aleg?Baschet sau iubita mea?Chiar e atat de greu sa iti dai seama?Am dat din cap in semn de „Da,fireste ca m-ai ales pe mine”.Acum hai,nu vrei sa ii vezi pe baieti in lenjerie de corp nu?M-am cutremurat vizibil si am scos limba in semn de protest.

-Sa mergem,i-am repetat si l-am luat de mana iesind impreuna din vestiarul baietilor.Nu stiam cum se puteau schimba in camaruta aceea douasprezece baieti.Cred ca domneau mirosurile urate inauntru.Am avut totusi noroc ca am nimerit intr-o zi in care antrenamentul lor incepea mai tarziu,altfel l-as fi tarat pe Kemp in toaleta fetelor caci era de mii de ori mai curata si mai ingrijita.Dar nu as fi putut face asta pentru ca erau camere de luat vederi in fata fiecarei bai ca sa vada daca nu cumva baietii tredeaza intimitatea fetelor sau invers.Sau chiar sa vada cine se mai giugiuleste prin baie.Daca ne-ar fi vazut,apoi ar fi aflat mama si nu cred ca s-ar fi terminat frumos pentru amandoi.Eu as fi fost probabil pedepsita pentru toata viata,iar el,ei bine tinand cont de faptul ca nu locuieste decat cu fratele lui mai mare,nu i s-ar fi intamplat nimic.Parintii lui au murit acum trei ani intr-un accident de masina.Lui nu ii prea convine ideea de a vorbi despre parintii lui si ii dau totala dreptate.Era greu sa vorbesti despre parintii tai morti,mai ales atunci cand erau ambii morti.

Ora de fizica se desfasura foarte repede.Mi-a placut faptul ca acum domnul Marshall era foarte obosit fara portia lui de cafea,asa ca am putut copia in liniste,iar eu si Kemp ne-am putut trimite biletele de genul :”Hei,iubire zi-mi si mie cum este la exercitiul patru.”Si evident acesta a fost trimis de el.Eu i-am scris asa:”Iti spun exercitiul patru daca tu

promiti ca ma saruti dublu dupa ore.”,la care el a raspuns afirmativ ca in totdeauna.Am terminat asa zisa rezolvare a ultimului exercitiu de la fizica chiar cand clopotelul suna de iesire.Profu’ nici nu s-a mai deranjat sa stranga lucrarile asa ca m-a pus pe mine sa o fac.Am mers pe langa toate bancile si am adunat toate lucrarile.Cand pasii m-au trimis la banca lui Kemp acesta imi dadu lucrarea peste care era pus un biletel.”Ne vedem afara dupa scoala.”I-am mimat si eu un „bine” si m-am dus sa ii predau domnului Marshall testele colegilor mei.M-am intors apoi sa imi iau cartile de pe banca si m-am indreptat pe hol catre dulap pentru a-mi lua lucrurile.Am iesit din scoala la sfarsitul orelor si m-am dus sa ma intalnesc cu Kemp.El ma astepta la iesirea din incinta.

-Deci,de ce ai vrut sa ne intalnim inafara scolii?L-am intrebat eu incrucisandu-mi bratele pe piept.

-Pai,vreau sa te invit sa mergi cu mine la carnavalul de Halloween deseara.

-Of,cu siguranta ca vreau sa merg cu tine.Crede-ma,daca ar fi dupa mine,si daca as face eu regulile as merge oriunde cu tine si oricand,insa nu eu decid.Cand voi implini optsprezece ani voi fi pe cont propriu.Pana atunci mama mea nu inceteaza cu replicile de genul:”De ce nu este bine sa te vezi cu niciun baiat.”Cred ca exagereaza foarte mult la chestia asta.Adica am saptesprezece ani.De ce nu m-ar lasa sa am un iubit la varsta asta?Nu ma considera matura inca?Adica,te am pe tine si te iubesc dar daca mama ar afla cred ca mi-ar sparge nuci in cap.

-Ai putea totusi sa ii spui.Nu cred ca este atat de rea precum pare.Ce vreau sa zic este ca ar trebui sa incerci.Vorbeste cu ea.Sunt foarte convins ca nu iti va sparge nuci in cap,mi-a spus si imi facu cu ochiul.

Am inceput sa ii insirui iubitului meu cauzele si consecintele care ma fac sa tin totul ascuns de mama mea.El azi avea cu o ora mai mult ca mine,asa ca dupa ce am terminat de vorbit si el a dat din cap la tot ce i-am spus,ne-am luat la revedere si mi-am vazut de drumul meu spre casa.

Love in carousel

2011-11-11T13:12:00.001-08:00

6 PROLOG

Ceasul m-a anuntat ca este vremea sa ma scol din pat.Asta am facut.Eram foarte nerabdatoare asa ca am coborat din pat repede si m-am indreptat in jos pe scari catre bucatarie,unde stiu ca in fiecare dimineata mama citeste ziarul si isi bea cafeaua in timp ce tata este la munca.Niciodata nu mi-a povestit unde sau ce lucreaza.Era ciudat.Nu avea niciodata o ora fixa la care sosea acasa si tot programul lui de zi cu zi era diferit.

-Hei,mami ce faci?Am intrebat-o eu pe mama mea.

-Bine,citesc ziarul.Nu este cam devreme?De ce te-ai sculat asa de dimineata?M-am uitat la ceasul de pe perete.Intr-adevar arata ora sapte si douazeci si cinci de minute.

-Pai de fapt astazi este o zi foarte importanta mami si chiar nu vreau sa spui nu.Te rog,am implorat-o eu inainte sa ii spun despre ce este vorba.

-Scumpo,mai intai spunemi despre ce este vorba.De ziua ta nu cred ca as uita asa ca am impresia ca este vorba de cu totul altceva nu-i asa?

-Da,de fapt astazi este o zi importanta pentru ca este ziua de Halloween.Si ma intrebam daca...

-Nu.

-Dar nici nu ti-am spus ce vreau sa fac,am inceput sa plang.Uram momentele ca astea in care parintii iti ghicesc planurile din timp si apoi fac totul sa sune aiurea,ca in acest moment.Nici nu mi-a auzit toata fraza.

-Draga,stiu ca tu vrei foarte mult sa te duci la colindat in noaptea asta,dar esti prea mica si sunt toate fantomele alea pe strazi...si...nu,nu te voi lasa imi pare rau.

-Dar alea sunt doar efecte si singurele fantome adevarate sunt costumatiile copiilor.Nu-i corect.Toti colegii mei vor fi acolo.

-Care toti colegii?

-Toti cei care sunt de varsta cu mine.Mami,te rooog!M-am milogit eu la ea chiar daca stiam ca nimic nu va functiona

-Denia,daca parintii aceia isi lasa copii de doar zece ani sa umble noaptea pe strazi atunci sunt doar nebuni.Doar nu vrei ca altii sa o pomeneasca pe mama ta nebuna nu-i asa?Imi pare rau,ti-am zis odata ca nu,atunci nu ramane.

-Nu,tu nu esti nebuna esti doar rea!Am pus accent pe „rea” fara sa ma opresc din plans.Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa plec in camera mea si sa trntesc usa,a fost privirea ei incruntata amestecata cu o pata de teama insa nu stiam pentru ce se manifesta acea bucata de teama din ochii ei.M-am trantit pe pat si am inceput sa plang cu capul in perna sughitand din cauza lipsei de aer.

Asta era povestea in fiecare an de Halloween.Niciodata nu puteam face ceva amuzant cu familia.

8 1

Am inteles de acum sapte ani ca in ziua aceasta nu se va intampla niciodata ceva frumos,asa ca nu m-am mai obosit sa ma scol devreme ca sa o prind pe mama in cel mai bun moment al ei.M-am dus la baie sa ma spal pe dinti si sa imi descurc parul.Acum parul meu era inchis ca in fiecare toamna.Semana mult cu frunzele uscate care formau un covor tomnatic in fata casei noastre.Vara parul meu duce mai mult a blond spalacit decat a saten.Aveam cearcane fiindca aseara nu am inchis un ochi.M-am holbat la laptop toata noaptea vorbind pe messenger cu Kemp actualul meu iubit de care,bineinteles mama mea nu stie.Nu am pomenit niciodata de subiectul cu baietii pentru ca mama mea era impotriva relatiilor.Nu stiu de ce,dar inca ma crede un copil,iar asta este lucrul pe care il urasc eu cel mai mult.La saptesprezece ani deja nu mai poti spune ca esti copil.Poate nu inca major,dar copil nici pe aproape.Am iesit din baie si m-am indreptat catre sifonier.Nu aveam niste gusturi foarte sofisticate.Imi placeau lucrurile simple nu cele incarcate.Mi-am scos o bluza gri cu maneci lungi,o pereche de blugi negri si sosete in dungi albe si negre cu degete.Mi-am pus sutienul care statea intins in pat,apoi am inceput sa ma imbrac si cu restul lucrurilor.M-am privit un timp in oglinda de pe usa sifonierului,mi-am asezat mai bine bluza si m-am dus in bucatarie.Tatal meu,care se intampla sa fie acasa azi,intr-o zi de joi,statea pe coltarul lipit de perete si se uita la reluarea meciului de baseball de aseara.

-Neata,ii spun indreptandu-ma catre frigider pentru a ma decide ce as putea sa mananc azi.

-Hei,ce faci?Ma intreba el fara sa ma priveasca.

-Bine,ma pregatesc pentru scoala.Unde este mama?L-am intrebat la randul meu.

-Este plecata pana la matusa Cindy,sti cea care sta peste drum.

-Da tata,stiu,l-am informat.Sti,niciodata nu am putut intelege de ce ii spune mama,acestei femei „matusa” ca doar nu este ruda cu noi.

-O poveste de familie,imi spune el schimbandu-si pozita pe canapeaua incomoda.

-Pe care eu o voi afla...,am spus asteptand continuarea tatalui meu in timp ce imi puneam in farfurie portia de macaroane cu branza.Tata parea sa nu fi auzit intrebarea.Era din ce in ce mai atent la acel meci de baseball in loc sa fie atent la mine.Tot timpul facea asta.Nu existau multe zile in care sa stea pe acasa pentru ca era plecat mai mereu cu serviciul,dar cand statea cu noi nu il interesau decat stirile,meciurile si mancarea buna pe care o facea mama.Nu era deloc un tata rau,era doar putin mai mult absent la ce se petrecea in jurul lui.

-Aloo,planeta catre tata,vorbesc cu tine sa sti,si am pocnit din degete in fata lui atat de aproape incat sa tresara.

-Serios?Si ce anume imi spuneai?

-Pai te intrebam cand...,dar nu am apucat sa imi termin fraza caci el mi-a luat-o inainte.

-Scumpo eu trebuie sa scot ceva la imprimanta...chestii de servici,vorbim alta data bine?„Alta data”,asta era motto-ul lui cand vroia sa scape de un subiect interzis.Dar tot nu

pricep ce era atat de interzis la asta?Nu cred ca mama este lesbi.Si nu vreau ca mama sa fie lesbi.In fine m-am facut ca imi vad de treaba.M-am asezat ca sa mananc.Imi era foarte foame si gandul ca o noua zi de scoala va avea parte azi ma infiora mai rau decat noaptea de Halloween.

Ghiozdanul ma astepta in sufragerie cu fermoarele deschise si toate cartile in el.Mi-am luat geaca din cuier,mi-am saltat ghiozdanul pe umar si am plecat catre scoala.Cum am deschis usa casei,mama a aparut in prag.

-Pleci la scoala?Asa devreme?

-Da,doamna Georgia se ocupa cu aranjarea liceului de Hallowen si eu sunt in echipa ei.Ne-a chemat mai devreme.

-Ceva important azi la scoala?

-Nu nimic.O minteam,era evident dupa felul in care ma grabeam sa spun cuvintele.Mama a facut o privire care parea mai mult dezamagita decat suparata si furioasa.

-Oh,bine,doar un mic test la fizica,nimic mai mult.Dar te asigur ca am invatat stai calma.

-Succes,mi-a zis si s-a aplecat sa imi depuna o sarutate pe frunte,apoi a trecut usor pe langa mine si a intrat in casa.

Un fior ma incerca prin deschizatura mica a fermoarului.Parul imi zbura in toate partile din cauza vantului nesuferit,iar ochii imi lacrimau de la frig.Dar mainile cel putin imi ereu mai calde ca asfaltul incalzit de soare intr-o zi fierbinte de vara.Am mers pe jos pana la scoala,asa cum faceam in fiecare zi.Cu doua case departare de noi statea cea mai inganfata fata pe care am puttu vreodata sa o cunosc.In fiecare zi ma rog sa nu nimeresc

odata cu ea altfel va trebui sa-i ascult povestile plistisitoare despre cati baieti a cucerit intr-o singura zi si cum.Am vazut usa casei ei deschizandu-se si chiar daca ma asteptam la o dezamagire,aceasta nu aparu.In prag statea surioara lui Brianna,care dupa parera mea era mult mai scumpa si mai nefitoasa decat ruda ei.Aceasta imi facu cu mana,iar eu i-am raspuns la fel.Ma bucuram tare mult ca Brianna nu era acolo.Mi-am continuat astfel drumul fara a baga de seama persoanele neimportante.Am observat ca deja unele case si-au aranjat dovlecii infioratori la usi si ca s-au pregatit foarte bine pentru deseara.As fi vrut si eu asa ceva.Dar din pacate cu asa parinti stricti in casa nu imi puteam permite absolut nimic.Telefonul imi vibra in buzunar.L-am scos si am vazut ca pe ecran era numele celei mai bune prietene a mea,Jennie.I-am raspuns punandu-mi telefonul la ureche.

-Alo?

-Hei,Denia unde esti?Credeam ca vi sa aranjam liceul pentru deseara,mi-a spus ea.

-Sigur ca vin Jenn,stai linistita sunt pe drum,mama mea m-a retinut la usa si a trebuit pana la urma sa ii spun de testul de la fizica.

-Auch,si?I-ai zis ca ai invatat nu?Dar de fapt ai mintit-o.

-Cat de bine ma cunosti.Normal ca nu am invatat.Fizica nu este una dintre materiile mele preferate si nici nu va fi.Tot ce stiu este ca nu pot invata deloc la fizica.Este grea si incurcata.O detest.

-Asta imi place mie mult la tine,faptul ca semeni cu prietena ta cea mai buna.

-Uhuh,am reusit eu sa ingan cu tot vantul care imi venea in fata.Hai ca ne vedem la scoala,i-am spus.

-Bine pa-pa,ne vedem,te pup.

-Si eu,pa,am salutat-o si am inchis telefonul lasandu-l sa cada odata cu mana mea in buzunarul gecii.

Am ajus la scoala cu nasul complet inghetat si mainile degerandu-mi.M-am indreptat catre dulapul meu pentru a-mi lasa ghiozdanul si geaca.Ma gandeam ca poate le-asi gasi pe domna Georgia si pe Jennie in sala de arte.Doamna Georgia este profesoara noastra de arte plastice de la inceputul scolii si deja este profesoara mea preferata pentru simplul fapt ca la ora ei ne putem expune sentimentele pe foaie fara sa avem nevoie de prea multe culori.Ea mereu imi zice ca ar trebui sa fiu asistenta dansei,dar colega mea Mabel concureaza pentru aproape toate posturile de asistent inafara de cel de la matematica.Si eu una urasc competitiile,campaniile si toate chestiile de genul acesta.

Am batut incet in usa salei de arte si ma asteptam sa nu fie nimeni,dar apoi cand mi-am bagat putin capul inauntru am vazut-o pe cea mai buna prietena a mea impreuna cu doi baieti din clasele mai mari,care dupa figura lor pareau sa fie genul carora le place sa chiuleasca,nici decum sa ajute la imfrumusetarea scolii noastre de pe interior.Jenn facea inventarul clatinand pixul ei cu gel intre degete ca si cand s-ar gandi ce lipseste de pe lista.Isi ridica incet privirea cand auzi pasi mei greoi pe podea si mii facu cu mana.

-In sfarsit ai venit,mi-a spus ea si s-a apropiat de mine ducandu-si gura la urechea mea,nu de alta dar nu ii mai suportam pe astia doi.Sunt o mare bataie de cap.Am inceput sa chicotesc pe infundate in asa fel incat sa nu ma auda cei doi papa-lapte care isi lasau acum semnaturile lor ciudate pe fiecare banca din apropiere.

-Hei,voi doi,poate v-ati razgandi sa ne ajutati si pe noi cu inventarul asta,m-am luat eu de ei.S-au apropiat incet de noi doua fixandu-ne cu privirea de parca nu le-ar veni a crede ca o fata mai mica s-a luat de ei.

-Nici nu stiu de ce v-ati inscris in chestia asta.Infrumusetarea scolii de Halloween nu se refera la a speria copiii cu semnaturile voastre obscene pe care le-ati facut de cand suntem aici.Se refera la a face un inventar,la a ne organiza si a trece la treaba.

-Aam,Jenn cred ca e prea evident de ce s-au inscris.Vor sa ciuleasca de la primele trei ore.Baieti stiti ca dupa aceea va trebui sa va intoarceti la restul orelor nu-i asa?Au dat amandoi din umeri in acelasi timp in semn ca nu le pasa.Acum reuseam sa ii privesc mai indeaproape.Primul dintre ei era blond si usor carliontat,si era imbracat cu o bluza bleoumaren si o camasa verde-inchis pe deasupra,asortata cu blugii negri.Cel de-al doilea era brunet cu ochi negrii la fel ca si blugii blondului.Purta un tricou alb cu emblema scolii si am realizat ca juca in echipa de baschet.Era inalt cam de unu saptezeci.Celalalt era mai scund cu vreo cinci centimetri.

-Stiti,va puteti face de folos,vreti sa mergeti sa o cautati pe doamna Georgia?Se pare ca nu are de gand sa mai apara.

-Si voi ve-ti face ce?Intreba brunetul.

-Noi,raspunse Jennie,inventarul si planul actiunii.Sper sa va grabiti totusi.Hai,hai,i-a gonit ea pe cei doi,care au inceput sa mareasca pasul si au trantit usa in urma lor.Cred ca pana la urma ma pot obisnui cu astia.Poate or fi ei niste popandai dar macar ii poti comanda.Am inceput sa rad.Prietena mea era foarte amuzanta si nu exista zi in care sa nu ma faca sa rad uitand astfel de stresul de acasa si de la scoala.

-Deci,am inceput,ce facem prima oara?

-Inventarul acestor trei cutii l-am facut eu deja,acum urmeaza inventarul celorlalte patru.Tu va trebui sa scoti pe rand fiecare obiect din cutie si sa mi-l numesti,iar apoi eu il voi trece pe hartie.

-Bun,am zis si am inceput sa scot cate ceva din a patra cutie.Dantela neagra,uau e chiar tare.Mini dovlecei fiorosi,o multime de mini dovlecei fiorosi,i-am repetat eu lui Jenn.Pai cred ca asta e tot in cutia a patra.Urmatoarea,am zis eu ca pentru mine.A cincea cutie era mult mai mare decat primele.Acolo ar putea incapea un om intreg daca stau bine si ma gandesc.Ma apropii de ea,ii deschid incet capacul.Mi-am dus mana la gura ca sa nu se auda prea tare tipatul pe care l-am tras.Am cazut pe spate speriata si am ramas acolo pana cand a venit Jenn sa vada ce am patit.A dat si ea cu ochii de creatura din cutie si si-a dus ambele maini la gura ca si cand nu i-ar veni sa creada.Nu parea speriata,doar uimita.S-a uitat la mine,apoi s-a uitat la acea creatura iar si iar si iar,nu isi putea crede ochilor ca i-a trecut domnisoarei Georgia prin cap.Ar trebui sa o intreb data viitoare cu ce vom avea de-aface.Fara sa

vreau am inceput sa rad si m-am sculat in picioare aranjandu-mi hainele deja prafuite de la podea.

-Ii facem inventarul si astuia?Am zis eu inca uitandu-ma in cutie si razand prosteste.

-Sa vedem,incepu Jenn,are doua maini si cel mai probabil nu sunt dezmembrate de corp,hmm,picioarele sunt la locul lor in cazul in care nu si-au pierdut degetele prin interiorul cutiei,care apropo duhneste.Sper ca aceasta...”creatie” sa nu fie totusi adevarata,cred ca m-as pisa pe mine daca ar fi.

Mi s-a intors stomacul pe dos cand am inceput sa simt duhoarea ce venea din dreptul hainelor zdrentuite pe care le purta acel zombi.Oare de unde l-o fi adus doamna?Cred ca nici nu vreau sa stiu.Avea fata unui mort si vreau sa zic unui om mort de-a binelea.Dar eu una nu cred ca doamna Georgia ar fi omorat un om,special ca sa il achizitioneze pentru decorul liceului nostru de Halloween.Ar fi fost ciudat.Usa se deschise in timp ce noi ne holbam la continutul cutiei.Ne-am intors capul instantaneu,iar pe usa aparu domnisoara Georgia cu cei doi pampalai cu care trebuie sa lucram azi.

-Bunaziua,am salutat-o eu si Jennie pe doamna in acelasi timp.

-Hei fetelor.Ati terminat de facut inventarul?N-ea intreat ea.

-Mdaaaa,o intrebare am si eu,am intervenit.

-Sigur,ce este?

-De unde ati facut rost de...chestia asta moarta?Cei doi baieti au parut uimiti de ceea ce am spus asa ca au venit

mai aproape de mine ca sa vada ce e in cutie.Au facut ochii de marimea unei mingi saltarete si au cascat gura.

-Oh,vrei sa zici acel zombi.Da pai nu este adevarat,cel putin asa mi-a zis patronul firmei de la care l-am cumparat.A mai zis si ca este facut suta la suta din ceara, asa ca nu va faceti griji ca nu musca.

-Dar,mirosul este ingrozitor,a zis Jenn tinandu-se de nas,ceea ce ii facu vocea sa sune mai rau ca cea a lui Donald Duck.

-Da stiu,a aprobat-o doamna Georgia,am fost informata si ca l-au dat pe acest personaj inspaimantator cu un fel de parfum creat de ei acolo la firma.Este infiorator,dar trebuie sa recunosc,au facut o treaba excelenta oamenii care au lucrat la el.Pana la urma asta e farmecul de Hallowen nu-i asa?

-Da aveti dreptate,i-am zis.Acum mai avem doar o cutie.

-Cum adica doar o cutie?Se mira domnisoara.

-Doar atata mai este pe aici doamna,a zis Jenn.

-Of,zevzecilor.Unde sunt restul de cutii?Unde pensula lu’ Da’Vinci le-ati lasat?

Inca un lucru aparent vizibil care imi placea la aceasta profesoara,era ca stia sa glumeasca cu noi si ca le vorbea celor prosti pe limba lor,chiar daca folosea aspecte din lumea picturii.

-El le-a pierdut,a zis unul dintre ei.

-Ba el le-a pierdut,a zis al doilea.

Cei doi natarai aratau unul catre celalalt cu degetele ca sa isi acopere greseala.

-Spuneti odata unde sunt restul cutiilor si terminati cu prostiile.

-In cabinetul de chimie,au raspuns ei simultan.

-Bine,eu ma duc,voi stati aici si ajutati-le pe fete ok?A zis si a iesit pe usa cabinetului.

Am inceput sa ma uit ciudat la baieti.Nu aveam nevoie de ajutorul lor.Ar putea sa stea linistiti si sa se scobeasca in nas decat sa ne ajute pe noi.Cred ca primul lucru pe care l-ar face ar fi sa-l scoata pe zombi din cutie si sa se joace cu el ca intr-un joc video.

-Noi facem treaba si voi stati inteles?I-a comandat Jennie.Facea foarte bine pe sefa cand intalnea asemenea specimene stupid structurate pe interior.

-Putem si noi sa facem ceva,a zis blondul.

-Si ma rog,ce ati putea voi sa faceti?Eu una cred,pardon,stiu ca nu sunteti buni la nimic,le-am trantit eu in fata.

-Uite ce putem face,a zis din nou blondul care era cam de aceeasi inaltime ca mine.S-a apropiat de mine sculptandu-ma din priviri.Mi-a prins soldurile cu ambele maini,apoi le-a coborat incet catre fundul meu.Si-a apropiat capul astfel incat sa ii simt respiratia calda mangaindu-mi fruntea.O,doamne baiatul asta e cam obsedat.Oare incearca sa ma sarute?Nu am fost de acord sa aflu ce avea sa se intample mai departe.I-am tras o palma care ii facu obrazul sa se onduiasca dupa forma degetelor mele.Prietenul lui a mimat un „uu” ca si cand nu i-ar fi venit sa creada ca o fata ca mine da palme atat de dureroase,ceea ce probabil il face sa fie norocos ca nu si-a incercat el norocul.

-Cum indraznesti?Porcule!M-am tipat eu la el.Nimeni inafara de Kamp nu imi poate atinge fundul perversule.Gaseste-ti altul sexy de care sa iti bati joc ca eu nu sunt disponibila,nu pentru tine.Acum scuzati-ne toate aceste obiecte au ramas in grija noastra.Ne descurcam de minune si fara voi doi asa ca a-ti putea chiar sa va carati acasa.

Mi-au ascultat porunca si au pasit agale,uitandu-se la roseata din obrazul drept al celui care a vrut sa ma sarute.

-Doamne ce dobitoci,cum a putut sa creada ca te poate saruta?M-a intrebat Jenn.

-Nu stiu.Ceea ce stiu,este ca vreau sa terminam mai repede cu aranjatul scolii si poate mai am timp sa si citesc ceva la fizica.

-Exact,hai sa terminam cu toata organizarea asta si sa ne vedem de-ale noastre.

Filme care vor aparea in 2012

2011-10-25T12:02:00.000-07:00

Puterea celor sase-2012
Jocurile foamei-2012
Altfel de ingeri-2012
Orasul oaselor-2012
Damnare-2012
... Deocamdata atat stiu
P.S.:Revin daca mai gasesc informatii ;)

Incredere-Capitolul 3

2011-10-25T11:44:00.000-07:00

29 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

Capitolul 3

Ma durea capul ingrozitor.Cred ca m-am lovit cand am cazut.Mainile mele erau inghetate si nu le mai simteam.Ploaia imi mangaia fruntea cu picaturi mari si reci.Ma fortam sa imi deschid ochii dar acestia nu vroiau sa ma mai asculte.Michael ma tinea in brate si alerga.Rasufla greoi.Era evident foarte obosit.

Am reusit intr-un final sa deschid ochii si am putut vedea cerul acoperit de nori negri ce anuntau furtuna.Uram faptul ca vara trebuia sa fie plina de ploi cu fulgere si tunete.Mike s-a uitat pentru o secunda la mine si mi-a zambit.Era un soi de sentiment in zambetul lui,ca atunci cand esti foarte fericit ca ai reusit.Ma gandeam daca nu cumva visasem tot ceea ce s-a intamplat in sala cea mare.Coltii barbatului erau foarte ascutiti si foarte ireali.Incercam sa ma conving de faptul ca asa ceva nu exista.Dar cum puteam face asta cand tin minte foarte bine mana facuta aproape caus pe gatul meu si distanta dintre mine si podea?Exact,nu puteam.Imi doream doar o patura cu care sa ma invelesc si aveam o dureroasa nevoie de cuvintele induiosatoare ale mamei mele.Doream sa pot da timpul inapoi cu cativa ani ca sa mai pot auzi inca odata cantecul de leagan pe care obisnuia ea sa ni-l cante mie si fratelui meu.

Am auzit un clinchet usor care insemna ca s-a deschis o usa.Una mare dupa sunetul pe care l-a facut cand s-a inchis.

-Cass,te-ai trezit?

-Da…cred ca da.

-Bine.Asa acum ati zis ca ne explicate ce se intampla.Adica eu unul nu cred ca e ceva normal.Si,daca indrazniti sa faceti ceva necugetat puteti sa-mi spuneti ca sa stiu cum ma pregatesc.Cu pumnul sau cu piciorul?

-Baiete nu cred ca va fi nevoie.

Ce?A venit si ea?Da defapt unde suntem?Si de ce a venit cu noi?Si…of doamne sunt o multime de intrebari care imi vin cum in minte.Sper ca se vor termina intr-un sfarsit.Nu suport momentele in care nu stiu ce se intampla cu mine.Imi dau frisoane si mi se intoarce stomacul pe dos.

-Adevarul este ca…eu,adica noi,adica cei ca noi…

-Femeie,da poti sa nu te mai balbai?Ma faci sa-mi pierd rabdarea si increderea in tine.Da-i bice,hai ca nu cred ca e asa de greu sa spui de ce a-ti capturat-o pe sora noastra si ce mama masii e cu numele voastre pe care la rostiti mereu.Ma refer la Cassey si la tine.Adica si mie imi pare familiar dar cred ca numele asta e folosit peste tot in Anglia sip e restul continentelor.Deci…

-Michael,gata e de ajuns!Am prins mesajul bine?

-De unde sti cum il cheama?A intrebat Izzy facand ochii aceia albastri si mai mari decat inainte.

-Stiu cum il cheama pe el la fel de bine cum ii stiu si numele surorii tale.Imi este tare greu sa va spun asta.

S-a apropiat de mine,iar mana ei s-a ridicat incet in aer pana la nivelul crestetului meu si cu o gingasa aterizare incepu sa imi mangaie capul.Zaream sclipiri in ochii ei si stiam ca urma sa ii curga lacrimile pe obraji.Dar nu s-a intamplat.Tot ce a facut a fost sa-mi spuna:

-Scumpa mea…,si atunci a inceput.Avalansa de lacrimi sarate din ochii ei.Mi s-a luminat mintea cand a terminat de spus cuvintele.Era de parca toate amintirile imi ravaseau in minte incercand sa iasa la suprafata.In acel moment am realizat ca izbucnisem si eu in

30 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

plans.Mike si Izz se uitau ciudat la noi,dar mai mult Izzy.Michael avea o privire derutata ca atunci cand te trezesti din betie si iti dai seama de pagubele pe care le-ai comis.Dar el nu era nici beat si nici nu a comis ceva anume.Era doar…impresionat de ceea ce se intampla.

Eu pe de alta parte m-am aruncat la gatul femeii daruindu-i o imbratisare cum poate nu mai obtinu-se in viata ei.Afundata cu capul in parul ei de catifea am soptit incet cuvintul “mami”.

Frati mei acum nu mai erau impresionati cid oar socati.Cred ca au auzit cuvantul soptit de mine caci s-au rezumat doar la un singur lucru:imbratisare de grup.Dar nu una oricare,ci una care exprima regasirea.Am fost prima care m-am desprins de la gatul ei stergandu-mi lacrimile cu dosul palmei.

-Dar,tu nu erai…,aveam un fel de teama in a sopti acel cuvant.Imi era teama ca nu cumva in momentul in care il rostesc,sa ma trezesc brusc din somn ciupita de sora mea si sa revenim la ziua de ieri in care aveam doar problema cu tatal meu pe cap.

-Pai,ba da,oarecum.Dupa ce sora voastra a implinit doua luni,m-am gandit ca ar fi bine daca mi-as cumpara o casa noua,departe de betivul cu care eram menita sa stau.Am strabatut orasul in lung si-n lat dupa o casa.Singura care mi-a convenit si din pricina pretului a fost una de pe la periferia orasului.Am crezut ca era o idee buna asa ca m-am dus intr-acolo.Am batut la usa in speranta sa fie cineva acasa in acel moment.

-Dar de ce ai crezut ca nu era nimeni acasa?Intreba Mihael dupa ce s-a desprins si el din imbratisare.

-Din simplul fapt ca locuinta avea draperiile trase la fiecare geam,si geamurile toate inchise.Ba mai mult nu am auzit nici un pas venit din casa care sa imi arate ca cineva era gata sa deschida usa.Dar pana la urma usa aceea cu aspect de epoca s-a deschis si dupa ea s-a aratat o pereche.Femeia avea in jur de douazeci de ani,iar el cam tot asa,insa amandoi aveau nuante de batranete dar reuseau sa si-o ascunda.M-au invitat in casa,la un ceai si am acceptat.Erau foarte insistenti si nu puteam sa ii refuz,pana in momentul in care mi-au adus o sticla cu ceva rosu inauntru.Le-am zis ca nu pot sa accept,iar e mi-a zis ca e cel mai bun sirop de capsuni din cate am baut eu vreodata.Mi-am dat seama ca era ceva putred la mijloc atunci cand din nefeicire am auzit ca fata ii spunea lui ca nu e momentul potrivit sa mai faca si altii ca ei.Baiatul i-a retezat vocea si i-a spus ca niciodata nu e prea devreme.S-au certat pe teme asta cam vreo doua minute dupa care au cazut de comun-acord cu un lucru.Sa ma faca de-a lor dar intr-un mod in care ii va distra pe amandoi.Nu stiam pana tunci ce inseamna “sa fiu ca ei” dar atunci am inteles.Privirea imi era dintr-o data incetosata si durerea,ei bine era peste tot in corpul meu.Simteam acei colti strabatandu-mi gatul cu foarte mare usurinta.La inceput a fost oribil dar apoi incepea sa imi placa chiar daca nu era ceva de admirat.Am vazut cum fata isi musca propria mana cu coltii facandu-i sangele sa curga in cantitati mari pe langa ea.Am inceput sa tip dar nu imi era de folos.Urmatorul ei pas a fost sa imi apese mana ei insangerata pe gura mea.M-a fortat sa ii beau sangele ca si cand as fi baut o sticla de doi litri de cola pe nerasuflate,si stiti si voi cat urasc eu sa beau cola.Am cazut deodata pe gresia din casa lor.Nu stiam ce se intampla cu mine si vroiam sa scap de acolo cat mai repede.Cei doi au parasit casa lasandu-ma pe mine zacand.Asa m-a gasit politia si m-a dus la spital crezand ca inca mai am o sansa la viata.Dar cum acestor creature le lipseste inima,doctorii nu au putut explica altfel decat prin simplul fapt ca nu mai e activa.Si atunci a aflat Michael despre incident,

31 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

spunandu-ti si tie Cass.In locul acela de sub pamant,in acea groapa am deschis ochii.Aveam o durere nebuna care ma forta sa ies cat mai repede de acolo.Incepea sa mi se faca foame.Si nu foamea de omletele lui Mike,ci foamea de acel lichid rosu,foamea de sange.M-am revoltat si am inceput sa urlu impartasind fiori tuturor celor care erau la ora aceea in cimintir.Nu mai aveam unghii,aveam gheare,si cu ajutorul acestora am reusit sa ies din pamant.Nu aveam nici o idee unde m-as putea duce.Nu imi doream ca voi sa ma stiti astfel fiind si mici mi-a fost frica sa ma vedeti in postura aceasta oribila.V-am urmarit zile intregi in acel an,dar de apoi incepeam sa simt furie pentru propria persoana asa ca m-am indepartat de voi.Incetasem sa va mai privesc.Gasisem in schimb un clan care era la fel ca mine asa ca m-am alaturat lor.Mergeam la vanatoare impreuna,luptam impreuna,pana in ziua in care a venit in clan Lawson.Parea poate cel mai de treaba barbat pe care l-am intalnit vreodata,dar de cand l-a invins pe Ronald seful nostru,i s-a urcat la cap treaba cu conducerea si incepea sa fie foarte plin de el.Credea ca totul i se va oferi.Credea ca ma poate avea pe mine,dar s-a inselat.Asta l-a facut foarte necrutator,s-a infuriat pe toti membri clanului si le-a omorat copii la toti.I-am spus ca nu am copii.Si chiar nu imi aduceam deloc aminte de voi.Trecusera opt ani si nu mai stiam decat cuvintele sange si foame.El m-a crezut deoarece pastra o dragoste ascunsa pentru mine.Toti s-au speriat de el asa ca au inceput sa faca tot ce le spunea.M-am alaturat si eu lor pentru ca nu mai aveam altceva de facut.Si asa am ajuns sa primesc comanda.Trebuia sa i-o aduc pe Izzy pentru puterile ei.

-Stai,ce puteri?A intrebat Izzy.Toti ne-am uitat la ea ca si cand ar fi fost una din actritele care joaca in filmul Dracula.Imi placeau filmele alea dar de acum cred ca imi voi directiona mintea catre Masini.Ei,nu chiar.Aaa,puterile alea,spuse ea.

-Deci,am inceput eu,prin “creaturi” te referi la…

-Vampiri.Da Cass.

-Sigur putem avea incredere in tine,adica de obicei creaturile astea sunt rele si fara suflet,a zis Mike.

-Asa am fost si eu,dar cand v-am vazut pe voi,de fapt cand am vazut-o pe sora voastra mi-am dat seama ca o cunosc de undeva,chiar daca nu am inima,am suflet.Si ii multumesc Domnului ca mi l-am putut pastra.

-Dar Ray?Ray e si el in…grupul asta al vostru?

-Ray e novice.

-No…ce?Intreba Izzy.

-Novice,adica a fost transformat de curand,ii explica mama.Ma gandeam cat timp va dura pana sa pot rosti iar acest cuvant.Credeam ca nu il mai puteam rosti vreodata,dar se pare ca destinul a tinut cu mine de data asta.”Mama”,suna foarte bine.

-Dar ce s-a intamplat dupa ce am lesinat eu?

-Cass,mama a fost asa de tare,s-a repezit cu o viteza la barbatul ala si l-a muscat.Era plin de sange.Bine,nu ca mi-ar placea asta dar vreau sa zic ca era asa de puternica,adica e asa de puternica incat cred ca a-m putea ca o comparam cu Hulk.Dar ea nu este verde,asta-i toata diferenta.A,si Hulk nu are colti si…voi puteti iesi la lumina zilei?

-Draga mea,ce crezi ca tocmai am facut?

-Dar cum?Interveni Michael.Adica sunteti vampiri de ce puteti iesi la lumina zilei?Nu ar putea sa va arda pielea?

32 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Tot va mai plac filmele cu Dracula nu-i asa?Uite,asa este,daca am iesi la lumina zilei a-m risca sa murim arsi.Dar asta nu inseamna ca nu exista leacuri pentru asa ceva.Cred ca am omis sa va povestesc partea asta a vietii de vampir.Stiti,exista in trecutul nostru o zeita demonica,care vana oameni,pe nume Lamastu.Aceasta zeita inca mai traieste,fiind pe jumatate vampir.Se zice ca se hranea cu sangele barbatilor tineri provocandu-le boli.Unii sustin ca avea gheare si aripi,dar eu nu am vazut-o niciodata.

-Si atunci de unde sti ca exista?Am intrebat-o eu.

-Pentru ca sangele ei ne ajuta sa mergem la lumina zilei asa cum am spus,exista un leac pentru toate.

-Si cine colecteaza sangele ei?A intrebat si Mike.Adica trebuie sa existe cineva care sa o cunoasca si sa se intalneasca cu ea ca sa procure sangele.

-Esti foarte destept sa stii,si apreciez asta.Asa este,cineva se intalneste cu ea.Dar nu la propriu.Ea nu isi arata niciodata adevarata fata,isi trimite proiectia in locul ei.Se spune ca ea controleaza totul de pe taramul spiritelor.

-Si cum isi creeaza proiectia?

-Cu ajutorul samanilor morti din lumea spiritelor.

-Exista samani?Intreba Izzy.Se pare ca pentru ea nu a fost interesanta decat partea asta.Arata incantata de faptul ca mama ei e un vampir si ca ea are puteri supranaturale,si bineinteles de existenta samanilor.

-Da,scumpa mea,exista,si acum ca voi stiti de toate astea va trebui sa va pazesc foarte bine pe toti trei.

-Apropo am uitat sa te intreb unde suntem?

-Sunteti in noua mea casa.

-Toti vampirii primesc case asa de frumoase?A intrebat sora mea.

-O…nu,ci doar preferatii lui Lawson.

-Deci si tu esti una dintre “marionetele” lui nu-i asa?

-Pe mine ma tine doar de fatada si ca sa ii coordonez planurile cretine.Este adevarat ca ma iubeste si poate de asta mi-a dat aceasta casa.Dar niciodata el nu va ocuba vreun loc in inima mea.Este inchisa.Iar cheia este proprietatea lui Ronald.

-Ronald fiind vechiul sef al clanului nu-i asa?Intreba Mike.

-Da asa este,ii raspunse mama.

-Deeeci,il iubesti.

Cand i-am spus acestea mama s-a facut rosie ca racul.Nu credeam pana atunci ca vampirii,fiinte fara inima,sa poata avea sentimente.Dar cunostiintele mele despre vampiri nu erau nici pe departe atat de adevarate precum sunt astea.Stiam ca Nosferatu are colti si ca suge sange,dar niciodata nu m-am gandit ca ar putea exista cineva pe nume Lamastu in toata istoria lor.Oare crucile si apa sfintita functioneaza?Sau sunt si ele doar de fatada asa cum este mama pentru tipul ala…Lawson.Dupa ce ca parintii lui nu sunt profesionisti in alegerea numelui,el trebuie sa dea dovada si de o nesimtire data peste cap.Cum sa fii atat de crud incat sa ucizi copiii altora?El o avea copii?Stie macar ce inseamna dragostea pentru propriul tau prunc?Imi imaginez ca nu.O astfel de persoana nu ar merita nici in ruptul capului sa viziteze altarul,ce sa mai zic de facerea unui copil.

-Copii,este tarziu mai bine va duceti la culcare.

Era logic faptul ca evita subiectul.Dar de ce ar vrea sa faca una ca asta?Suntem destul de mari incat sa intelegem problemele adultilor,si adesea chiar le rezolvam mai bine ca ei.

33 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

Izzy se schimonosi,ca atunci cand nu ii convine un lucru.Dar eu sunt singura care ii cunosc acea fata.Mama nu a vazut-o deloc in ultimii opt ani.Iar Michael,ei bine…el nu statea asa de mult cu ea.Era mai degraba stresat sa isi gaseasca un loc de munca.

-Mama,e abia ora patru,nici macar nu este intuneric afara.

Ethelda a scos un oftat prelung in semn de protest.

-Izzy,vampirii dorm mai mult ziua,ii explicase Mike surori noastre.Si cum mama nu a putut dormi ziua se culca mai devreme.Corect?

-Corect,il afirma mama.Eu am plecat,a spus ea si s-a intins spre fiecare ca sa ne depuna un sarut dulce in mijlocul fruntii,exact asa cum facea cand eram mici.Dupa cum am putut vedea,sarutul pe care i la dat lui Izzy a fost mai plin de dragoste si in acelasi timp si de ura,dar pentru sine.Observam ca ii era foarte greu sa o priveasca.Sa fi parinte nu este usor,mai ales atunci cand viata ta se schimba complet iar tu trebuie sa iei decizii majore,si sa iti lasi pruncii de teama de a nu le face rau prin ceea ce esti.Sa te trezesti deodata sa sa observi ca nu mai esti cu picioarele pe pamant ci la propriu in el era un lucru infiorator.Si faza cu acel Ronald si Lawson…e prea ciudata.Lawson o iubeste pe mama,dar s-a razbunat pe toti deoarece ea l-a respins pentru ca de fapt mama poarta o dragoste nemarginita pentru Ronald fostul sef al clanului.Imi venea totusi sa o intreb daca are vreun cosciug in care doarme,dar m-am abtinut fiindca mi-am demonstrat ca acele mici cunostiinte ale mele despre creaturile noptii nu se compara cu ce am auzit acum.

Mi-a rasarit in minte incantatoarea imagine a lui Ray.Am fonst cumplit orbita de el.Cum de nu am putut observa ce este el defapt?Ma bantuie totusi intrebarea daca il plac sau nu.Ce as putea sa-mi raspund?Ca-l plac?Posibil.Ca nu-l plac?Nici gand.Poate ma simt atrasa de el,dar de acum incolo va trebui sa port mereu cu mine o arma,poate cunosc un saman dragut care sa imi vrajeasca sabia,sau pumnalul.Ce tot vorbesc?Eu nici macar nu am asa ceva.De unde as putea face rost peste noapte de ele?

Fara sa imi dau seama ce fac,tresar.Dar acum stiu de ce am tresarit.Soneria usii scoase un clinchet foarte incet,dar totusi atat de tare incat sa imi rascoleasca mintea si sa ma faca sa imi redresez privirea.Michael facu la fel.Isi mari ochii si privi tinta la usa inchisa.

Mike se apropie de iesire cu mine in spatele lui.Nu am avut timp sa vad ce face sormea,dar cred ca s-a dus si ea sus alaturi de mama.

Punem amandoi mana pe clanta si deschidem.In fata noastra apar doi barbati unul in varsta de vreo treizeci de ani,iar celalalt,ei bine pare un pustan de douazeci.Amandoi sunt imbracati in uniforma de politist.Acum ca ma uit mai bine vad masina de plitiei in spatele lor cu luminile aprinse.

-Buna ziua,spune barbatul mai in varsta.Mergeam pe la fiecare casa sa intrebam daca i-ati vazut pe acesti doi…,barbatul arata nedumerit,in mana lui tinea o poza pe care o recunosc cu usurinta dupa scrisul imprimat pe verso.Priveste imaginea si se pare ca isi focalizeaza retinele numai pe chipul celui care apare in poza.Apoi isi ridica privirea si se uita la fiecare in parte.Cel de douazeci pare plictisit de parca a avut o zi foarte incarcata la munca.

-S-a intamplat ceva domnule ofiter?L-a intrebat Michael cu o dara de uimire in glas.

-Vroiam sa va intreb daca ii cunoasteti pe acesti doi adolescenti,dar acum reformulez,spunand “Trebuie sa veniti cu mine la sectie”.

-Dar ce-am facut?Nu inteleg.Nu trec pragul pana nu imi spuneti si mie sub ce acuzatie si care este cauza care v-a facut sa ne cautati.

34 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Cauza este ca domnul Dave Jonson,daca il cunoasteti,ceea ce nu cred ca este imposibil,va reclamat spunand ca i-ati spart capul in propria lui casa.Daca nu ne sunau vecinii sa ne anunte de deranjarea linstii publice venita din dreptul casei dumneavostra,nici acum nu am fi stiut.Acum domnul este la spital,iar voi ati fost acuzati de vatamare corporala cat si verbala.Va rog sa veniti.Si incercati sa nu va opuneti.

Privirea fratelui meu era de-a dreptul furioasa.Oare de ce nu i-au luat probe sa vada daca a fost sub influenta bauturilor alcoolice?Cred ca ne-ar fi lasat in pace atunci.Dar nu este nici o problema merg la sectie si…of,cum sa nu fie nici o problema,doar ce mi-am regasit mama si deja incep sa-i fac necazuri.Sunt plina de energie negativa.Cateodata ar trebui sa invat sa adopt si o energie mai buna din toate punctele de vedere.M-am gandit foarte bine si ii voi lasa un billet mamei in care sa scire ca am plecat la cumparaturi.

-Asteptati o secunda.Barbatul se uita la cel mai tanar care apoi la randul lui se uita la mine si ridaca umerii semn ca nu-i pasa.

Am alergat practic pana in bucatarie.Stiam cum sa o gasesc fiindca era identica cu locuinta lui Ray.Am scotocit prin toate sertarele ca sa gasesc o foaie si un pix.Si am inceput sa scriu: Draga mama,

Sa nu te sperii daca nu ma gasesti acasa.Am plecat pentru putina vreme,sau poate chiar mai multa vreme la cumparaturi cu Mike.Stii,sangele este gustarea favorita a unui vampir dar nu si a mea.He,he.Sa sti ca te iubesc mult de tot.

Cu drag,

Fata ta Cass.

Am terminat de scris scrisoarea,si am lipit-o de frigider.Am pus pixul si restul foilor la loc si m-am avantat inspre usa.Incercam sa nu iau in calcul mustata barbatului mai in varsta.Tot timpul barbatii cu mustata ma fac sa rad,dar de data asta privirea lui fioroasa sub care se ascundea un om de treaba,ma speria la culme si in loc sa ma faca sa rad ma facea sa plang.Omul ne-a condus incet pana la masina.Ma asteptam totusi sa ne imobilizeze mainile la spate si sa ne urce cu forta in masina,dar nu o facu.Tot ce a facut a fost sa ne deschida usa si sa astepte sa intram.Nu am opus rezistenta.Nu aveam de ce.La sfarsit se va face oricum dreptate.

La volan statea cel mai tanar.Nu prea era experimentat intr-ale condusului ca Michael.In fata sectiei de politie a pus o frana brusca,facandu-ma sa ma lovesc cu capul de scaunul lui.

Sectia era plina de politisti si de oameni care au venit sa-si spuna povestile sau reclamatiile.Noi eram singurii adolescenti.Toata lumea se uita ciudata mai ales la mine pentru ca eram fata.Dar pana la urma eu sunt cea care i-a spart capul,iar Mike doar l-a facut bou.Cred ca toata vina va cadea asupra mea de data asta.Cateodata ar trebui sa invat sa imi asum greselile.Am fost condusi intr-o sala mica care nu continea decat un pupitru,un dulap in spatele acestuia si doua scaune in fata.Ni sfacut semn sa stam jos ceea ce am si facut.Dupa pupitru isi avea locul o doamna bruneta cu parul prins intr-o coada de cal,care ii permitea sa isi poarte palaria de polititsta.Si ea era tanara,dar se pare ca avea mai multe experienta decat tipul care a venit acasa la noi.Si ma refer la cel tanar.

-Deci,ce avem noi aici?Doi pustani.Sa va aud.Sunteti aici pentru cazul domnului Dave nu-i asa?

35 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

Eu si fratele meu am dat in acelasi timp din cap.

-Parca am zis sa va aud,nu sa va vad.

-Da,suntem aici pentru …cazul cu…trebuie sa ii spun numele neaparat?Am intrebat-o eu.

-Nu tin sa faci asta daca nu vrei domnisoara.Tot ce vreau eu sa stiu este cine i-a spart capul si de ce?

M-am uitat un timp lung in ochii ei.Nu pare area,doar corecta si instruita.Asa ca m-am hotarat sa ii spun adevarul.Poate reuseam sa o castigam de partea noastra si poate ne da si niste arme eventual impotriva vampirilor.

-Eu,eu am facut-o,am recunoscut eu.

-Vad ca sunteti sinceri,se pare ca ati inceput cu dreptul.Bravo,ne-a laudat doamna.Dar puteti sa imi spuneti si de ce ati facut asta?

-Pai,am vrut sa incep eu dar Michael mi-a luat-o inainte,am facut-o deoarece a incepu sa se ia de mama noastra care este…,se uita pentru o clipa la mine ca sic and ar fi vrut sa minta ceea ce si facu,moarta.Si…pentru ca asa face el mereu cand e beat,adica tot mereu,am vrut sa ii dam o lectie care sa fie ca un fel de acoperire pentru tot ce ne-a facut pana acum.Eu unul sunt multumit de rezultat.Tu nu surioara?

-Ba,…cred ca da.

-Deci asta este problema.Sincer imi pare tare rau pentru mama voastra.Daca a-m fi stiut jur ca v-am fi ajutat.Daca asta a fost toata treaba,cred ca puteti pleca linistiti acasa.Imi pare bine ca v-am cunoscut,a spus ea si s-a uitat ciudat la Mike.Apoi simplu si la obiect i-a facut cu ochiul si el i-a raspuns la fel.Stiam macar ca fratele meu e cu doi sau trei ani mai mic decat ea ?Sau pentru dansa nu conta?

Se pare ca nu am stat atat de mult la sectie,asa ca am avut timp sa mergem si la supermarket ca sa luam ceva de mancare pentru diseara.Ne-am plimbat prin tot magazinul cu caruciorul dupa noi.Am cumparat cam tot ce se poate pentru ultimele doua saptamani.

-Hei,ce-a fost cu flirtul acela dintre tine si doamna politist?

-Ce flirt?

-Oh,te rog nut e face ca nu sti.Nu sunt chiar atat de chioara.Am vazut ca v-ati facut cu ochiul reciproc.

-Asa am facut?

-Mincinosule!I-am zis eu si am inceput sa rad,iar el s-a luat dupa mine.

-Pai si eu as putea sa te invinovatesc ca ai cam flirtrat cu Ray nu-i asa?Si nu-mi spune ca nu.

-Bine,NU!

Am simtit ca-mi ard obrajii,asa ca am schimbat subiectul.

-Uite o casa libera,hai sa mergem acolo.

Ne-am indreptat catre casa de marcat.Doamna aceea se misca foarte repede asa ca am scapat usor.Am dus eu o punga in timp ce Michael o duce ape cealalta.Am luat un taxi pana acasa fiindca m-am plans la fratele meu ca mi-e greu sa merg pe jos cu toata greutatea asta.El m-a ascultat si asa chemat un taxi.Am mers tot drumul fara sa vorbim.Mi-am scos telefonul,era aproape ora noua.Cred ca Izzy e deja infometata.Adica cine nu ar fi infometat?Eu una as manca orice imi sta la dispozitie in acest moment.Cum ar fi…hmm…bine nu imi vine nimic in minte.Dar salivez numai cand vad punga cu

36 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

numele supermarketului pe ea.Ma intreb cum se simteau vampirii cand le era foame?Le chiorlaiau oare matele?Fiindca in acest moment ma simt in stare sa mi le smulg ca sa nu mai faca asa de mult zgomot.

-Hei,de ce a durat atat?Ma intrebat mama.Incepeam sa imi fac griji pentru voi.

-Dar,nu ai vazut biletul de pe frigider?

-Ba sigur ca l-am vazut dar…,Mike ii taie glasul

-Cumparaturi de oameni.Tot timpul dureaza.De aceea nu trebuie niciodata sa-i astepti atunci cand sunt plecati la supermarket.

-Michael,am fost si eu om.Chiar crezi ca nu am fost niciodata la cumparaturi?Si oricum stiu ca nu dureaza cumparaturile cinci ore.Ati mai fost plecati undeva nu-i asa?

Amandoi ne faceam ca nu am auzit-o,dar eram convinsa ca si-a dat seama de jocul nostru.Am inceput sa despachetez.Sunca,pizza,cascaval,toate acestea ma chemau sa le mananc in timp record.Matele mele inca ripostau.Erau de-a dreptul incredibile.

-V-am intrebat ceva!Si nu va mai faceti ca nu m-ati auzit pentru ca stiu foarte bine ca m-ati auzit tare si raspicat.Unde ati mai fost?

Eram deacord cu constiinta mea.Trebuia sa o mint.Daca ii spuneam ca am mers la sectie ca sa declaram ceva ar fi inebunit.Si eu o cunosc foarte bine pe mama,stiu ca nu poate suporta cand ne implicam in probleme mai grave decat julitul genunchilor.

-Mmm…reduceri la canapele in weekend?Am zis eu surprinsa de mine.Era probabil cea mai proasta minciuna pe care mi-a rostit-o creierul meu vreodata in toti acesti ani.Era imposibil sa ma creada.O asemenea “miciuna” nu ar scoate-o nici un curcan de ziua recunostiintei.

-Reduceri la canapele zici?Pai daca ziua de vineri ti se pare a semana cu un weekend atunci te cred.Of,Cass,crezi ca nu sunt obisnuita cu fata si minciunile tale?Stiu ca atunci cand faci o prostie bagi o minciuna la nimereala,dar de data aceasta nu ti-a mai iesit.Daca nu imi spuneti adevarul va trebui sa va reamintesc faptul ca sunt un vampire nu-i asa?Si eu una nu cred ca este necesar acest lucru.Sunteti de accord cu mine?

-Am fost la sectie,interveni Mike.Au…venit niste politisti la

usa

acum trei ore…sau cam asa ceva si ne-au spus ca trebuie sa dam o declaratie.

-In legatura cu ce?Am dreptul sa stiu?

-In legatura cu faptul ca i-am spart capul lui tata si el…ei bine…a chemat politia,am spus eu.Imi era rusine ca i-am spus asta.Dar nu ar trebui sa se supere pentru ca tot nu il iubeste pe tata,orice s-ar intampla.Adica,presupun si eu.

-I-ai ce?A izbucnit ea.Doar sti ca e nebun ai fi putut oricand sa te alegi cu gatul rupt sau mai stiu eu ce.De ce ati facut asta?

-Pentru ca,Michael s-a uitat la mine inainte sa isi continuie fraza si arata de parca nu ar fi avut foarte mult curaj sa spuna,pentru ca te-a adus pe tine in discutie si ne-am enervat foarte tare asa ca am vrut sa ii platim cu aceeasi moneda.Sa simta si el pe pielea lui ce inseamna durerea.

-Si v-au facut ceva la politie?Chipul ii trada o suspiciune umpluta disperare.Arata ingrijorata dar si curioasa in acelasi timp.

37 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

-Nu,pentru ca le-am zis tot adevarul,adica ceea ce ti-am zis si tie acum.Si din fericire am nimerit la o domnisoara tanara care a fost foarte draguta cu noi asa ca ne-a dat drumul.Asta este toata povestea.Intrebari?

-Nu,doar sfaturi,a inceput mama.Primul ar fi sa nu ii mai faceti nimic lui Dave.Al doilea ar fi sa nu ma mai mintiti,iar al treilea…ei bine nu mai am.Puteti manca in liniste.A,apropo,Lawson nu se va opri pana cand nu o captureaza pe sora voastra.Va trebui sa o pazim foarte bine.De fapt eu va trebui sa va pazesc pe voi toti.Nu se stie cand are de gand sa ne organizeze o capcana.

-Dar tu ai zis ca te iubeste.De ce ti-ar face asta?Am intrebat-o eu.

-I-am zis ca nu am copii si acum ca a aflat nu stiu…chiar imi e frica pentru voi.Si daca va trebui sa stam in continuare in casa asta va sti automat unde va ascund.Poate chiar ii va trece prin minte sa creeze o diversiune cu unul din voi,sau chiar cu amandoi.Cand cineva ca mine il tradeaza e foarte greu de oprit credeti-ma.

-Presupun ca ai si cateva arme prin aceasta casa nu?Intreba Mike.

-Da,sigur ca am.Dar,mai intai vreau sa imi promiteti ca nu spuneti nimanui.Nici macar lui Izzy?Ne-am inteles?

-Sigur,i-am aprobat eu.Si ca tot veni vorba de sora noastra ai idee unde este?

-Este sus,doarme.

Cum am auzit acestea,m-am ridicat in graba de pe scaun si am pornit inspre iesirea din bucatarie.Mama mea mi-a preluat miscarea si s-a avantat cu o viteza extraordinara postandu-se in fata mea cu repeziciune.

-Ce ai de gand sa faci?Ma intreba ea.

-Ultima oara cand am lasat-o pe Izz singura intr-o camera am gasit-o la opera.Si ghici ce!Nu era acolo ca sa tina un concert sau o piesa de teatru,ba din contra,ea era martora unei piese de teatru.Si ce-i mai rau este ca acea piesa era cu,mai sa fie,vampiri!I-am raspuns eu rautacios si ironic in acelasi timp.abia acum realizam ca in preajma ei inghet complet,de la picioare pana la gat.Deja tremuram,si cred ca a observat asta pentru ca s-a indreptat cu aproape saizeci de kilometri la ora inspre dulapurile de langa frigider.Inca purtam fusta mea de la premiere.Nu puteam umbla pe strada cu hainele lui Ray,chiar daca era o urgenta.Asa ca sper sa nu racesc.Asta ar fi culmea.O gripa in toiul unei “intalniri” cu vampirii.Chiar nu mi-as dori asa ceva.

-Stai linistita.Lawson i-a rugat pe unul dintre cei mai mari samani sa aplice o vraja asupra acestei case,astfel incat sa nu poate intra sau iesi nimeni,inafara de cei care imi sunt dragi.Asa ca Izzy este in siguranta acolo sus.

-Pai de ce nu mi-ai spus asta inainte sa ma transform intr-un ghepard in varianta feminina?

-Pai…,a zis ea ca sic and ar fi ramas in pana de subiecte,cred ca va este foame.Stiti chiar daca sunt vampir asta nu inseamna ca am uitat sa fiu o gospodina in interiorul bucatariei.Va pot prepara niste spaghete minunate.

M-am uitat la Michael ridicandu-mi una din sprancene in semn de uimire.El m-a privit ca sic and nu ar sti la ce ma refer,iar atunci am decis sa ii informez pe amandoi.

-Voua vampirilor va place foarte mult sosul si spaghetele?Am intrebat-o eu pe mama.

-De ce intrebi?

-Pentru ca si Ray avea acelasi fel de mancare la el acasa,si vreau sa zic ca erau foarte buuuune,mai ales sosul ala era extra….,nu mi-am mai continuat fraza fiindca am observat

38 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

ca mama si fratele meu mai mare au schimbat intre ei priviri intrebatoare care m-au facut intr-un sfarsit sa tac din gura.Apoi mi-am luat inima in dinti si mi-am reluat replica.

-Stati,stati,stati.Voi doi…v-am ghicit privirea.Credeti ca simt ceva pentru acel baiat,vampir,baiat…of ma rog ce o fi el.Nu-i adevarat.Cum am rostit acestea Mike a inceput sa chicoteasca iar mama i-a luat exemplul.Serios,am continuat eu simtind imediat cum incep sa ma inrosesc,nu simt nimic pentru el,cel putin de cand am aflat care este natura lui si faptul ca va vrea raul.

-Deeeci,incepu Mike,ti-a placut de el.

-Nu!N-am spus asta,am izbugnit eu.

-Ba da ai spus,mi-a intors el vorba.

-Ba nu!Si incheiem conversatia.

-Ba da si abia acum incheiem conversatia.

-Copii,a tipat mama la amandoi,nu conteaza acum cine pe cine a placut ci este important faptul ca toti sunteti bine si ca acum ca stiti adevarul a-ti putea sa va protejati si singuri.Adica vorbesc de tine Mike.

-Ce?Si eu pot sa imi port singura de grija.Mama nu mai am doi ani.Sunt mare.Izzy este cea care nu isi poate purta singura de grija.Ea e cea mica in povestea asta nu eu.

-Stiu,stiu ca esti mare scumpa mea,dar…nu esti totusi indeajuns de mare.

-A gata m-am prins.Nu trebuie neaparat sa am optsprezece ani ca sa pot sa ma feresc de cei care beau sange.

-Nu era vorba de asta,era vorba de faptul ca fratele tau e si mai mare ca tine si e baiat.Baietii stiu sa se apere mai bine ca fetele Cass trebuie sa intelegi asta.Nu iti vreau raul.Imi este frica pentru tine si nu vreau sa te implici in lupta care va urma,e prea periculos.

-Sti ceva,toata viata asta ai fugit de langa noi,in loc sa stai si sa ne aperi de tipetele tatalui nostru tu ai plecat.Ai plecat si ne-ai lasat balta.Iar acum cand ne intalnim din nou,tu crezi ca sti totul despre noi dar nu este adevarat.Nu sti nimic despre nici unul dintre noi.Au trecut opt ani.Opt ani si tu inca mai crezi ca ne cunosti.Ei bine nu-ai dreptate.Nu ne cunosti!Am tipat eu la ea.Incercam sa nu plang ca un copil de tata.Dar nu m-am putut abtine.Am plecat furioasa in locul unde imi aminteam ca era si camera lui Ray.Totul era diferit aici in casa mamei mele.Draperiile erau gri si se asortau cu peretii care erau albi.Chiar daca aceste culori se completau una pe alta,fiecare arata mai intunecoasa decat cealalta.Fiecare era mai rece si mai aspra.Pe peretele cu usa erau asezate biblioteci care imi aminteau cat de mult ii placea lui Ethelda sa citeasca.De la cartile amoroase pana la cele mai dureroase cu putinta.Intre aceste doua biblioteci se afla o masuta nu foarte sofisticata.Mama,asa cum imi aminteam eu era foarte simpla,ura lucrurile complicate.Si daca acestea erau legate de mobilier atunci la privea cu foarte mare dispret.M-am dus la oglinda din fata masutei de zi cu zi.M-am privit dezgustata.Cand plangeam aratam de parca m-ar fi cuprins greata in cel mai inalt turn din lume.Mi-am inchis ochii si mi-am proptit bratele in lemnul gros vopsit in alb.Am deschis incet unul din sertarele masutei si in el am gasit o perie cu modele florale pe ea si cu maner in forma literei “S”.Era peria ei preferata.Era ciudat pentru ca unele mame au ca obiecte preferate o poza sau un lant,dar cum a mea nu purta bijuterii,lucrul ei preferat era o perie.Mi-am afundat si mai mult in acel sertar.Era aproape gol,dar cand mana mi se avanta mai mult degetele incepura sa

39 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

pipaie un material lucios si neted.Am luat materialul in doua degete si l-am cules afara.Era o fotografie.Iar cei care apareau in ea erau mici,foarte mici.Un baietel cam de vreo sapte ani cu bucle aurii si un tricou cu spiderman,care zambea increzator catre fotograf care din pacate era anonim.Langa el statea o fetita in jur de cinci anisori,imbracata intr-o rochita pana la genunchi si alba,care ii scotea in evidenta parul saten si ochii aceia mari si caprui.Jos,pe vine,langa cei doi statea o femeie svelte si increzatoare in sine cu par blond ca merele de aur si cu pantaloni trei sferturi asortat cu o bluza larga cu broderii albastre si subtiri la incheieturi.Faptul ca o revedeam pe mama vie,pentru ca practic acum era moarta,imi facea mintea sa descuie toate coltisoarele cu amintiri frumoase din viata mea de copil.Atunci mi-am amintit ca poza era facuta in Franta la DisneyLand,si ca atunci eram intr-o vizita la bunicul nostru,pe care il iubeam cu desavarsire.Era probabil cel mai bun bunic din lume.Ne lua pe mine si pe Mike pe cate un picior sin e spunea povesti cu zane,razboinici fideli,regine,si cateodata chiar trebuie sa recunosc era umpic nebun,deoarece credea in toate astea.Credea in existenta tuturor personajelor din povestile inventate de el.Mi-ar fi placut sa il strang din nou in brate si sa-i mangai barba deasa.Mi-ar placea sa-mi aline sufletul cu una dintre povestile lui,chiar daca nu erau reale.Cred ca el era singurul om in lume pe care niciodata nu ma plictiseam sa il aud.Dar acum nu mai era deloc posibil.Bunicul a implinit patru ani de cand a murit.Asta imi facu lacrimile sa se reverse din ochii mei direct pe fotografia pe care inca o tineam in mana.Le-am sters repede cu mana pentru a nu se degrada imaginea.

Usa

camerei s-a deschis cu un chinchet surd facandu-ma sa tresar si sa scap poza din mana.M-am aplecat dupa ea si am pus-o pe birou privind-o in gol.

-Il iubeati pe bunicul vostru foarte tare,a spus mama si a avansat spre mine cu pasi mici ca de furnica.Eu am continuat sa privesc in gol in directia fotografiei.Ma temeam ca daca m-as uita fix in ochii ei m-as fi lasat sa cad in bratele ei.Stiu ca esti suparata pe mine.Si ai si motive,nu te invinovatesc pentru asta.Dar vreau sa sti,chiar daca nu am stat cu voi cand ati crescut,va cunosc mai bine ca pe propria-mi persoana.Tot ce cladesti cu mana ta nu il poti uita.

-Asa cum ai facut tu?Tu ne-ai uitat.

-Da,v-am uitat.V-am uitat pentru ca imi era frica sa nu patiti ceva din cauza mea.Erati prea mici si nu imi puteam dezvalui adevarata identitate.Cassey,va puteam rani.

-Si acum ai putea sa ne ranesti.De fapt nici nu stiu de ce am incredere in tine.Cred ca nu mai gandesc limpede.

-Eu,am vrut doar,acum ca stiati despre mine,am vrut doar sa petrec o parte din viata mea alaturi de voi.

-De ce zici “o parte”?

-Pentru ca,daca Lawson ar afla ca l-am tradat si ca v-am ascuns pe voi aici,nu prea cred ca s-ar termina bine,nici pentru mine si nici pentru voi.

-Tu chiar vrei sa ne aperi nu?Acum am inceput sa imi fortez ochii sa se uite la ea.Poate pana la urma ar trebui sa ii dau dreptate fiind mama mea.Dar vreau sa zic,daca nu este ea mama mea?Daca este doar o femeie care seamana cu ea?Sau daca nici una dintre aceste intrebari nu sunt adevarate?Ei bine,cred ca voi trai si voi afla.

-Normal ca vreau sa va apar.Voi sunteti tot ce mai am.

-Dar Ronald?

-Ronald este doar o parte a vietii mele,pe care sper sa o regasesc foarte curand.

40 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Bine.Am inteles.Mie imi este cam somn,am spus in timp ce mi-am dus mana la gura pentru a acoperi cascatul meu lenes.

-Atunci ar fi bine sa te duci la culcare.Poti dormi aici daca vrei,sau te poti duce sa te culci cu sora ta.Michael mi-a zis ca vrea sa doarma singur.Observ ca nu s-a schimbat deloc.Tot acelasi singuratic este.

-Mike?Da este,dar cateodata ma bucur ca este asa pentru ca are mai mult timp pentru familia lui.Mi se face mila de el cand il vad plsnindu-se cu tata si tipand unul la altul.Imi vine sa intru intre ei sis a-I opresc dar nu pot.Esti sigura ca putem dormi la tine acasa?

-Ce intrebare e asta Cass?Normal ca puteti dormi la mine.Ve-ti fi tot timpul bine primiti aici si tu o sti bine.Nu mi-as permite niciodata sa v alas singur.

Am vrut sa i-o intorc,aducandu-I aminte ca ne-a lasat singuri,dar ea a priceput ce urma sa spun.

-Inafara de acei opt ani.Aia a fost o situatie de urgenta.Am afirmat-o dand din cap.

-Mi-a fost foarte dor de tine,i-am spus si m-am azvarlit in imbratisarea calduroasa a bratelor ei.Aceasta mi-a raspuns la imbratisare strangadu-ma mai tare decat o faceam eu.Cred ca se datora puterilor exagerate ale vampirilor.

-Si mie mi-a fost dor de tine.Hai sa ne culcam.Maine vom fi mai limpezi de atat si vom putea sa ne facem macar un plan.Am dat neincetat din cap,lovind-o cu barbia in umar.Nu vroiam deloc sa ni se despleteasca bratele,dar imi era foarte somn si genele imi cadeau de parca fiecare ar purta cate o bobita de aur de o suta de grame.Pot sa dorm cu tine?Am intrebat-o eu pe mama.

-Sigur scumpa mea,haide,mi-a zis si mi-a facut semn cu capul inspre pat in timp ce picioarele ni se miscau alene pe parchetul aproape alb.

Nu-mi aduc aminte cum am adormit.Dar imi aminteam foarte bine degetele mamei in parul meu.Acum atingerea lor nu mai era asa de fina ca alta data.Era mai aspra si mai plina de…nimic.Sunt sigura ca prin “nimic” puteai defini foarte bine caracterul vampiresc.Dar daca se zice ca ei nu au sentimente,cum ar fi putut mama sa simta ceva pentru mine in momentul asta?Era straniu.

In visul meu ma aflam intr-un castel viu colorat,ca al printeselor de alta data.Totul era acoperit cu marmura de diferite culori,toate deschise si lucioase.Aurul era si el pretutindeni,mai ales pe candelabra.Doua scari usor ondulate se asterneau in fata mea si amandoua duceau la acelasi etaj.In jurul ferestrelor cadeau draperii albe lungi din catifea.M-am indrptat catre ele pentru a le simti finetea sub palmele mele.Dar imediat ce le-am atins acestea s-au prefacut in stropi mari negri de ploaie cazand la podea si ciocnindu-se zgomotos de marmura.Totul in jurul meu se intuneca,scarile erau negre ca funinginea.La fel erau acum si candelabrele si peretii inalti cu stalpuri pentru sustinere.Deasupra,pe tavan erau pictate,cel putin asa credeam,desene abstracte toate in nuante diferite de negru.Ma uitam curioasa sa vad daca se mai schimba ceva prin acest castel,care acum cateva minute era numai bun de admirat,si care acum iti dadea un fior ca un pumnal in inima venit din toate colturile incaperii.Un baiat imbracat complet in doliu imi aparu in fata facandu-ma sa tresar,iar piciorul meu aluneca pe podeaua neagra.Am crezut ca voi cadea si ca ma voi trezi in curand.Dar in loc de asta,baiatul,care acum mi-

41 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

am dat seama ca era chiar Ray,desi parea mult mai batran,aluneca usor in spatele meu si scutindu-ma de cazatura pe care urma sa o trag.Se uita la mine de parka acum m-ar fi vazut pentru prima oara.Am incercat sa tip la el,insa gura mi s-a deschis fara sa scoata macar un sunet.Inca se uita la mine.Am observat ca pe obraz i se prelinse o lacrima.Odata cu acea lacrima nu ma mai simteam ca si cand as fi fost acolo cu baiatul pe care il plac,ci cu Ray.Din spatele scarilor se auzi apoi un muget gros si o silueta isi facea aparitia.Nu ii puteam vedea fata,dar dupa contururile negre mi-am dat seama ca era un barbat.Acesta a inceput sa rada zgomotos fara sa-si arate macar putin fata.

-Ce dragut,a spus barbatul de dupa scari.Ucide-o!Nu am primit foarte bine aceste cuvinte.Mai degraba le-am primit ca pe un ghimpe in talpa,ba chiar mai rau de atat.Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost coltii lui Ray.Incepeam apoi sa aud un chinchet ascutit care se contura cu fiecare milisecunda.Acum eram treaza.Ceasul cu alarma bipuia intr-una.Nu stiam cum sa il opresc asa ca l-am luat si i-am scos bateriile.Ma durea capul ingrozitor nu numai de la ceas ci si de la visul oribil pe care l-am avut.Aveam o tona de intrebari referitoare la el.Prima era ce facea Ray in visul meu?De ce m-a prins grijuliu ca apoi sa ma omoare la porunca acelui barbat?Si de ce ceva atat de frumos putea fi asa de putred la mijloc?Sper ca acel vis nu este adevarat,adica din cate am auzit,visele se intampla tot timpul opus in viata reala.M-am hotarat sa nu-i spun mamei mele de cosmar.Este mai degraba ceva pe care trebuie sa-l rezolv eu singura cu persoana mea.

-Ai dormit bine?

-Mike!Doamne,m-ai speriat.Pleaca de-aici,sunt in lenjeire de corp!Invata te rog sa bati la

usa

unei fete bine?

-Eee hai acum,parca nu te-am mai vazut asa.Esti sora mea ce naiba!Apropo,arati ciudat s-a intamplat ceva?

-Inafara faptului ca sunt pe stop si am o gramada de nervi?Nu.

-Deeeci,ti-e rusine sa te vad in lenjerie,dar imi spui ca ti-a venit.Chiar ca esti pe invers astazi ce-i cu tine?

-Am avut un cosmar,atata tot,i-am spus

El statea rezemat pe peretele de langa

usa

uitandu-se straniu la mine.

-Si,acum este partea in care spun ca te inteleg si tu incepi sa-mi povestesti cosmarul.Dar tinand cont de faptul ca acum nu mai sunt eu pe primul loc in familie,ci mama,cred ca ii vei spune ei nu-i asa?

-De fapt,nu.Nu vreau sa-i spun ei.Chiar aveam nevoie de tine acum.Spunand astea el s-a ridicat de pe perete si a venit sa se aseze langa mine pe pat.Unde este mama?L-am intrebat.

-Nu stiu,cand m-am trezit eu,ea nu era in casa.Poate s-a dus la cumparaturi.

Am pufnit batjocoritor catre el incercand sa-i atrag atentia asupra unui lucru.

-La spital?

-Ce?Ce ar cauta la spital?

-Nu stiu,probabil de acolo isi asigura proviziile cu hmm sange?!

-Mda,cred ca ai dreptate.L-am batut usurel cu palma pe spate aratandu-i ca mereu am avut dreptate in tot ce am zis.Bine nu chiar mereu,dar in majoritatea timpului cu siguranta.

42 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Acum da-te jos din pat,mergi pana la usa,apasa pe clanta si deschide-o,iesi afara,nu tragi cu urechea,nu te uit pe gaura cheii,nu o trezesti pe Izzy,daca inca mai doarme bineinteles,pentru ca am de gand sa ma schimb insfarsit in haine de femeie care,slava domnului imi vin si mie.

-Sti,nu era nevoie de tot discursul asta.Puteai sa imi zici din prima „JET” si intelegeam sa sti.Dar nu am inteles totusi faza cu tresul cu urechea.La ce as putea trage cu urechea?La zgomotul pe care il fac hainele tale cazute pe podea?

-Sti ce?Da,chiar asta era raspunsul,acum te rog pleaca.L-am impins de pe canapea,tinand cont ca daca ma ridicam prea mult avea prilejul de a-mi vedea chiloteii mei cu Hello Kitty.

Cand am fost sigura ca a inchis usa bine in urma lui m-am dat jos din pat si am pornit in dreapta patului unde se afla micul sifonier al mamei.Nu avea cine stie ce in garderoba pentru ca era o femeie modesta.Nu prea purta fuste,dar cand o facea ii placea sa se uite de doua ori inainte de a o imbraca.Nu-i placea sa fie mai scurta de genunchi dar nici prea lunga.In schimb purta foarte des pantaloni din orice tip de material.Mi-am scos cu grija o pereche de blugi stramti de culoare bleoumaren si un tricou,pe care presupun ca nu l-a mi imbracat de cand era sclava lui tata,pe al carui negru decolorat scria cursiv „Femeie periculoasa”.L-am tras peste cap incercand cat de cat sa nu ma ciufulesc.Stiam ca nu este posibil asa ca am traversat camera si m-am indreptat catre baie.O singura perie isi facu aparitia pe mini-glaful de deasupra oglinzii.Am luat-o incercand sa imi descurc parul saten care nu mai fusese pieptanat de trei zile.Nici nu stiu cum am putut sta cu el asa.Scot un chitait de durere cand peria atinge un punct din care nu poate iesi.Il aranjez cu mana si imi ocntinui privituk in gol catre oblinda in care ma flam tot eu.Mi-a aparut din nou in minte visul si dorinta ca acesta sa nu fie adevarat.Nu mi-as dori sa se intample asa ceva.Niciodata nu as crede in visul acesta.Visele sunt doar lucruri pe care creierul ti le comunica noaptea.S-ar putea sa fie adevarate sau s-ar putea sa nu fie adevarate.Din cate stiu eu ele se intampla exact pe invers.Dar daca acum nu va fi asa?Daca se vor intampla aceleasi lucruri rele?Numai gandindu-ma la asta ma ia cu frisoane.Am incercat sa imi limpezesc mintea.As putea sa ma gandesc la faptul ca trebuie neaparat sa merg acasa si sa imi iau cateva lucruri inapoi,daca tatal meu ticnit nu le-o fi aruncat sau vandut.Am lasat apa calda sa curga.Acesta era cel mai perfect plan in materie de liniste.Dupa ce am revenit in baie cu schimburi mi-am inmuiat putin cate putin varful piciorului in cada pentru a vedea daca e perfecta.Asa si era.M-am lasat sa cad incet pe apa calda.Am inchis ochii si am inceput sa meditez la lucruri care nu ma fac sa zbier ca o evadata de la spitalul de nebuni.

DRAGOSTE, MISTER, GROAZĂ! AVENTURILE LUI SOOKIE STACKHOUSE CONTINUĂ!

2011-10-24T11:11:00.001-07:00

CAPCANĂ MORTALĂ, Volumul 11 din seria VAMPIRII SUDULUI de Charlaine Harris
serie care stă la baza serialului TRUEBLOOD, o producţie originală HBO!

În Bon Temps e primăvară, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelneriţă telepată, se va dovedi un anotimp în care i se vor dezvălui numeroase secrete… fapt care-i va schimba fundamental viaţa…

Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martoră la un atentat comis cu o sticlă incendiară asupra barului în care lucrează, Merlotte’s. Bănuielile se îndreaptă imediat spre anti-teriantropii din zonă, însă Sookie suspectează altceva şi, împreună cu Sam, încearcă să descopere vinovatul… precum şi mobilul atacului.

Dar lucrurile se complică. Cu toate că nu este capabilă să „citească” în mintea vampirilor, Sookie îi cunoaşte bine pe iubitul său, Eric Northman, şi pe „fiica” lui, Pam, şi îşi dă seama că aceştia complotează împotriva actualului lor stăpân. Treptat, şi Sookie este atrasă în această luptă… care se dovedeşte a fi mult mai grea decât ar fi crezut la început.

Prinsă încă o dată în vârtejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie află că este doar un pion, la fel ca oricare alt om obişnuit… şi că pe tabla de joc a apărut o nouă regină…

* * *

„Harris este o maestră în construirea lumilor paranormale, pe care le conectează cu umor la lumea noastră.” – Tulsa World

„O descriere vie, subtilă şi amuzantă a vieţii din Sudul Americii.” – Entertainment Weekly

„O încântătoare serie poliţistă despre vampiri.” – The Denver Post

„Acţiune, poveşti de dragoste şi umor – o combinaţie prin care Harris a creat o lume pe deplin funcţională, cât se poate de apropiată de a noastră; fireşte, cu excepţia vampirilor şi a celorlalte creaturi supranaturale.” – The Toronto Star

„O serie distractivă… Este lesne de înţeles de ce aceste cărţi neobişnuit de fermecătoare sunt atât de citite.” – The New Orleans Times–Picayune

„O magică şi misterioasă surpriză în domeniul romanelor tradiţionale cu vampiri.” – Houston Chronicle

„O serie în acelaşi timp agreabilă şi diabolică… şi din ce în ce mai captivantă.” – The Dallas Morning News

* * *

Autoare a bestsellerurilor plasate mereu pe locurile fruntaşe din New York Times Besteseller List, Charlaine Harris scrie romane fantasy cu elemente de mister. Locuieşte împreună cu familia sa într-un orăşel din sudul statului american Arkansas.
Pentru mai multe informaţii, puteţi vizita www.charlaineharris.com

INSTRUMENTE MORTALE de Cassandra Clare. Cartea întâi, ORAŞUL OASELOR

2011-10-24T11:08:00.001-07:00

Dacă Stephenie Meyer, celebra autoare a hit-ului internaţionalAmurg, este fan declarat al seriei Instrumente mortale de Cassandra Clare, mărturisind că aceasta este povestea în care i-ar plăcea cu adevărat să trăiască, dacă seria a intrat în topul de bestselleruri al ziarului New York Times, dacă a fost comparată cu aventurile lui Harry Potter şi ale lui Buffy Spaima Vampirilor, dacă deja se pune la cale o ecranizare având-o pe Lily Collins în distribuţie, iar un designer vinde cu succes online bijuterii inspirate de obiectele magice din roman, în mod sigur merită să intraţi în lumea acestui thriller fantastic, cu elemente de film horror neogotic şi o intrigă ameţitoare de urban fantasy.

În SUA, dar şi în Europa, seria şi-a cucerit deja o armată de fani prin povestea captivantă a lui Clary Fray, o fată de cincisprezece ani, care are darul Vederii… un dar pe care ceilalţi oameni nu-l au. Ea vede vampiri, vârcolaci, zâne, demoni şi alte creaturi care populează Lumea din Umbră.

În Cartea întâi, Oraşul Oaselor, mama lui Clary, Jocelyn, dispare şi ea însăşi e atacată de un demon – un ravener înspăimântător. Astfel, tânăra ajunge să-i cunoască pe vânătorii de umbre, războinici a căror misiune este să-i apere pe oameni de demoni şi să-i controleze pe vampiri şi vârcolaci.

De asemenea, Clary îl întâlneşte pe Jace, un tânăr fermecător, şi, împreună cu el, încearcă să dezlege nenumăratele taine ale Lumii din Umbră. Cine a răpit-o pe Jocelyn? Unde se află Pocalul Mortal şi ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, în şobolan şi cum poate fi desfăcută vraja? Cum a reuşit Clary să dobândească dintr-odată Vederea? De ce sunt demonii interesaţi de o mundană oarecare?

Nu în ultimul rând, Clary încearcă să-şi înţeleagă propriile sentimente – în ce relaţie se află ea de fapt cu Jace şi Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate vârstele, o acţiune plină de suspans, ritm alert, imaginaţie şi originalitate!

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi site-ul autoarei: www.cassandraclare.com

Vă place dark fantasy-ul? Ei bine, azi vă anunţ o serie dark urban fantasy: ALEX CRAFT de Kalayna Price

2011-10-24T11:03:00.001-07:00

O serie care îi va încânta deopotrivă pe amatorii de urban fantasy/romance paranormal şi pe cei de thriller/mister.
Grave Witch, (publicat în 2010; titlul în română nu e încă stabilit), primul volum al seriei, ne-o aduce în prim-plan pe Alex Craft, o eroină extraordinară, tenace, dură şi sexy, evident posesoare a unor puteri ieşite din comun. Ea este detectiv particular şi consultant al poliţiei, dar, în primul rând, vrăjitoare. Şi vă puteţi închipui că, având aceste îndeletniciri, a fost pusă de multe ori în situaţia de a înfrunta criminali odioşi şi magia neagră.
Ca „vrăjitoare de mormânt”, Alex poate vorbi cu cei morţi, ba mai mult, e într-o bună relaţie cu Moartea – care, aici, e un EL şi, printre altele, arată fantastic îmbrăcat în jeanşi –, dar tot îi lipsesc atuurile pentru a rezolva cel mai recent caz apărut. În timp ce investighează o crimă abominabilă, este atacată chiar de umbra pe care-o invocase ca să o ajute, pentru ca, ulterior, să fie ţinta unui atentat, din care scapă graţie Morţii. Ca să rezolve acest caz, Alex îl are partener din partea poliţiei pe durul detectiv Falin Andrews, care se pare că-i tăinuieşte ceva. Cu toate că nu se vede prea multă simpatie între ei, Alex are nevoie de sprijinul lui Falin pentru a descurca păienjenişul întâmplărilor paranormale şi… mortale în care e prinsă, şi pentru a-l încolţi pe criminalul ce stăpâneşte o magie atât de malefică, încât eroina noastră riscă să-şi piardă viaţa… sau chiar şi sufletul.

Grave Dance (2011) este al doilea volum publicat până acum al seriei.

Kalayna Price este autoarea a două serii de dark urban fantasy: Haven şi Alex Craft. Şi-a scris cărţile inspirându-se din lumea în care trăieşte, din mitologiile vechi şi din folclorul clasic. Rezultatul, vă veţi convinge, e un amestec antrenant de fantasy, romance, horror bine temperat, ceva umor şi o doză puternică de mystery.

BLACK DAGGER BROTHERHOOD de J. R. WARD ÎN PORTOFOLIUL LEDA

2011-10-24T11:00:00.000-07:00

Deocamdată, primele două volume, ca să vadă proprietarii de ce suntem în stare, atât noi ca editură, cât şi voi ca fani şi cititori înrăiţi! Asta e, discutăm aici cu un alt gigant editorial, PENGUIN USA, care are rigorile şi pretenţiile lui. Eu sper să nu-i dezamăgim, nici noi, nici voi.
Şi-acum, câte puţin despre serie, cărţi şi despre autoare.

BLACK DAGGER BROTHERHOOD este o serie de romance paranormal cu accente erotice (nu trebuie să vă speriaţi, e doar o precizare că nu vorbim despre cărţi pentru copii!) semnată de J.R. WARD. Seria relatează povestea a şase fraţi vampiri şi războinici, care trăiesc împreună şi îşi apără neamul de Lessers, fiinţe umane lipsite de suflet care îi ameninţă la orice pas. Personajele sunt complexe şi sofisticate, cu o multitudine de însuşiri, uneori contradictorii, prinse permanent intr-un vârtej de acţiune şi pline de pasiune. De data aceasta, în prim-plan sunt bărbaţii, dar există în cărţile seriei şi o mulţime de personaje feminine fascinante, precum şi o întreagă galerie de alte personaje, atemporale: îngeri căzuţi, zeităţi etc.
Vă prezint mai jos două stiluri de abordare a coperţilor. Spuneţi-mi care vi se pare mai interesant.

Titlurile în română ale volumelor sunt provizorii.

Vol. 1: DARK LOVER / IUBITUL ÎNTUNECATÎn tenebrele nopţii din Caldwell, New York, între vampiri şi ucigaşii acestora se duce un război mortal pentru stăpânirea teritoriului şi supravieţuire. Întâlnim o bandă secretă de fraţi cum nu s-a mai văzut până acum – formată din şase războinici vampiri, apărători ai neamului vampiresc. Dar niciunul dintre ei nu ucide cu o sete mai mare decât Wrath, conducătorul Frăţiei. Rămas singurul vampir pursânge de pe pământ, Wrath are de încheiat socoteli cu cei care i-au omorât părinţii în urmă cu secole. Dar, atunci când unul dintre cei mai de încredere luptători ai săi este ucis – lăsându-şi fiica fără vreo veste despre soarta lui sau despre destinul care o aşteaptă –, Wrath trebuie să o introducă în lumea morţilor vii – o lume în care domină senzaţiile la cote dincolo de orice închipuire.

Vol. 2: LOVER ETERNAL / ETERNUL IUBITÎn cadrul Frăţiei, Rhage este vampirul cu apetitul cel mai mare. El este cel mai bun luptător, cel care acţionează cel mai rapid pe baza impulsurilor şi iubitul cel mai nesăţios – căci în el arde flacăra unui blestem cumplit aruncat de Scribe Vergin, zeitatea vampirilor. Stăpânit de tenebre, Rhage se teme de momentele când fiara din el se dezlănţuie, transformându-l într-un pericol pentru toţi cei din jur. Când Mary Luce este azvârlită pe neaşteptate în lumea vampirilor, ea trebuie să se bazeze pe protecţia lui Rhage. Ştiind că şi Mary a căzut pradă aceleiaşi atracţii animalice puternice, Rhage îşi dă seama că trebuie să o câştige de partea lui….

J.R. Ward este o autoare de romance paranormal erotic, ale cărei cărţi au devenit bestselleruri, ocupând poziţii de top pe listele de vânzări ale publicaţiilor New York Times şi USAToday Locuieşte în sudul Statelor Unite, împreună cu soţul ei, care o susţine foarte mult, şi iubitul ei câine, un golden retriever. După ce a absolvit Facultatea de drept, a început să lucreze în domeniul medical în oraşul Boston şi mai mulţi ani la rând a ocupat un post de conducere în cadrul unuia dintre centrele medicale universitare de elită din Statele Unite. Scrisul i-a fost întotdeauna pasiunea supremă şi ideea ei despre rai este de a petrece o zi întreagă în faţa computerului, având alături doar pe câinele său şi o cafetieră plină cu cafea.

Pentru mai multe informaţii despre Frăţie, accesaţi http://www.jrward.com/ sau puteţi contacta direct autoarea la adresa jrw@jrward.com.

CEL MAI ÎNVIORĂTOR DEBUT DE PARANORMAL ROMANCE AL ANULUI 2010 Seria PARANORMALCY de KIERSTEN WHITE la CORINT JUNIOR După cum mulţi dintre voi aţi aflat deja, trilogia PARANORMALCY a autoarei Kiersten White este acum în portofoliul Corint Junior, şi va fi publicată începând din această toamnă pe imprintul CORINTeens, alăturându-se altor trilogii de succes, recent publicate sau în derulare: CERCUL SECRET de L.J. Smith şi PROFEŢIILE ORACOLULUI de Catherine Fisher. Trebuie să vă menţionez că am fost foarte plăcut impresionat de entuziasmul cu care autoarea a anunţat deal-ul cu noi pe propriul blog http://kierstenwrites.blogspot.com/2011/08/bine-bine.html, şi îi mulţumesc Sabinei pentru semnalarea acestui lucru! Primul volum al trilogiei, Paranormalcy, a apărut în Statele Unite în august 2010, al doilea, Supernaturally, în iulie 2011, iar al treilea, Endlessly, va apărea în 2012. Vom încerca şi la această serie să păstrăm coperţile originale, care mi se par foarte frumoase. Le anexez pentru cei care nu le ştiu. Personajul principal se numeşte Evie. Este (cum altfel?) o adolescentă care îşi doreşte o viaţă normală, fără să aibă însă parte (spre deliciul vostru, al cititorilor) de aşa ceva. Vă prezint succint primul volum. Evie a crezut dintotdeauna despre ea însăşi că este o adolescentă normală, deşi unele lucruri te-ar face să gândeşti contrariul: ea lucrează pentru Agenţia Internaţională de Siguranţă Paranormală, fostul ei iubit este silf, se îndrăgosteşte de un formă-schimbător şi este singura persoană care vede ce se află dincolo de farmecul creaturilor paranormale. Dar ea este pe cale să-şi dea seama că este foarte posibil să se afle în centrul unei fabuloase profeţii întunecate care promite distrugerea tuturor creaturilor paranormale. Aşa că… adio, normalitate! * * * Pe lângă faptul că a devenit New York Times Bestseller, cartea întâi, a seriei, Paranormalcy, este: selecţionată de Publisher’s Weekly, pentru debut remarcabil în 2010 selecţionată pentru Junior Library Guild În plus, e nominalizată la o mulţime de premii şi tradusă în mai multe ţări, printre care în curând va figura şi România. Despre autoare: KIERSTEN WHITE s-a născut şi a crescut în statul Utah din Statele Unite. După cum mărturiseşte ea însăşi, are un soţ înalt, doi copii mici şi trăieşte în San Diego, California, în apropiere de ocean, ducând o viaţă absolut normală. Tocmai prea multă normalitate a împins-o către fascinaţia pentru tot ce este paranormal, inclusiv pentru (dar fără să se limiteze la) vampiri, zâne, cultura pop. Anul trecut, în vară, a vizitat ţara noastră. Mai mult, soţul ei a locuit timp de doi ani în România şi vorbeşte fluent limba română. O să închei cu o părere foarte simpatică despre Paranormalcy, a unei autoare pe care cu siguranţă o cunoaşteţi: „Un montagne-russe ameţitor. În această poveste am descoperit tot ce speram – îndrăzneală, umor, groază. Atenţie! M-am îndrăgostit!” (Becca Fitzpatrick, autoarea seriei Hush, Hush, bestseller New York Times)

2011-10-24T10:58:00.001-07:00

Seria PARANORMALCY de KIERSTEN WHITE la CORINT JUNIOR

După cum mulţi dintre voi aţi aflat deja, trilogia PARANORMALCY a autoarei Kiersten White este acum în portofoliul Corint Junior, şi va fi publicată începând din această toamnă pe imprintul CORINTeens, alăturându-se altor trilogii de succes, recent publicate sau în derulare: CERCUL SECRET de L.J. Smith şi PROFEŢIILE ORACOLULUI de Catherine Fisher.
Trebuie să vă menţionez că am fost foarte plăcut impresionat de entuziasmul cu care autoarea a anunţat deal-ul cu noi pe propriul blog http://kierstenwrites.blogspot.com/2011/08/bine-bine.html, şi îi mulţumesc Sabinei pentru semnalarea acestui lucru!
Primul volum al trilogiei, Paranormalcy, a apărut în Statele Unite în august 2010, al doilea, Supernaturally, în iulie 2011, iar al treilea, Endlessly, va apărea în 2012. Vom încerca şi la această serie să păstrăm coperţile originale, care mi se par foarte frumoase. Le anexez pentru cei care nu le ştiu.

Personajul principal se numeşte Evie. Este (cum altfel?) o adolescentă care îşi doreşte o viaţă normală, fără să aibă însă parte (spre deliciul vostru, al cititorilor) de aşa ceva. Vă prezint succint primul volum.
Evie a crezut dintotdeauna despre ea însăşi că este o adolescentă normală, deşi unele lucruri te-ar face să gândeşti contrariul: ea lucrează pentru Agenţia Internaţională de Siguranţă Paranormală, fostul ei iubit este silf, se îndrăgosteşte de un formă-schimbător şi este singura persoană care vede ce se află dincolo de farmecul creaturilor paranormale.
Dar ea este pe cale să-şi dea seama că este foarte posibil să se afle în centrul unei fabuloase profeţii întunecate care promite distrugerea tuturor creaturilor paranormale.
Aşa că… adio, normalitate!

* * *

Pe lângă faptul că a devenit New York Times Bestseller, cartea întâi, a seriei, Paranormalcy, este:

selecţionată de Publisher’s Weekly, pentru debut remarcabil în 2010
selecţionată pentru Junior Library Guild

În plus, e nominalizată la o mulţime de premii şi tradusă în mai multe ţări, printre care în curând va figura şi România.

Despre autoare: KIERSTEN WHITE s-a născut şi a crescut în statul Utah din Statele Unite. După cum mărturiseşte ea însăşi, are un soţ înalt, doi copii mici şi trăieşte în San Diego, California, în apropiere de ocean, ducând o viaţă absolut normală.
Tocmai prea multă normalitate a împins-o către fascinaţia pentru tot ce este paranormal, inclusiv pentru (dar fără să se limiteze la) vampiri, zâne, cultura pop.
Anul trecut, în vară, a vizitat ţara noastră. Mai mult, soţul ei a locuit timp de doi ani în România şi vorbeşte fluent limba română.

O să închei cu o părere foarte simpatică despre Paranormalcy, a unei autoare pe care cu siguranţă o cunoaşteţi: „Un montagne-russe ameţitor. În această poveste am descoperit tot ce speram – îndrăzneală, umor, groază. Atenţie! M-am îndrăgostit!” (Becca Fitzpatrick, autoarea seriei Hush, Hush, bestseller New York Times)

DOAR CEI BUNI SPIONEAZĂ DE TINERI…

2011-10-24T10:56:00.001-07:00

GALLAGHER GIRLS/FETELE GALLAGHER în curând la Editura LEDA

Academia Gallagher pentru Fete Excepţionale este o şcoală de fete destul de obişnuită ─ asta dacă la fiecare şcoală se predau la orele de sport arte marţiale pentru avansaţi, la cele de ştiinţă ultimele noutăţi în privinţa războaielor chimice, iar elevele primesc credite suplimentare pentru spargerea codurilor CIA în cadrul orelor de informatică. Aşadar, adevărul e că Academia Gallagher, oricât ar susţine ea că e o şcoală pentru genii, e de fapt o şcoală pentru spioni.
Eroina seriei, Cammie Morgan, e o Fată Gallagher la a doua generaţie, şi deja în clasa a zecea vorbeşte fluent paisprezece limbi şi e capabilă să omoare un om în şapte feluri diferite (trei dintre care implică nişte spaghete nefierte). Dar singurul lucru pentru care Academia Gallagher nu a pregătit-o este ce să facă atunci când se îndrăgosteşte de un băiat obişnuit care crede că şi ea este o fată obişnuită. Desigur, îi poate monta un microfon în telefon, poate pătrunde în computerul lui, şi poate să-l urmărească printr-un mall fără ca el să-şi dea seama, dar poate ea să aibă o relaţie normală cu un băiat normal care nu trebuie să afle niciodată adevărul despre ea? Cammie poate să fie un spion de elită în pregătire, dar în clasa a zecea se află în faţa celei mai periculoase misiuni: se îndrăgosteşte.

New York Times bestseller, seria Fetele Gallagher este un thriller romantic, plin de aventuri, suspans şi, nu în ultimul rând, umor, semnalat încă din start, prin titlurile volumelor. Pe parcursul celor patru cărţi apărute până acum, Cammie şi prietenele ei trebuie să spargă coduri de computer, să spioneze, să fure şi să mintă în căutarea adevărului, se îndrăgostesc etc. În vreme ce caută răspunsuri, îşi dau seama că poate cheia viitorului lor se află ascunsă adânc în trecut.
Vă prezint mai jos coperţile originale ale primelor patru volume, Mie-mi plac şi sper să le putem cumpăra şi noi pentru ediţia noastră.

Vol. 1. I’d Tell You I Love You, But Then I’d Have to Kill You
Vol. 2. Cross My Heart and Hope to Spy
Vol. 3. Don’t Judge a Girl by Her Cover
Vol. 4. Only the Good Spy Young
Vol. 5. Out of Sight, Out of Time (apariţie în 2012)

ALLY CARTER este o autoare americană de literatură pentru tineri (YA). A absolvit Oklahoma State University şi Cornell University. Prima ei carte, Cheating at Solitaire , care deschide seria cu acelaşi nume, a fost publicată în 2005. De atunci, popularitatea ei a crescut exponenţial, odată cu succesul noilor serii, GALLAGHER GIRLS şi, mai recent, HEIST SOCIETY.

THIS DARK ENDEAVOUR: THE APPRENTICESHIP OF VICTOR FRANKENSTEIN de Kenneth Oppel, în curând la editura Leda.

2011-10-24T10:50:00.001-07:00

O călătorie periculoasă. Un triunghi amoros. Sacrificiul unui frate.
Ucenicia lui Victor Frankenstein începe…

În curând un film artistic realizat de producătorii peliculei Amurg!

Sunt poveşti care nu mor niciodată. Care ne rezervă veşnic surprize – cu fiecare rescriere, cu fiecare perspectivă nouă. Şi sub vraja cărora cădem pradă de fiecare dată.

Aşa este şi povestea lui Victor Frankenstein, pe care i-o datorăm lui Mary Shelley şi pe care scriitorul canadian Kenneth Oppel ne-o reinventează acum, într-un registru mai modern, mai adaptat preferinţelor adolescenţilor de azi, de supernatural gothic thriller&romance.

Victor Frankenstein duce o viaţă de poveste. El împreună cu fratele său geamăn Konrad şi frumoasa lor verişoară Elizabeth iau lecţii particulare acasă şi îşi petrec timpul liber făcând scrimă şi călărie. Împreună cu prietenul lor Henry, ei explorează toate coridoarele secrete şi camerele tainice ale castelului Frankenstein. Cu excepţia uneia! Biblioteca Întunecată adăposteşte tomuri vechi scrise în limbi ciudate şi pline de informaţii interzise. Tatăl lor îi obligă să promită că nu vor mai vizita vreodată biblioteca, dar în momentul în care Konrad cade grav bolnav şi viaţa îi este în pericol, Victor înţelege că trebuie să descopere cartea care conţine reţeta pentru legendarul Elixir al Vieţii. Pentru elixir nu este nevoie decât de trei ingrediente. Dar astre nefaste, o alchimie periculoasă şi un triunghi amoros nefericit le ameninţă căutarea la fiecare pas. Victor ştie că nu poate să dea greş. Dar succesul lui depinde de cât de departe poate împinge graniţele naturii, ale ştiinţei şi ale iubirii – şi cât de mult este dispus să sacrifice.

O aventură palpitantă, plină de primejdii, cu personaje fermecătoare – într-o atmosferă tenebroasă şi misterioasă, dominată de impunătorul Chateau Frankenstein din pădurile Genevei.

Despre „mitul” Frankenstein: După cum probabil ştiţi, în 1818, Mary Shelley, soţia marelui poet romantic englez P.B. Shelley, a publicat romanul Frankenstein sau Prometeul modern, creând astfel unul dintre miturile moderne ale umanităţii, alături de Faust, de exemplu. Personajul principal al cărţii, Victor Frankenstein, a devenit simbolul omului limitat în posibilităţi, dar care îndrăzneşte să-şi măsoare puterile cu creatorul divin, chiar dacă această întreprindere e sortită eşecului. Rădăcinile acestui nou mit se află în mitologia greacă (vezi Prometeu) şi în Biblie (nu întâmplător „monstrul” creat de Frankenstein fiind numit de autoare „Adam”!)

Despre ecranizări: De-a lungul timpului, povestea lui Frankenstein a fost o tentaţie pentru mulţi regizori şi producători. Începând cu filmul din 1910, apoi din 1931, până astăzi, povestea a tot fost reluată, în viziuni diferite, cu accente mai horror sau mai romantice, ba chiar există şi o Lady Frankenstein. Se pare că recent la Hollywood lumea a fost cuprinsă din nou de fascinaţia acestei poveşti, fiindcă, începând din 2012 vor fi nu mai puţin de 4 ecranizări pe această temă! Evident, una dintre ele, care va fi lansată în 2013, va fi cea a cărţii lui Kenneth Oppel, This Dark Endeavour.

KENNETH OPPEL este un autor canadian, născut în 1967 la Port Alberni, în Columbia Britanică. Copilăria şi-a petrecut-o în oraşul Victoria, din Columbia Britanică, iar apoi la Halifax, în Nova Scotia. Ulterior a trăit în Newfoundland, Labrador, Anglia şi Irlanda.

Şi-a publicat prima carte – Colin’s Fantastic Video Adventure (1985) – în perioada când era elev de liceu la St. Michaels University School din Victoria. Oppel a trimis manuscrisul cărţii unui prieten de familie care îl cunoştea pe scriitorul Roald Dahl, şi care la rândul său l-a recomandat agentului său literar. Oppel şi-a luat licenţa în studii de film şi engleză la Trinity College în cadrul Universităţii din Toronto, în ultimul an de studii scriind o nouă carte – The Live-Forever Machine(1992). Oppel s-a mutat în Anglia, în această perioadă dedicându-se scrisului. Între anii 1995-1996 a lucrat ca editor al revistei Quill and Quire, publicaţie destinată industriei de carte din Canada.

Este cunoscut mai ales pentru trilogia Silvering, din care s-au vândut până la ora actuală peste un million de exemplare în întrega lume. Alte scrieri: seria Airborn (2004), primul volum fiind publicat şi în limba română de Corint Junior (Zburătorul, 2010), continuarea acestuia,Skybreaker (2005), Starclimber (2008), precum şi Half Brother.

Ultima sa carte este This Dark Endeavor: The Apprenticeship of Victor Frankenstein, publicată în august 2011.

Oppel a câştigat numeroase premii literare, printre care se numără Governor General’s Literary Award pentru literatură pentru copii în 2004 şi Printz Honor Award acordat de American Library Association pentru Airborn. De asemenea, pentru Skybreaker, care a fost numită în 2006 Cea Mai Bună Carte pentru Tineri de către American Library Association, a primit premiul acordat de publicaţia The Times pentru anul 2005. Iar pentru Half Brother i s-a decernat premiul Canadian Library Association’s Book of the Year for Children Award, precum şi Young Adult Book Award.

Incredere-Capitolul 2

2011-10-24T10:36:00.000-07:00

21 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

Capitolul 2

Simteam cum niste degete reci imi intra prin par,si ma mangaie pe frunte.Sa fi fost Ray,sau iar visam ceva in legatura cu mama mea?Nici eu nu-mi puteam da seama,insa imi placea asa de mult acea senzatie incat nu am interupt-o.Era constanta si ritmica,la fel ca bataile inimii mele.Patura imi era trasa pana in gat,si nu de mine.M-am dezvelit incet fiindca aerul cald si innabusit din inauntrul paturii ma coplesi.Cred ca deja mi se vedea jumatate din sutien,dar nu mai puteam sa respire de cald ce imi era.Dupa doua secunde mainile acelea reci si moi s-au indepartat de fata si parul meu si m-au lasat singura in pat , apoi in camera.Usa se inchise cu un zgomot pe care abia daca l-am putut auzi.Incercam sa deschid totusi ochii ca sa ma uit la ceasul mare in forma de castel de epoca de pe perete.Era ora sase jumatate,o ora la care normal soarele deja ar fi rasarit intr-o zi de vara,dar acum era intuneric si innorat.Mi-am suit maioul mai sus pe sani si am inceput sa imi las picioarele putin cate putin pe parchetul rece.Imbracata fiind doar intr-un maiou si o pereche de pantaloni scurti,incepusem sa cam tremor,asa ca am luat patura din pat si mi-am pus-o in jurul umerilor.M-am invartit prin camera pana cand am realizat ca defapt nu stiu ce naiba caut.Apoi mi-am amintit ca vroiam sa ma imbrac,dar din pacate nu aveam decat tricoul meu lila,jacheta,care nu as purta-o nici in ruptul capului prin casa,si fusta care nu prea imi pria azi,fiind asa de frig.Am marit pasul catre sifonierul lui Ray,cautand ceva cat de cat comod.Am gasit o pereche de pantaloni de trening gri,care in talie erau buni,dar erau prea lungi.In fine nu eram prea pretentioasa cand ma imbracam de casa,eram doar…comoda.Mi-am dat jos maioul decoltat al mamei lui si mi-am pus pe cap tricoul meu lila.Cand am imbracat in sfarsit si pantaloni lui din bumbac,frigul a disparut de tot din mine.Am plecat catre baie ca sa ma spal pe dinti si pe fata,si ca sa vad daca nu cumva mi-a venit ciclul.Era atat de nasol mai ales prima oara,si imi amintesc perfect cat de speriata si de socata eram,incat aproape ca m-am innecat cu propriile hohote de plans.Dar de atunci au trecut ani,iar eu am invatat ca defapt asta este ceva absolut normal,la femei vreau sa zic.Ma rog cred ca va trebui sa astept inca cateva zile ca sa imi vina.Dar sunt totusi foarte precauta.

-Iti sta bine in hainele mele,spuse Ray cand tocmai eram in pragul usii de la bucatarie.Sa nu-mi spui ca eu te-am trezit.

-Pai defapt…,da,as fi vrut sa-i spun dar constiinta mea a hotarat ca ar fi mai bines a tac din gura.

-Of,niciodata nu ma pricep la pastrat liniste,scuzama.Haide vino,ce stai asa in prag ca piticii de la

usa

?Evident,piticii,uitasem de ei,erau chiar ciudati,de parca ma priveau si voiau sa ma omoare.Dar asta e ciudat.Adica nu poate fi adevarat.Nu?

-Nu-i vina ta,m-am sculat singura,imi era frig,si asta era adevarat,nu m-am sculat din cauza lui,ci din cauza faptului ca imi era foarte foarte frig.

-Daaa,am cam uitat sa deschid radiatorul,sper ca nu ti-a inghetat ceva de-a binelea nu?Iii pasa,doamne chiar ii pasa de mine.Adica nu ca nu as fi stiut pana acum dar…

-Hmm,ai ceva de mancare mai…

-Usor?Da chiar aici,spuse el si scoase din dulapul din dreapta frigiderului o cutie nedeschisa cu cereale Fitnes.Am inceput sa ma uit ciudat la el,pentru ca pana acum nu am mai vazut baieti care sa manance cereale Fitnes.A deschis cutia cu un cutit mare cu manerul albastru,si a pus-o pe masa.In sfarsit a observat privirea mea.

22 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Ce-i?N-ai mai vazut un baiat care vrea sa se mentina?Doar mananca si zi mersi,nu am nevoie oricum de comentariile tale.

-Nici macar daca sunt de bine?

-Poate,a zis el.

-Ce-i cu tine de esti asa de suparat?Am facut ceva pentru care ar trebui sa regret?

Ce i-am facut pana la urma?Sau poate nu eram eu de vina,ceea ce nu prea cred.Mi-a scos un castron in care mi-a tunat cerealele si laptele,apoi mi le-a pus in fata.

-Nu-mi place sa fiu comandat atata tot.

Ce voia sa spuna?Ca il comandam?Aiurea sunt aici de o noapte si eu una recunosc atunci cand fac ceva aiurea,asa ca am pufnit dispretuitor si am inceput sa tip la el.

-Ai grija ce vorbesti,eu nu te-am comandat si nu as vrea sa fac asta niciodata.M-ai auzit?De ce crezi ca te comand?De ce toata lumea crede ca fac lucruri prostesti?Am izbugnit in plans.Pur si simplu nu puteam suferi cand lumea ma acuza pe nedrept.Cateodata chiar intru in depresie pentru asa ceva.Iar acum nu pot suporta faptul ca el imi face asta.Am incercat sa-I dau o palma dar el mi-a oprit-o,si cu ce putere.De unde o capata oare?Din cereale?Da,vezi sa nu.Am plecat furioasa catre iesire.Era mai bine sa plec acasa si sa ma omoare tata din motivul bauturii de cat sa stau aici si sa ascult cum cineva care nici nu ma cunoaste indeajuns sa-mi spuna ca il command si ca de aceea este suparat.Incepeam din nou sa il urasc pe Ray.Si de data asta chiar imi da motive.Cand a observat ca ies pe usa a inceput sa alerge dupa mine,si nici la o secunda dupa aceea era chiar in spatele meu.

-Cassey!a tipat el la mine si m-a prins de incheietura mainii ude de la ploaia care incepuse afara.Ploua cu galeata si pielea mi se facu imediat de gaina fiindca din nou mi se facuse frig.

-Mars!am urlat eu catre el,dar fara sa ma uit de aceasta data in ochii lui.Simteam ca ma vor dezamagi si ei daca o fac,asa ca m-am abtinut.

-Ce dumnezeu?Nu te-am invinovatit niciodata pe tine.Bine,niciodata in ultimele douazeci si patru de ore.

-A deci ai face-o cat mai curand posibil nu?

-1.Nu mai plange ca apoi nu mai pot spune despre tine ca esti frumoasa,2.Nu as faceo niciodata si 3.Hai in casa caci pun pariu ca niciunuia dintre noi nu ne place ploaia nu-i asa?

-Nu intru in casa!Vreau sa stau aici.

Acum ca in totdeauna dupa ce imi zicea cineva ca nu-i adevarat un lucru si chiar imi dadea motive,ma incapatanam ca sa vada ca pentru mine cearta nu a fost nimic,ci mare lucru.Bine doar daca asta se putea numi o cearta.Ce tot spun,sigur ca a fost o cearta,caci am incercat sa il plesnesc.

-O,te rog,stiu ca faci pe incapatanata.Haide,si ma lua de mana pana in casa ca si cand nu as fi putut sa merg pe propriile-mi picioare.

Eram uda leoarca,iar apa curgea dupa mine prin casa pana in dormitor.Ray inca ma tara dupa el si chiar atunci Michael deschise

usa

camerei lui.

-Mama,da ce uda esti.Parca zici ca nu te-ai decis daca sa bagi numai hainele tale la masina de spalat sau sa intri toata.Si…ei bine,ai ales a doua varianta vad.

-Da,sora ta cam s-a incapatanat sa stea in ploaie.Acum ma duc sa ii aleg niste haine uscate,a zis si a pus accent pe uscate uitandu-se in acelasi timp la mine,iar eu i-am scos

23 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

limba incercand sa par indiferenta.Michael a inceput sa rada in momentul in care i-am scos limba si asta ma facu si pe mine sa rad ca in totdeauna.

Am intrat in camera la chemarea lui Ray,si a zambetului acestuia.M-m asezat pe pat fara sa tin cont cat de uda eram.

-Crezi ca am chef sa schimb si lenjeria?

Apoi m-am simtit si m-am ridicat in picioare.

-Acum parca e mai bine,mersi.Uite am mai gasit o pereche de pantaloni de trening care sper sa iti vina,mi-a zis si mi-a aruncat pantalonii in brate.Ia si tricoul asta,e cam mic de mine,la fel mi-a aruncat si tricoul in brate.Acum te las a te schimbi,vorbim dupa,mi-a zis si a plecat inchizand usa cu zgomot la auzul caruia eu am tresarit ca si cand as fi fost speriata de bombe.Am aruncat cu pantalonii si tricoul in usa in urma lui,si apoi mi-am dat seama ca el nu se miscase de acolo.A ciocanit o data tare in usa si a zis:

-Doamne cu tine trebuie sa imi angajez o menajera,cand termini poti cobora la parter.

-De parca as cobori,am strigat eu dupa el.

M-am dezbracat de hainele ude,pe care le-am lasat pe jos,drept razbunare fiindca m-a facut sa cred o porcarie care i-a iesit pe gura.Mi-am tras pe cap tricoul acela alb,si am remarcat ca era si acesta simplu,la fel ca toate celelalte tricouri ale lui.Baiatul asa nu a auzit in viata lui de imprimeuri?M-am trantit pe pat,era ora sapte si douazeci de minute,iar mie inca imi era foarte somn,nu mai aveam deloc chef sa cobor.Usa parka astepta sa se deschida.Si daca cel care intra era Ray eram gata sa arunc in el cu orice gaseam,dar sa nu ne pripim ca poate nu este el.

Era Izzy cea care statea in pragul usii.

-Hei Izz,ce faci,nu te-am mai vazut de aseara.

-Da stiu,eram cam obosita dupa toata faza cu viziunea.Pot sa te intreb ceva?

-Sigur,tot timpul Izz.

-Chiar aratam asa de rau atunci?Cred ca Michael nu si-a putut tine gura in fata ei.

-Michael ti-a bagat in cap ceva urat care sa te faca sa plangi noaptea in somn?

-Nu,doar ca…vreau sa stiu cum aratam,poti sa zici adevarul te rog?

-Mda..pai…adevarul este ca,aratai,hmm,cum sa iti zic eu tie?Cred ca aratai ca un …zombie viu,adica bineinteles,tu esti foarte frumoasa,dar pana si eu m-am speriat atunci de tine.Aveai ochii complet albi si…ei bine ma rog erai transpirata toata.

-Aaa,cred ca ar fi trebuit sa joc intr-un film de groaza cand am viziuni.

-Da,poate,i-am zis eu facandu-i semn sa intre si sa se bage in pat cu mine.Nu am mai dormit de mult impreuna stiai?

-Da cam stiu.Si mie imi lipseste asta.

Izzy a adormit usor in bratele mele.

Michael intra in camera,probabil sa vada de ce nu cobor la bucatarie.I-am facut rapid semn cu mana sa taca ca sa nu o trezeasca pe sora noastra.El a dat din cap in semn ca a inteles,si m-a chemat jos,unde pun pariu ca era si Ray.M-am ridicat incet din pat incercand san u il fac sa scartaie,si am pasit cu talpile goale si reci pe parchetul maro pana la usa.Se auzi tropaitul pasilor lui Mike pe scari in timp ce el cobora.M-am avantat si eu in jos atenta la trepte,ca nu cumva sa cad si sa ma rostogolesc pana la parter.Auzeam voci din bucatarie asa ca m-am indreptat intr-acolo.Ray statea rezemat de

24 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

frigidar,iar fratele meu statea si el rezemat cu fundul dar de masa rotunda.Amandoi ma priveau de parca i-as fi obligat sa se omoare reciproc,ceea ce nu as face asta niciodata.

-Asa si?De ce m-ati chemat?

-Te rog frumos,incepu Ray,data viitoare cand ai de gand sa faci pe imbufnata si sa te incapatanezi sa stai in ploaie,anunta-ne si pe noi ca sa ne luam toate masurile de siguranta impotriva palmelor bine?

Asta trebuia sa intre in categoria glumelor-fara-gust-impotriva-mea ,sau a revoltelor?Cred ca se incadreaza in ambele.Michael radea in continuu dar pe infundate,cumva ca sa nu il auda gazda noastra.Fratemiu stia cum ma comportam cand nu imi convenea un lucru si cred ca asta era si motivul pentru care se amuza acum.I-am schitat si eu un zambet ca sa nu creada ca nu il mai bag in seama.

-Eu unu nu am cunoscut niciodata palma unei fete.Cu atat mai putin a soramii,incepu Mike sa ingane.

Dar poate Ray se va supara pe noi si ne va da afara.Atunci chiar ca trebuia sa imi cer scuze,doar pentru a nu-mi pierde sperantele in care este inclus si el.

-Eu am plecat,a spus Michael si l-a batut pe Ray cu palma pe spate,prieteneste urandu-i noroc.

M-am uitat in spatele meu ca s ail vad unde se duce.Se pare sa deschidea usa de la living,asa cum facea el in fiecare zi ca sa prinda programul unuia dintre sutele de meciuri de fotbal sau baschet.Mi-am intors capul si l-am fixat pe un punct de pe podea.Nu puteam sa ma uit fix in ochii aceia frumosi,nu acum.El a facut un pas spre mine,si am crezut ca va incepe sa tipe la mine insa n-o facu,ceea ce facea era doar sa ma priveasca,chiar aratam ca prezentatoarea de la stirile de seara de se uita toata lumea la mine in halul asta?

-Nu te mai uita asa la mine ca ma sperii,am izbucnit eu.

-Nici macar nu te uiti la mine ca sa vezi daca te privesc sau nu.De unde sti ca nu te privesc?

-Simt ca ma privesti,am zis eu.Incerca oare sa flirtreze?Ca trebuie sa spun ca daca asta incerca atunci nu prea ii iesea.

-Si ce altceva mai simti?

-Ce incerci sa faci?Acum mi-am ridicat privirea si i-am intalnit ochii aceia superb de caprui.Aproape ca ma pierdeam in ei.Dar de unde sa stiu daca pot avea incredere in ei sau nu?Poate ar trebui sa il intreb.Pff,da vezi sa nu.

-Ce as putea sa fac inafara de faptul ca as putea sa-ti spun ce ochii adorabili ai?

Am simtit ca-mi ard obrajii rau de tot si ca ma inrosesc ca racul.Doamne cum putea cineva sa fie asa de fermecator,si totusi asa de perfect si serios?Nu cred ca imi voi putea raspunde la intrebare.

-Poate ai putea sa nu te mai comporti asa,ca apoi sa te comporti…ei bine,asa.

-Ce reprezinta primul “asa”?

-Pai…aaa,ne ne ne,stiu ce vrei sa faci,nu iti voi spune ce vrei tu sa auzi..

Stiam ce vrea sa auda,asa ca i-am facut in ciuda.Cred ca ar fi semanat cu un flirt daca i-as fi zambit.In schimb de asta i-am ocolit privirea dand neincetat din degetul aratator ca sa inteleaga faptul ca nu ii voi face urechile sa se bucure de cuvintele care imi vor iesi pe gura.

-Bine,atunci nu o face,mi-a zis el si si-a intors spatele plecand din bucatarie.

25 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

Am ramas singura in bucatarie si mi-am pus o cana de cafea direct din filtru.Dupa ce am baut cafeaua,m-am decis sa merg sa vad ce face Izzy.Am urcat scarile spiralate,incercand sa nu fac mult zgomot pentru a nu o trezi.Cand am deschis usa privirea mi s-a accentuat pe patul gol si ravasit.Am crezut ca poate e la baie,insa atunci cand am deschis usa nu era nimeni.M-am umplut de groaza cand am vazut bratara ei norocoasa pe jos langa fereastra deschisa,si mica pata de sange de pe draperii.Imi venea sa tip,ceea ce am si facut pana la urma.Eram intr-adevar buna la asta.Cred ca si Michael si Ray m-au auzit fiindca usa camerei s-a deschis cu o bufnitura puternica ramanand astfel si fara clanta.Mike a luat-o in mana,si s-a uitat ciudat la ea de parca nu i-ar fi pasat si a aruncat-o in spate.O afirmatie de durere ragusita se auzi din spate.Era Ray cel in care a nimerit clanta aurie.

-Hei,ce s-a intamplat?Mi-au asurzit timpanele.

I-am aratat cu degetul tremurand al mainii mele,pata aceea rosie de pe draperie.

-Nu stiu unde e Izzy.A disparut.Tot ce a lasat este bratara ei norocoasa.Incercam sa par calma dar tot ce puteam sa fac era sa introduc intre fiecare cuvant de-al meu,cate un suspin gatuit.

-Dar ea nu pleaca nicaieri fara bratara,spuse Mike,in timp ce Ray in spatele lui arata nepasator,frecandu-si in continuu capul dupa impactul cu clanta.

-Poate a plecat la o plimbare,se auzi din urma vocea gazdei noastre.Sunt sigur ca nu i s-a intamplat nimic rau.

-Nimic rau?M-am rastit eu la el.Tu nu vezi pata rosie de pe draperii?Sau ar trebui sa cred ca era acolo de cand am venit?Ce crezi ca si-a taiat venele intentionat ca sa “ne sperie”?Eu una nu prea cred.Si daca nu ai de gand sa ne ajuti sa o gasim atunci fie!Ma voi duce singura,am zis si am trecut furioasa pe langa fratele meu si pe langa Ray,care inca arata ca nu ii pasa.L-am imbrancit usor ca sa ii arat cat de badaran era,si mi-am continuat drumul pe scari in jos.Cand am ajuns la a sasea treapta cu Mike in spatele meu Ray am observat ca ne striga pe amandoi.

-Si unde aveti de gand sa o cautati?La magazinul cu dulciuri?Nu cred ca bomboanele au devenit dintr-o data criminali.Nu l-am ascultat.Era clar ca avea chef de glume in timp ce sora mea disparu-se fara sa spuna unde.Bun.Nu vreti sa ma ascultati,atunci pierdeti.

-Nu stiu ce crezi tu,capatana de morcov,dar asta nu e cu siguranta un joc,a izbugnit Michael.

-Nu v-ati gandit ca poate stiu unde sa o cautati?Si-a afisat un ranjet sarcastic pe fata inaintand si el cu o treapta in urma noastra,intr-o postura mai lenesa si taraindu-si pantalonii pe parchet.

-Si unde ai de gand sa ne conduci?L-am intrebat eu,evident nervoasa pentru ceea ce avea loc chiar acum.

-Poate in viziunea ei.

-O,bun acum esti pe langa domnul-stie-tot si domnul-mereu-ghicesc-locatia.

-Si daca am dreptate?Ce vei face oare?Nu te-ai gandit ca daca mai stam mult aici i s-ar putea intampla multe lucruri rele?Poate totusi ar trebui sa ai mai multa incredere in mine.Si mai cred ca ai putea sa te gandesti la cine sunt de fapt.

-Crede-am am facut-o deja.Esti un…mda,contacteaza-ma cand imi vine un cuvant in minte.Si am inceput sa alerg pe scari fara sa bag de seama ca ar trebui sa il astept si pe fratele meu.

26 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

-Bine,teatrul national,sala mare.Incearca acolo,a tipat el cu capul aplecat peste balustrada.

Eram aproape in fata teatrului cand mi-a explodat un gand in minte.De unde stia el unde anume putea fi Izzy?Iar devine ciudat,si asa ma luase deja cu tremurici.Abia asteptam sa o gasesc si sa plecam acasa.Mike m-a prins de incheietura mainii.

-Am ajuns.

Intr-adevar teatrul era mare.O cladire terminata de ceva timp dar niciodata in deajuns de buna pentru anumite spectacole.Parea cam parasita pe exterior.Unele dintre geamuri avand lemne batute pe ramele acestora.M-am uitat l-a Michael incercand sa-l conving ca eu nu intru acolo,dar se pare ca nu prea mi-a inteles mesajul foarte bine deoarece mi-a facut semn cu capul in directia cladirii parasite si m-a indemnat sa merg inainte cu mana la spatele meu.L-am urmat,insa nu eram sigura ca picioarele imi vor rezista mult timp.Mi se facea greata numai cand ma gandeam la pata de sange de pe draperii.Usa care se intindea acum in fata noastra parea mare si foarte veche chiar daca a fost inlocuita acum sase luni.Avea urme lungi lasate pe ea.Ba nu.Acelea erau zgarieturi.Facute probabil de liliecii care zburau noaptea.Dar nu cred ca ei ar fi atat de prosti in cat sa se ciocneasca de o usa pe care nu ai cum sa nu o vezi.Am impins-o in speranta ca se va deschide dar tot ce am obtinut a fost un scartait de lemn vechi ca un protest pe care trebuia sa il respectam.Michael incerca si el,iar usa se deschise instantaneu.

-Sti,cateodata e bine sa fi baiat,mi-a spus el evident increzator in “puterile” lui de baiat mare.

Tot ce puteam vedea mai departe era intuneric si mult intuneric.Nu era nici o urma de lumina,nici macar o torta pusa pe perete ca in filmele de aventura.Nimic.Golul din incapere imi tulbura ochii.Ma facea sa imi doresc sa tip si sa fug in cel mai indepartat colt al lumii.

O umbra aproape stearsa izvora dintr-un perete apoi se avanta exagerat de repede pe celalalt.Imi fugeau pupilele cand in stanga cand in dreapta,pana cand umbra ca de smoala se opri.Nu o mai vedeam acum,dar tot ce puteam auzi era doar un sunet gatuit menit sa introduca frica in sufletul meu.M-am lipit asa de tare de fratele meu incat mi-a amortit mana.Acesta a scos un sunet asemanator cu o afirmatie de durere.

-Scuze,i-am soptit eu,aproape absenta.

Ne-am indreptat usor,cu pasi marunti in fata noastra,adica intr-o gaura neagra mai precis.Imi era frica sa nu calc pe ceva,ca apoi sa nu scot un sunet ascutit si sa trezesc toate “chestiile” care puteau fi pe aici.Cand eram mica tremuram noaptea in pat si ma gandeam numai la fantome si la cate rele pot face acestea.Iar daca cea de pe perete era o fantoma atunci cred ca ar trebui sa fugim de aici pana nu ma apuca treaba mica.

Simteam un fior rece ca un cub de gheata topindu-se pe ceafa mea.Imi era teama sa ma intorc si incepusem sa cred ca nu e decat imaginatia mea speriata care imi juca feste.Am intins o mana tremuranda in spate rugandu-ma sa fie numai un val de aer rece venind de la usa care nu se inchidea bine.Cand am observat ca mana mea nu nimereste nimic m-am intors din reflex luandu-l si pe Michael cu mine.Nu era nimic in spatele nostrum,dar cand ne-am reluat locurile,o silueta s-a asejat in fata noastra.Am deschis gura ca sa urlu,insa tot ce mi-a iesit a fost un chitait neajutorat.

27 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×

M-am trezit dupa soc intr-o camera foarte mare cu multe scaune si reflectoare.Singura sursa de lumina izvora de pe scena,dar si aceea era extreme de stearsa.Mi-am obisnuit ochii cu lumina aceea.

In fata mea,pe scena era un scaun din fier sip e el statea un copil,o fetita dupa cum puteam vedea.De fapt era chiar Izzy.Doamne ce i-or fi facut oamenii astia,si de ce au rapit-o?

In spatele ei erau doua siluete,prima era a unei femei cu parul lung si auriu exact ca al lui Mike.Era imbracata intr-un sarafan de culoarea scoartei copacilor.Un fel de ocru dar cu mult mai inchis.Era aproape cat mine de inalta,si avea doi ochi albastri superbi pe care zici ca i-ar fi scaldat in apa marii,iar apoi i-a dat cu lac pentru a nu se sterge culoarea.In dreapta ei statea un barbat inalt cu un par saten lucios care ii cadea peste urechi.Era imbracat intr-un tricou vechi negru si rupt la una dintre maneci si o pereche de blugi care ii atarna pe baschetii murdari,negri.Cred ca purta doliu cuiva caci era tot imbracat in negru.Femeia imi parea totusi cunoscuta,dare ram prea obosita ca sa mai judec.Sora mea se zbatea in scaun ,darn u indeajuns de tare incat sa rupa inchizatorile rotite peste mainile si picoarele ei.

-Dati-i drumul!Am tipat eu catre acei oameni,insa niciunul nu ma baga in seama.

-Cass,mi-a rostit ea numele si lacrimile au inceput sa ii siroiasca pe obraji ca o avalansa.

Ma uitam la ea dar nu stiam ce sa fac.Mike nu mai era cu mine,iar eu nu prea am experienta in lupte.

-Iti multumesc pentru ca mi-ai adus-o pe fetita,Nathan,poti pleca acum.

Nathan care am realizat ca statea chiar in spatele meu se pare ca a adus-o pe sora mea aici.

Femeia aceea arata foarte speriata cand se uita la mine.De parca i-as fi facut ceva ce nu avea sa uite niciodata.

-Asteapta,se pare ca i-a spus surorii mele,i-ai spus cumva Cass?Adica prescurtarea de la Cassey?

-Da smintito,i-am spus,s-a rastit Izzy la ea.Cateodata soramea poate fi foarte intepata si aroganta.

-Cumva…,dar nu apuca sa-si termine fraza deoarece pe

usa

salii intra fratele meu cu mainile la spate.Era tinut de…Nu se poate!Javra!

-Ray?Prostule da-i drumul!Am izbucnit la Ray cum nu am mai izbucnit la nimeni in toata viata mea.

Ray nu spunea nimic,doar il ducea pe Michael in fata salii.

-Gata,asta e ultimul.In vocea lui nu se simtea nici un fel de enervare sau calm.Vocea lui nu imi inspira nimic de data aceasta.

-Ray,am inceput eu sarcastic,imi poti explica si mie ce naiba se intampla aici?Am pus accent pe ultimul cuvant facandu-l sa sune mult mai fioros.L-a dus pe Mike in fata.Mike statea cu privirea atintita spre podea.Femeia inalta se uita la el ca sic and ar fi gasit ceva de mult pierdut,iar Izzy,ei bine ea inca se mai zbatea dar nici unul din tipetele ei nu era important pentru barbatul care o pazea.Fata lui era alba ca faina,iar ochii ii erau umpluti cu ura.

-Da,Ray de ce nu ii explici ce se intampla?Ti-e teama?Spuse femeia eventual cu o voce care parca il implora sa ma faca sa inteleg toata povestea.De ce sa-i fie teama?A,da poate de mine dupa ce o sa scapam de aici.Imi tot venea in minte intrebarea Oare el o fi de

28 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×

partea lor?,insa nu imi puteam raspunde.Barbatul de pe scena incepu se rada.Un ras sarcastic si foarte zgomotos,la fel ca zgomotul e care il scot vasele de portelan cand se sparc.

-Ooo,eu am inteles.Tu nu Ethelda.E clar ca se cunosc si ca e ceva intre ei.

Stati sa vad daca m-am prins?A zis Ethelda?Cred totusi ca am auzit bine.Nu se poate,e imposibil asa ceva!Nu are cum.E prea ciudat.As vrea ca cineva sa imi explice totul de la cap la coada.Si sa aflu si eu ce vor oamenii astia de la noi.

-Ce?Nuuu!Domnule Hall,ati inteles gresit.

Ray a spus asta cu o exasperare evidenta in voce,pe care nu o puteam suporta.Dar totusi avea dreptate,nu era nimic intre noi doi.Chiar daca as vrea asa ceva,ceea ce acum mi-a cam pierit din minte,nu s-ar putea intampla niciodata.

-Nu am nimic de impartit cu el.Si,apropos ati zis Ethelda?

-Da,am zis,de ce?

-Eu…doar…adica m-am gandit ca…poate,nu stiu doar ca mi s-a parut foarte familiar si in acelasi timp si foarte ciudat.

-Ce anume ti s-a parut familiar la numele acesta?

-Pai…cred ca nimic,ah lasati-o balta.Tot ce vreau eu sa…,si in secunda doi barbatul s-a repezit la mine cu o viteza inimaginabila.O viteza care nici macar un iepure sau jaguar nu ar putea sa o intreaca.M-a tarat pana la peretele din dreapta,cu mana inclestata pe gatul meu,taindu-mi respiratia.Ce erau ei?Inima imi batea mai tare decat un gong chinezesc si era gata sa sara din piept.Incercam sa respir,darn u imi reusea.Imi imaginam deja moartea mea daca ma tinea mai mult de patruzeci de secunde asa.Stransoarea totusi i s-a mai slabit si astfel eu am reusit sa gasesc un canal prin care sa imi controlez respiratia si sa mi-o redresez.Picioarele mele erau la aproape cincizeci de centimetri departare de podeaua lucioasa.Tremuram sin u mai simteam nimic momentan.Eram ca o statuie de piatra pe cale sa se darame fiindca nu a fost construita bine.

-Daca imi raspunzi la intrebare s-ar putea sa mai traiesti inca.Dar daca nu…ei bine nu stiu ce as putea sa iti fac.Acum,unde ramasesem?A,da.De ce ti se pare numele familiar?Raspunzi,iti dau drumul,nu raspunzi,atunci as putea gasi o modalitate prin care moartea sa nu doara atat de tare.

Am tras cu ochiul in spatele domnului Hall Imposibilul,intalnindu-i privirea speriata a lui Michael si cerandu-i ajutor prin limbajul ochilor.Ray,pe de alta parte a observat si el.Si l-am auzit soptindu-i Sa nu misti un deget altfel o sa m…Si apoi vocea lui se facu incapabila in a fi auzita,iar eu mi-am reluat socul pe care il traiam cu cel din fata mea.

-Nu stiu,bine?A explodat constiinta mea deodata.Stransoarea lui deveni si mai aspra,iar de data aceasta incepusem sa simt intepaturi in tot corpul,de la talpe pana la genunchi,de la solduri pana la tample.Respiratia lui imi mangaia fata dar intr-un mod destul de neplacut.

-Bine,fie cum vrei tu,mi-a spus el,iar apoi am vazut.Tepuse lungi si ascutite ieseau din gingiile maxilarului lui.Ba nu.Aceia erau dinti.Dinti mai ascutiti decat ai rechinilor.El a marait la mine,iar eu am inchis ochii.Am crezut ca acesta va fi sfarsitul vietii mele.Ma temeam ca atunci cand ii voi deschide nu voi mai fi la teatru,ci undeva mult mai sus de atat.Asteptam sa aud clopote,dar tot ce am auzit a fost tipatul unei femei,si fluierul vantului,ca si cand cineva l-ar fi taiat cu cea mai ascutita lama.Deodata mana ingreunata de pe gatul meu a disparut,lasandu-ma sa cad pe suprafata rece.