vineri, 10 februarie 2012

Trust chapter 3

29                                                 ××~~~Incredere~~~××
                                                                 Capitolul 3
Ma durea capul ingrozitor.Cred ca m-am lovit cand am cazut.Mainile mele erau inghetate si nu le mai simteam.Ploaia imi mangaia fruntea cu picaturi mari si reci.Ma fortam sa imi deschid ochii dar acestia nu vroiau sa ma mai asculte.Michael ma tinea in brate si alerga.Rasufla greoi.Era evident foarte obosit.
Am reusit intr-un final sa deschid ochii si am putut vedea cerul acoperit de nori negri ce anuntau furtuna.Uram faptul ca vara trebuia sa fie plina de ploi cu fulgere si tunete.Mike s-a uitat pentru o secunda la mine si mi-a zambit.Era un soi de sentiment in zambetul lui,ca atunci cand esti foarte fericit ca ai reusit.Ma gandeam daca nu cumva visasem tot ceea ce s-a intamplat in sala cea mare.Coltii barbatului erau foarte ascutiti si foarte ireali.Incercam sa ma conving de faptul ca asa ceva nu exista.Dar cum puteam face asta cand tin minte foarte bine mana facuta aproape caus pe gatul meu si distanta dintre mine si podea?Exact,nu puteam.Imi doream doar o patura cu care sa ma invelesc si aveam o dureroasa nevoie de cuvintele induiosatoare ale mamei mele.Doream sa pot da timpul inapoi cu cativa ani ca sa mai pot auzi inca odata cantecul de leagan pe care obisnuia ea sa ni-l cante mie si fratelui meu.
Am auzit un clinchet usor care insemna ca s-a deschis o usa.Una mare dupa sunetul pe care l-a facut cand s-a inchis.
-Cass,te-ai trezit?
-Da…cred ca da.
-Bine.Asa acum ati zis ca ne explicate ce se intampla.Adica eu unul nu cred ca e ceva normal.Si,daca indrazniti sa faceti ceva necugetat puteti sa-mi spuneti ca sa stiu cum ma pregatesc.Cu pumnul sau cu piciorul?
-Baiete nu cred ca va fi nevoie.
Ce?A venit si ea?Da defapt unde suntem?Si de ce a venit cu noi?Si…of doamne sunt o multime de intrebari care imi vin cum in minte.Sper ca se vor termina intr-un sfarsit.Nu suport momentele in care nu stiu ce se intampla cu mine.Imi dau frisoane si mi se intoarce stomacul pe dos.
-Adevarul este ca…eu,adica noi,adica cei ca noi…
-Femeie,da poti sa nu te mai balbai?Ma faci sa-mi pierd rabdarea si increderea in tine.Da-i bice,hai ca nu cred ca e asa de greu sa spui de ce a-ti capturat-o pe sora noastra si ce mama masii e cu numele voastre pe care la rostiti mereu.Ma refer la Cassey si la tine.Adica si mie imi pare familiar dar cred ca numele asta e folosit peste tot in Anglia sip e restul continentelor.Deci…
-Michael,gata e de ajuns!Am prins mesajul bine?
-De unde sti cum il cheama?A intrebat Izzy facand ochii aceia albastri si mai mari decat inainte.
-Stiu cum il cheama pe el la fel de bine cum ii stiu si numele surorii tale.Imi este tare greu sa va spun asta.
S-a apropiat de mine,iar mana ei s-a ridicat incet in aer pana la nivelul crestetului meu si cu o gingasa aterizare incepu sa imi mangaie capul.Zaream sclipiri in ochii ei si stiam ca urma sa ii curga lacrimile pe obraji.Dar nu s-a intamplat.Tot ce a facut a fost sa-mi spuna:
-Scumpa mea…,si atunci a inceput.Avalansa de lacrimi sarate din ochii ei.Mi s-a luminat mintea cand a terminat de spus cuvintele.Era de parca toate amintirile imi ravaseau in minte incercand sa iasa la suprafata.In acel moment am realizat ca izbucnisem si eu in
30                                         ××~~~Bilciu Andreea~~~××
plans.Mike si Izz se uitau ciudat la noi,dar mai mult Izzy.Michael avea o privire derutata ca atunci cand te trezesti din betie si iti dai seama de pagubele pe care le-ai comis.Dar el nu era nici beat si nici nu a comis ceva anume.Era doar…impresionat de ceea ce se intampla.
Eu pe de alta parte m-am aruncat la gatul femeii daruindu-i o imbratisare cum poate nu mai obtinu-se in viata ei.Afundata cu capul in parul ei de catifea am soptit incet cuvantul “mami”.
Frati mei acum nu mai erau impresionati ci doar socati.Cred ca au auzit cuvantul soptit de mine caci s-au rezumat doar la un singur lucru:imbratisare de grup.Dar nu una oricare,ci una care exprima regasirea.Am fost prima care m-am desprins de la gatul ei stergandu-mi lacrimile cu dosul palmei.
-Dar,tu nu erai…,aveam un fel de teama in a sopti acel cuvant.Imi era teama ca nu cumva in momentul in care il rostesc,sa ma trezesc brusc din somn ciupita de sora mea si sa revenim la ziua de ieri in care aveam doar problema cu tatal meu pe cap.
-Pai,ba da,oarecum.Dupa ce sora voastra a implinit doua luni,m-am gandit ca ar fi bine daca mi-as cumpara o casa noua,departe de betivul cu care eram menita sa stau.Am strabatut orasul in lung si-n lat dupa o casa.Singura care mi-a convenit si din pricina pretului a fost una de pe la periferia orasului.Am crezut ca era o idee buna asa ca m-am dus intr-acolo.Am batut la usa in speranta sa fie cineva acasa in acel moment.
-Dar de ce ai crezut ca nu era nimeni acasa?Intreba Mihael dupa ce s-a desprins si el din imbratisare.
-Din simplul fapt ca locuinta avea draperiile trase la fiecare geam,si geamurile toate inchise.Ba mai mult nu am auzit nici un pas venit din casa care sa imi arate ca cineva era gata sa deschida usa.Dar pana la urma usa aceea cu aspect de epoca s-a deschis si dupa ea s-a aratat o pereche.Femeia avea in jur de douazeci de ani,iar el cam tot asa,insa amandoi aveau nuante de batranete dar reuseau sa si-o ascunda.M-au invitat in casa,la un ceai si am acceptat.Erau foarte insistenti si nu puteam sa ii refuz,pana in momentul in care mi-au adus o sticla cu ceva rosu inauntru.Le-am zis ca nu pot sa accept,iar e mi-a zis ca e cel mai bun sirop de capsuni din cate am baut eu vreodata.Mi-am dat seama ca era ceva putred la mijloc atunci cand din nefeicire am auzit ca fata ii spunea lui ca nu e momentul potrivit sa mai faca si altii ca ei.Baiatul i-a retezat vocea si i-a spus ca niciodata nu e prea devreme.S-au certat pe teme asta cam vreo doua minute dupa care au cazut de comun-acord cu un lucru.Sa ma faca de-a lor dar intr-un mod in care ii va distra pe amandoi.Nu stiam pana tunci ce inseamna “sa fiu ca ei” dar atunci am inteles.Privirea imi era dintr-o data incetosata si durerea,ei bine era peste tot in corpul meu.Simteam acei colti strabatandu-mi gatul cu foarte mare usurinta.La inceput a fost oribil dar apoi incepea sa imi placa chiar daca nu era ceva de admirat.Am vazut cum fata isi musca propria mana cu coltii facandu-i sangele sa curga in cantitati mari pe langa ea.Am inceput sa tip dar nu imi era de folos.Urmatorul ei pas a fost sa imi apese mana ei insangerata pe gura mea.M-a fortat sa ii beau sangele ca si cand as fi baut o sticla de doi litri de cola pe nerasuflate,si stiti si voi cat urasc eu sa beau cola.Am cazut deodata pe gresia din casa lor.Nu stiam ce se intampla cu mine si vroiam sa scap de acolo cat mai repede.Cei doi au parasit casa lasandu-ma pe mine zacand.Asa m-a gasit politia si m-a dus la spital crezand ca inca mai am o sansa la viata.Dar cum acestor creature le lipseste inima,doctorii nu au putut explica altfel decat prin simplul fapt ca nu mai e activa.Si atunci a aflat Michael despre incident,
31                                           ××~~~Incredere~~~××
spunandu-ti si tie Cass.In locul acela de sub pamant,in acea groapa am deschis ochii.Aveam o durere nebuna care ma forta sa ies cat mai repede de acolo.Incepea sa mi se faca foame.Si nu foamea de omletele lui Mike,ci foamea de acel lichid rosu,foamea de sange.M-am revoltat si am inceput sa urlu impartasind fiori tuturor celor care erau la ora aceea in cimintir.Nu mai aveam unghii,aveam gheare,si cu ajutorul acestora am reusit sa ies din pamant.Nu aveam nici o idee unde m-as putea duce.Nu imi doream ca voi sa ma stiti astfel fiind si mici mi-a fost frica sa ma vedeti in postura aceasta oribila.V-am urmarit zile intregi in acel an,dar de apoi incepeam sa simt furie pentru propria persoana asa ca m-am indepartat de voi.Incetasem sa va mai privesc.Gasisem in schimb un clan care era la fel ca mine asa ca m-am alaturat lor.Mergeam la vanatoare impreuna,luptam impreuna,pana in ziua in care a venit in clan Lawson.Parea poate cel mai de treaba barbat pe care l-am intalnit vreodata,dar de cand l-a invins pe Ronald seful nostru,i s-a urcat la cap treaba cu conducerea si incepea sa fie foarte plin de el.Credea ca totul i se va oferi.Credea ca ma poate avea pe mine,dar s-a inselat.Asta l-a facut foarte necrutator,s-a infuriat pe toti membri clanului si le-a omorat copii la toti.I-am spus ca nu am copii.Si chiar nu imi aduceam deloc aminte de voi.Trecusera opt ani si nu mai stiam decat cuvintele sange si foame.El m-a crezut deoarece pastra o dragoste ascunsa pentru mine.Toti s-au speriat de el asa ca au inceput sa faca tot ce le spunea.M-am alaturat si eu lor pentru ca nu mai aveam altceva de facut.Si asa am ajuns sa primesc comanda.Trebuia sa i-o aduc pe Izzy pentru puterile ei.
-Stai,ce puteri?A intrebat Izzy.Toti ne-am uitat la ea ca si cand ar fi fost una din actritele care joaca in filmul Dracula.Imi placeau filmele alea dar de acum cred ca imi voi directiona mintea catre Masini.Ei,nu chiar.Aaa,puterile alea,spuse ea.
-Deci,am inceput eu,prin “creaturi” te referi la…
-Vampiri.Da Cass.
-Sigur putem avea incredere in tine,adica de obicei creaturile astea sunt rele si fara suflet,a zis Mike.
-Asa am fost si eu,dar cand v-am vazut pe voi,de fapt cand am vazut-o pe sora voastra mi-am dat seama ca o cunosc de undeva,chiar daca nu am inima,am suflet.Si ii multumesc Domnului ca mi l-am putut pastra.
-Dar Ray?Ray e si el in…grupul asta al vostru?
-Ray e novice.
-No…ce?Intreba Izzy.
-Novice,adica a fost transformat de curand,ii explica mama.Ma gandeam cat timp va dura pana sa pot rosti iar acest cuvant.Credeam ca nu il mai puteam rosti vreodata,dar se pare ca destinul a tinut cu mine de data asta.”Mama”,suna foarte bine.
-Dar ce s-a intamplat dupa ce am lesinat eu?
-Cass,mama a fost asa de tare,s-a repezit cu o viteza la barbatul ala si l-a muscat.Era plin de sange.Bine,nu ca mi-ar placea asta dar vreau sa zic ca era asa de puternica,adica e asa de puternica incat cred ca a-m putea ca o comparam cu Hulk.Dar ea nu este verde,asta-i toata diferenta.A,si Hulk nu are colti si…voi puteti iesi la lumina zilei?
-Draga mea,ce crezi ca tocmai am facut?
-Dar cum?Interveni Michael.Adica sunteti vampiri de ce puteti iesi la lumina zilei?Nu ar putea sa va arda pielea?

32                                        ××~~~Bilciu Andreea~~~××
-Tot va mai plac filmele cu Dracula nu-i asa?Uite,asa este,daca am iesi la lumina zilei a-m risca sa murim arsi.Dar asta nu inseamna ca nu exista leacuri pentru asa ceva.Cred ca am omis sa va povestesc partea asta a vietii de vampir.Stiti,exista in trecutul nostru o zeita demonica,care vana oameni,pe nume Lamastu.Aceasta zeita inca mai traieste,fiind pe jumatate vampir.Se zice ca se hranea cu sangele barbatilor tineri provocandu-le boli.Unii sustin ca avea gheare si aripi,dar eu nu am vazut-o niciodata.
-Si atunci de unde sti ca exista?Am intrebat-o eu.
-Pentru ca sangele ei ne ajuta sa mergem la lumina zilei asa cum am spus,exista un leac pentru toate.
-Si cine colecteaza sangele ei?A intrebat si Mike.Adica trebuie sa existe cineva care sa o cunoasca si sa se intalneasca cu ea ca sa procure sangele.
-Esti foarte destept sa stii,si apreciez asta.Asa este,cineva se intalneste cu ea.Dar nu la propriu.Ea nu isi arata niciodata adevarata fata,isi trimite proiectia in locul ei.Se spune ca ea controleaza totul de pe taramul spiritelor.
-Si cum isi creeaza proiectia?
-Cu ajutorul samanilor morti din lumea spiritelor.
-Exista samani?Intreba Izzy.Se pare ca pentru ea nu a fost interesanta decat partea asta.Arata incantata de faptul ca mama ei e un vampir si ca ea are puteri supranaturale,si bineinteles de existenta samanilor.
-Da,scumpa mea,exista,si acum ca voi stiti de toate astea va trebui sa va pazesc foarte bine pe toti trei.
-Apropo am uitat sa te intreb unde suntem?
-Sunteti in noua mea casa.
-Toti vampirii primesc case asa de frumoase?A intrebat sora mea.
-O…nu,ci doar preferatii lui Lawson.
-Deci si tu esti una dintre “marionetele” lui nu-i asa?
-Pe mine ma tine doar de fatada si ca sa ii coordonez planurile cretine.Este adevarat ca ma iubeste si poate de asta mi-a dat aceasta casa.Dar niciodata el nu va ocupa vreun loc in inima mea.Este inchisa.Iar cheia este proprietatea lui Ronald.
-Ronald fiind vechiul sef al clanului nu-i asa?Intreba Mike.
-Da asa este,ii raspunse mama.
-Deeeci,il iubesti.
Cand i-am spus acestea mama s-a facut rosie ca racul.Nu credeam pana atunci ca vampirii,fiinte fara inima,sa poata avea sentimente.Dar cunostiintele mele despre vampiri nu erau nici pe departe atat de adevarate precum sunt astea.Stiam ca Nosferatu are colti si ca suge sange,dar niciodata nu m-am gandit ca ar putea exista cineva pe nume Lamastu in toata istoria lor.Oare crucile si apa sfintita functioneaza?Sau sunt si ele doar de fatada asa cum este mama pentru tipul ala…Lawson.Dupa ce ca parintii lui nu sunt profesionisti in alegerea numelui,el trebuie sa dea dovada si de o nesimtire data peste cap.Cum sa fii atat de crud incat sa ucizi copiii altora?El o avea copii?Stie macar ce inseamna dragostea pentru propriul tau prunc?Imi imaginez ca nu.O astfel de persoana nu ar merita nici in ruptul capului sa viziteze altarul,ce sa mai zic de facerea unui copil.
-Copii,este tarziu mai bine va duceti la culcare.
Era logic faptul ca evita subiectul.Dar de ce ar vrea sa faca una ca asta?Suntem destul de mari incat sa intelegem problemele adultilor,si adesea chiar le rezolvam mai bine ca ei.
33                                              ××~~~Incredere~~~××      
Izzy se schimonosi,ca atunci cand nu ii convine un lucru.Dar eu sunt singura care ii cunosc acea fata.Mama nu a vazut-o deloc in ultimii opt ani.Iar Michael,ei bine…el nu statea asa de mult cu ea.Era mai degraba stresat sa isi gaseasca un loc de munca.
-Mama,e abia ora patru,nici macar nu este intuneric afara.
Ethelda a scos un oftat prelung in semn de protest.
-Izzy,vampirii dorm mai mult ziua,ii explicase Mike surori noastre.Si cum mama nu a putut dormi ziua se culca mai devreme.Corect?
-Corect,il afirma mama.Eu am plecat,a spus ea si s-a intins spre fiecare ca sa ne depuna un sarut dulce in mijlocul fruntii,exact asa cum facea cand eram mici.Dupa cum am putut vedea,sarutul pe care i la dat lui Izzy a fost mai plin de dragoste si in acelasi timp si de ura,dar pentru sine.Observam ca ii era foarte greu sa o priveasca.Sa fi parinte nu este usor,mai ales atunci cand viata ta se schimba complet iar tu trebuie sa iei decizii majore,si sa iti lasi pruncii de teama de a nu le face rau prin ceea ce esti.Sa te trezesti deodata sa sa observi ca nu mai esti cu picioarele pe pamant ci la propriu in el era un lucru infiorator.Si faza cu acel Ronald si Lawson…e prea ciudata.Lawson o iubeste pe mama,dar s-a razbunat pe toti deoarece ea l-a respins pentru ca de fapt mama poarta o dragoste nemarginita pentru Ronald fostul sef al clanului.Imi venea totusi sa o intreb daca are vreun cosciug in care doarme,dar m-am abtinut fiindca mi-am demonstrat ca acele mici cunostiinte ale mele despre creaturile noptii nu se compara cu ce am auzit acum.
Mi-a rasarit in minte incantatoarea imagine a lui Ray.Am fonst cumplit orbita de el.Cum de nu am putut observa ce este el defapt?Ma bantuie totusi intrebarea daca il plac sau nu.Ce as putea sa-mi raspund?Ca-l plac?Posibil.Ca nu-l plac?Nici gand.Poate ma simt atrasa de el,dar de acum incolo va trebui sa port mereu cu mine o arma,poate cunosc un saman dragut care sa imi vrajeasca sabia,sau pumnalul.Ce tot vorbesc?Eu nici macar nu am asa ceva.De unde as putea face rost peste noapte de ele?
Fara sa imi dau seama ce fac,tresar.Dar acum stiu de ce am tresarit.Soneria usii scoase un clinchet foarte incet,dar totusi atat de tare incat sa imi rascoleasca mintea si sa ma faca sa imi redresez privirea.Michael facu la fel.Isi mari ochii si privi tinta la usa inchisa.
Mike se apropie de iesire cu mine in spatele lui.Nu am avut timp sa vad ce face sormea,dar cred ca s-a dus si ea sus alaturi de mama.
Punem amandoi mana pe clanta si deschidem.In fata noastra apar doi barbati unul in varsta de vreo treizeci de ani,iar celalalt,ei bine pare un pustan de douazeci.Amandoi sunt imbracati in uniforma de politist.Acum ca ma uit mai bine vad masina de plitiei in spatele lor cu luminile aprinse.
-Buna ziua,spune barbatul mai in varsta.Mergeam pe la fiecare casa sa intrebam daca i-ati vazut pe acesti doi…,barbatul arata nedumerit,in mana lui tinea o poza pe care o recunosc cu usurinta dupa scrisul imprimat pe verso.Priveste imaginea si se pare ca isi focalizeaza retinele numai pe chipul celui care apare in poza.Apoi isi ridica privirea si se uita la fiecare in parte.Cel de douazeci pare plictisit de parca a avut o zi foarte incarcata la munca.
-S-a intamplat ceva domnule ofiter?L-a intrebat Michael cu o dara de uimire in glas.
-Vroiam sa va intreb daca ii cunoasteti pe acesti doi adolescenti,dar acum reformulez,spunand “Trebuie sa veniti cu mine la sectie”.
-Dar ce-am facut?Nu inteleg.Nu trec pragul pana nu imi spuneti si mie sub ce acuzatie si care este cauza care va facut sa ne cautati.
34                                          ××~~~Bilciu Andreea~~~××
-Cauza este ca domnul Dave Jonson,daca il cunoasteti,ceea ce nu cred ca este imposibil,va reclamat spunand ca i-ati spart capul in propria lui casa.Daca nu ne sunau vecinii sa ne anunte de deranjarea linstii publice venita din dreptul casei dumneavostra,nici acum nu am fi stiut.Acum domnul este la spital,iar voi ati fost acuzati de vatamare corporala cat si verbala.Va rog sa veniti.Si incercati sa nu va opuneti.
Privirea fratelui meu era de-a dreptul furioasa.Oare de ce nu i-au luat probe sa vada daca a fost sub influenta bauturilor alcoolice?Cred ca ne-ar fi lasat in pace atunci.Dar nu este nici o problema merg la sectie si…of,cum sa nu fie nici o problema,doar ce mi-am regasit mama si deja incep sa-i fac necazuri.Sunt plina de energie negativa.Cateodata ar trebui sa invat sa adopt si o energie mai buna din toate punctele de vedere.M-am gandit foarte bine si ii voi lasa un billet mamei in care sa scire ca am plecat la cumparaturi.
-Asteptati o secunda.Barbatul se uita la cel mai tanar care apoi la randul lui se uita la mine si ridaca umerii semn ca nu-i pasa.
Am alergat practic pana in bucatarie.Stiam cum sa o gasesc fiindca era identica cu locuinta lui Ray.Am scotocit prin toate sertarele ca sa gasesc o foaie si un pix.Si am inceput sa scriu:                                    Draga mama,
   Sa nu te sperii daca nu ma gasesti acasa.Am plecat pentru putina vreme,sau poate chiar mai multa vreme la cumparaturi cu Mike.Stii,sangele este gustarea favorita a unui vampir dar nu si a mea.He,he.Sa sti ca te iubesc mult de tot.
                                                                                                                Cu drag,
                                                                                                             Fata ta Cass.
Am terminat de scris scrisoarea,si am lipit-o de frigider.Am pus pixul si restul foilor la loc si m-am avantat inspre usa.Incercam sa nu iau in calcul mustata barbatului mai in varsta.Tot timpul barbatii cu mustata ma fac sa rad,dar de data asta privirea lui fioroasa sub care se ascundea un om de treaba,ma speria la culme si in loc sa ma faca sa rad ma facea sa plang.Omul ne-a condus incet pana la masina.Ma asteptam totusi sa ne imobilizeze mainile la spate si sa ne urce cu forta in masina,dar nu o facu.Tot ce a facut a fost sa ne deschida usa si sa astepte sa intram.Nu am opus rezistenta.Nu aveam de ce.La sfarsit se va face oricum dreptate.
La volan statea cel mai tanar.Nu prea era experimentat intr-ale condusului ca Michael.In fata sectiei de politie a pus o frana brusca,facandu-ma sa ma lovesc cu capul de scaunul lui.


Sectia era plina de politisti si de oameni care au venit sa-si spuna povestile sau reclamatiile.Noi eram singurii adolescenti.Toata lumea se uita ciudata mai ales la mine pentru ca eram fata.Dar pana la urma eu sunt cea care i-a spart capul,iar Mike doar l-a facut bou.Cred ca toata vina va cadea asupra mea de data asta.Cateodata ar trebui sa invat sa imi asum greselile.Am fost condusi intr-o sala mica care nu continea decat un pupitru,un dulap in spatele acestuia si doua scaune in fata.Ni sfacut semn sa stam jos ceea ce am si facut.Dupa pupitru isi avea locul o doamna bruneta cu parul prins intr-o coada de cal,care ii permitea sa isi poarte palaria de polititsta.Si ea era tanara,dar se pare ca avea mai multe experienta decat tipul care a venit acasa la noi.Si ma refer la cel tanar.
-Deci,ce avem noi aici?Doi pustani.Sa va aud.Sunteti aici pentru cazul domnului Dave nu-i asa?
35                                               ××~~~Incredere~~~××
Eu si fratele meu am dat in acelasi timp din cap.
-Parca am zis sa va aud,nu sa va vad.
-Da,suntem aici pentru …cazul cu…trebuie sa ii spun numele neaparat?Am intrebat-o eu.
-Nu tin sa faci asta daca nu vrei domnisoara.Tot ce vreau eu sa stiu este cine i-a spart capul si de ce?
M-am uitat un timp lung in ochii ei.Nu pare area,doar corecta si instruita.Asa ca m-am hotarat sa ii spun adevarul.Poate reuseam sa o castigam de partea noastra si poate ne da si niste arme eventual impotriva vampirilor.
-Eu,eu am facut-o,am recunoscut eu.
-Vad ca sunteti sinceri,se pare ca ati inceput cu dreptul.Bravo,ne-a laudat doamna.Dar puteti sa imi spuneti si de ce ati facut asta?
-Pai,am vrut sa incep eu dar Michael mi-a luat-o inainte,am facut-o deoarece a incepu sa se ia de mama noastra care este…,se uita pentru o clipa la mine ca si cand ar fi vrut sa minta ceea ce si facu,moarta.Si…pentru ca asa face el mereu cand e beat,adica tot mereu,am vrut sa ii dam o lectie care sa fie ca un fel de acoperire pentru tot ce ne-a facut pana acum.Eu unul sunt multumit de rezultat.Tu nu surioara?
-Ba,…cred ca da.
-Deci asta este problema.Sincer imi pare tare rau pentru mama voastra.Daca a-m fi stiut jur ca v-am fi ajutat.Daca asta a fost toata treaba,cred ca puteti pleca linistiti acasa.Imi pare bine ca v-am cunoscut,a spus ea si s-a uitat ciudat la Mike.Apoi simplu si la obiect i-a facut cu ochiul si el i-a raspuns la fel.Stiam macar ca fratele meu e cu doi sau trei ani mai mic decat ea ?Sau pentru dansa nu conta?

Se pare ca nu am stat atat de mult la sectie,asa ca am avut timp sa mergem si la supermarket ca sa luam ceva de mancare pentru diseara.Ne-am plimbat prin tot magazinul cu caruciorul dupa noi.Am cumparat cam tot ce se poate pentru ultimele doua saptamani.
-Hei,ce-a fost cu flirtul acela dintre tine si doamna politist?
-Ce flirt?
-Oh,te rog nut e face ca nu sti.Nu sunt chiar atat de chioara.Am vazut ca v-ati facut cu ochiul reciproc.
-Asa am facut?
-Mincinosule!I-am zis eu si am inceput sa rad,iar el s-a luat dupa mine.
-Pai si eu as putea sa te invinovatesc ca ai cam flirtrat cu Ray nu-i asa?Si nu-mi spune ca nu.
-Bine,NU!
Am simtit ca-mi ard obrajii,asa ca am schimbat subiectul.
-Uite o casa libera,hai sa mergem acolo.
Ne-am indreptat catre casa de marcat.Doamna aceea se misca foarte repede asa ca am scapat usor.Am dus eu o punga in timp ce Michael o duce ape cealalta.Am luat un taxi pana acasa fiindca m-am plans la fratele meu ca mi-e greu sa merg pe jos cu toata greutatea asta.El m-a ascultat si asa chemat un taxi.Am mers tot drumul fara sa vorbim.Mi-am scos telefonul,era aproape ora noua.Cred ca Izzy e deja infometata.Adica cine nu ar fi infometat?Eu una as manca orice imi sta la dispozitie in acest moment.Cum ar fi…hmm…bine nu imi vine nimic in minte.Dar salivez numai cand vad punga cu
36                                          ××~~~Bilciu Andreea~~~××
numele supermarketului pe ea.Ma intreb cum se simteau vampirii cand le era foame?Le chiorlaiau oare matele?Fiindca in acest moment ma simt in stare sa mi le smulg ca sa nu mai faca asa de mult zgomot.


-Hei,de ce a durat atat?Ma intrebat mama.Incepeam sa imi fac griji pentru voi.
-Dar,nu ai vazut biletul de pe frigider?
-Ba sigur ca l-am vazut dar…,Mike ii taie glasul
-Cumparaturi de oameni.Tot timpul dureaza.De aceea nu trebuie niciodata sa-i astepti atunci cand sunt plecati la supermarket.
-Michael,am fost si eu om.Chiar crezi ca nu am fost niciodata la cumparaturi?Si oricum stiu ca nu dureaza cumparaturile cinci ore.Ati mai fost plecati undeva nu-i asa?
Amandoi ne faceam ca nu am auzit-o,dar eram convinsa ca si-a dat seama de jocul nostru.Am inceput sa despachetez.Sunca,pizza,cascaval,toate acestea ma chemau sa le mananc in timp record.Matele mele inca ripostau.Erau de-a dreptul incredibile.
-V-am intrebat ceva!Si nu va mai faceti ca nu m-ati auzit pentru ca stiu foarte bine ca m-ati auzit tare si raspicat.Unde ati mai fost?
Eram deacord cu constiinta mea.Trebuia sa o mint.Daca ii spuneam ca am mers la sectie ca sa declaram ceva ar fi inebunit.Si eu o cunosc foarte bine pe mama,stiu ca nu poate suporta cand ne implicam in probleme mai grave decat julitul genunchilor.
-Mmm…reduceri la canapele in weekend?Am zis eu surprinsa de mine.Era probabil cea mai proasta minciuna pe care mi-a rostit-o creierul meu vreodata in toti acesti ani.Era imposibil sa ma creada.O asemenea “miciuna” nu ar scoate-o nici un curcan de ziua recunostiintei.
-Reduceri la canapele zici?Pai daca ziua de vineri ti se pare a semana cu un weekend atunci te cred.Of,Cass,crezi ca nu sunt obisnuita cu fata si minciunile tale?Stiu ca atunci cand faci o prostie bagi o minciuna la nimereala,dar de data aceasta nu ti-a mai iesit.Daca nu imi spuneti adevarul va trebui sa va reamintesc faptul ca sunt un vampir nu-i asa?Si eu una nu cred ca este necesar acest lucru.Sunteti de accord cu mine?
-Am fost la sectie,interveni Mike.Au…venit niste politisti la usa acum trei ore…sau cam asa ceva si ne-au spus ca trebuie sa dam o declaratie.
-In legatura cu ce?Am dreptul sa stiu?
-In legatura cu faptul ca i-am spart capul lui tata si el…ei bine…a chemat politia,am spus eu.Imi era rusine ca i-am spus asta.Dar nu ar trebui sa se supere pentru ca tot nu il iubeste pe tata,orice s-ar intampla.Adica,presupun si eu.
-I-ai ce?A izbucnit ea.Doar sti ca e nebun ai fi putut oricand sa te alegi cu gatul rupt sau mai stiu eu ce.De ce ati facut asta?
-Pentru ca,Michael s-a uitat la mine inainte sa isi continuie fraza si arata de parca nu ar fi avut foarte mult curaj sa spuna,pentru ca te-a adus pe tine in discutie si ne-am enervat foarte tare asa ca am vrut sa ii platim cu aceeasi moneda.Sa simta si el pe pielea lui ce inseamna durerea.
-Si v-au facut ceva la politie?Chipul ii trada o suspiciune umpluta disperare.Arata ingrijorata dar si curioasa in acelasi timp.


37                                               ××~~~Incredere~~~××
-Nu,pentru ca le-am zis tot adevarul,adica ceea ce ti-am zis si tie acum.Si din fericire am nimerit la o domnisoara tanara care a fost foarte draguta cu noi asa ca ne-a dat drumul.Asta este toata povestea.Intrebari?
-Nu,doar sfaturi,a inceput mama.Primul ar fi sa nu ii mai faceti nimic lui Dave.Al doilea ar fi sa nu ma mai mintiti,iar al treilea…ei bine nu mai am.Puteti manca in liniste.A,apropo,Lawson nu se va opri pana cand nu o captureaza pe sora voastra.Va trebui sa o pazim foarte bine.De fapt eu va trebui sa va pazesc pe voi toti.Nu se stie cand are de gand sa ne organizeze o capcana.
-Dar tu ai zis ca te iubeste.De ce ti-ar face asta?Am intrebat-o eu.
-I-am zis ca nu am copii si acum ca a aflat nu stiu…chiar imi e frica pentru voi.Si daca va trebui sa stam in continuare in casa asta va sti automat unde va ascund.Poate chiar ii va trece prin minte sa creeze o diversiune cu unul din voi,sau chiar cu amandoi.Cand cineva ca mine il tradeaza e foarte greu de oprit credeti-ma.
-Presupun ca ai si cateva arme prin aceasta casa nu?Intreba Mike.
-Da,sigur ca am.Dar,mai intai vreau sa imi promiteti ca nu spuneti nimanui.Nici macar lui Izzy?Ne-am inteles?
-Sigur,i-am aprobat eu.Si ca tot veni vorba de sora noastra ai idee unde este?
-Este sus,doarme.
Cum am auzit acestea,m-am ridicat in graba de pe scaun si am pornit inspre iesirea din bucatarie.Mama mea mi-a preluat miscarea si s-a avantat cu o viteza extraordinara postandu-se in fata mea cu repeziciune.
-Ce ai de gand sa faci?Ma intreba ea.
-Ultima oara cand am lasat-o pe Izz singura intr-o camera am gasit-o la opera.Si ghici ce!Nu era acolo ca sa tina un concert sau o piesa de teatru,ba din contra,ea era martora unei piese de teatru.Si ce-i mai rau este ca acea piesa era cu,mai sa fie,vampiri!I-am raspuns eu rautacios si ironic in acelasi timp.abia acum realizam ca in preajma ei inghet complet,de la picioare pana la gat.Deja tremuram,si cred ca a observat asta pentru ca s-a indreptat cu aproape saizeci de kilometri la ora inspre dulapurile de langa frigider.Inca purtam fusta mea de la premiere.Nu puteam umbla pe strada cu hainele lui Ray,chiar daca era o urgenta.Asa ca sper sa nu racesc.Asta ar fi culmea.O gripa in toiul unei “intalniri” cu vampirii.Chiar nu mi-as dori asa ceva.
-Stai linistita.Lawson i-a rugat pe unul dintre cei mai mari samani sa aplice o vraja asupra acestei case,astfel incat sa nu poate intra sau iesi nimeni,inafara de cei care imi sunt dragi.Asa ca Izzy este in siguranta acolo sus.
-Pai de ce nu mi-ai spus asta inainte sa ma transform intr-un ghepard in varianta feminina?
-Pai…,a zis ea ca sic and ar fi ramas in pana de subiecte,cred ca va este foame.Stiti chiar daca sunt vampir asta nu inseamna ca am uitat sa fiu o gospodina in interiorul bucatariei.Va pot prepara niste spaghete minunate.
M-am uitat la Michael ridicandu-mi una din sprancene in semn de uimire.El m-a privit ca sic and nu ar sti la ce ma refer,iar atunci am decis sa ii informez pe amandoi.
-Voua vampirilor va place foarte mult sosul si spaghetele?Am intrebat-o eu pe mama.
-De ce intrebi?
-Pentru ca si Ray avea acelasi fel de mancare la el acasa,si vreau sa zic ca erau foarte buuuune,mai ales sosul ala era extra….,nu mi-am mai continuat fraza fiindca am observat
38                                        ××~~~Bilciu Andreea~~~××
ca mama si fratele meu mai mare au schimbat intre ei priviri intrebatoare care m-au facut intr-un sfarsit sa tac din gura.Apoi mi-am luat inima in dinti si mi-am reluat replica.
-Stati,stati,stati.Voi doi…v-am ghicit privirea.Credeti ca simt ceva pentru acel baiat,vampir,baiat…of ma rog ce o fi el.Nu-i adevarat.Cum am rostit acestea Mike a inceput sa chicoteasca iar mama i-a luat exemplul.Serios,am continuat eu simtind imediat cum incep sa ma inrosesc,nu simt nimic pentru el,cel putin de cand am aflat care este natura lui si faptul ca va vrea raul.
-Deeeci,incepu Mike,ti-a placut de el.
-Nu!N-am spus asta,am izbugnit eu.
-Ba da ai spus,mi-a intors el vorba.
-Ba nu!Si incheiem conversatia.
-Ba da si abia acum incheiem conversatia.
-Copii,a tipat mama la amandoi,nu conteaza acum cine pe cine a placut ci este important faptul ca toti sunteti bine si ca acum ca stiti adevarul a-ti putea sa va protejati si singuri.Adica vorbesc de tine Mike.
-Ce?Si eu pot sa imi port singura de grija.Mama nu mai am doi ani.Sunt mare.Izzy este cea care nu isi poate purta singura de grija.Ea e cea mica in povestea asta nu eu.
-Stiu,stiu ca esti mare scumpa mea,dar…nu esti totusi indeajuns de mare.
-A gata m-am prins.Nu trebuie neaparat sa am optsprezece ani ca sa pot sa ma feresc de cei care beau sange.
-Nu era vorba de asta,era vorba de faptul ca fratele tau e si mai mare ca tine si e baiat.Baietii stiu sa se apere mai bine ca fetele Cass trebuie sa intelegi asta.Nu iti vreau raul.Imi este frica pentru tine si nu vreau sa te implici in lupta care va urma,e prea periculos.
-Sti ceva,toata viata asta ai fugit de langa noi,in loc sa stai si sa ne aperi de tipetele tatalui nostru  tu ai plecat.Ai plecat si ne-ai lasat balta.Iar acum cand ne intalnim din nou,tu crezi ca sti totul despre noi dar nu este adevarat.Nu sti nimic despre nici unul dintre noi.Au trecut opt ani.Opt ani si tu inca mai crezi ca ne cunosti.Ei bine nu ai dreptate.Nu ne cunosti!Am tipat eu la ea.Incercam sa nu plang ca un copil de tata.Dar nu m-am putut abtine.Am plecat furioasa in locul unde imi aminteam ca era si camera lui Ray.Totul era diferit aici in casa mamei mele.Draperiile erau gri si se asortau cu peretii care erau albi.Chiar daca aceste culori se completau una pe alta,fiecare arata mai intunecoasa decat cealalta.Fiecare era mai rece si mai aspra.Pe peretele cu usa erau asezate biblioteci care imi aminteau cat de mult ii placea lui Ethelda sa citeasca.De la cartile amoroase pana la cele mai dureroase cu putinta.Intre aceste doua biblioteci se afla o masuta nu foarte sofisticata.Mama,asa cum imi aminteam eu era foarte simpla,ura lucrurile complicate.Si daca acestea erau legate de mobilier atunci la privea cu foarte mare dispret.M-am dus la oglinda din fata masutei de zi cu zi.M-am privit dezgustata.Cand plangeam aratam de parca m-ar fi cuprins greata in cel mai inalt turn din lume.Mi-am inchis ochii si mi-am proptit bratele in lemnul gros vopsit in alb.Am deschis incet unul din sertarele masutei si in el am gasit o perie cu modele florale pe ea si cu maner in forma literei “S”.Era peria ei preferata.Era ciudat pentru ca unele mame au ca obiecte preferate o poza sau un lant,dar cum a mea nu purta bijuterii,lucrul ei preferat era o perie.Mi-am afundat si mai mult in acel sertar.Era aproape gol,dar cand mana mi se avanta mai mult degetele incepura sa

39                                               ××~~~Incredere~~~××
pipaie un material lucios si neted.Am luat materialul in doua degete si l-am cules afara.Era o fotografie.Iar cei care apareau in ea erau mici,foarte mici.Un baietel cam de vreo sapte ani cu bucle aurii si un tricou cu spiderman,care zambea increzator catre fotograf care din pacate era anonim.Langa el statea o fetita in jur de cinci anisori,imbracata intr-o rochita pana la genunchi si alba,care ii scotea in evidenta parul saten si ochii aceia mari si caprui.Jos,pe vine,langa cei doi statea o femeie zvelta si increzatoare in sine cu par blond ca merele de aur si cu pantaloni trei sferturi asortat cu o bluza larga cu broderii albastre si subtiri la incheieturi.Faptul ca o revedeam pe mama vie,pentru ca practic acum era moarta,imi facea mintea sa descuie toate coltisoarele cu amintiri frumoase din viata mea de copil.Atunci mi-am amintit ca poza era facuta in Franta la DisneyLand,si ca atunci eram intr-o vizita la bunicul nostru,pe care il iubeam cu desavarsire.Era probabil cel mai bun bunic din lume.Ne lua pe mine si pe Mike pe cate un picior sin e spunea povesti cu zane,razboinici fideli,regine,si cateodata chiar trebuie sa recunosc era umpic nebun,deoarece credea in toate astea.Credea in existenta tuturor personajelor din povestile inventate de el.Mi-ar fi placut sa il strang din nou in brate si sa-i mangai barba deasa.Mi-ar placea sa-mi aline sufletul cu una dintre povestile lui,chiar daca nu erau reale.Cred ca el era singurul om in lume pe care niciodata nu ma plictiseam sa il aud.Dar acum nu mai era deloc posibil.Bunicul a implinit patru ani de cand  a murit.Asta imi facu lacrimile sa se reverse din ochii mei direct pe fotografia pe care inca o tineam in mana.Le-am sters repede cu mana pentru a nu se degrada imaginea.
Usa camerei s-a deschis cu un chinchet surd facandu-ma sa tresar si sa scap poza din mana.M-am aplecat dupa ea si am pus-o pe birou privind-o in gol.
-Il iubeati pe bunicul vostru foarte tare,a spus mama si a avansat spre mine cu pasi mici ca de furnica.Eu am continuat sa privesc in gol in directia fotografiei.Ma temeam ca daca m-as uita fix in ochii ei m-as fi lasat sa cad in bratele ei.Stiu ca esti suparata pe mine.Si ai si motive,nu te invinovatesc pentru asta.Dar vreau sa sti,chiar daca nu am stat cu voi cand ati crescut,va cunosc mai bine ca pe propria-mi persoana.Tot ce cladesti cu mana ta nu il poti uita.
-Asa cum ai facut tu?Tu ne-ai uitat.
-Da,v-am uitat.V-am uitat pentru ca imi era frica sa nu patiti ceva din cauza mea.Erati prea mici si nu imi puteam dezvalui adevarata identitate.Cassey,va puteam rani.
-Si acum ai putea sa ne ranesti.De fapt nici nu stiu de ce am incredere in tine.Cred ca nu mai gandesc limpede.
-Eu,am vrut doar,acum ca stiati despre mine,am vrut doar sa petrec o parte din viata mea alaturi de voi.
-De ce zici “o parte”?
-Pentru ca,daca Lawson ar afla ca l-am tradat si ca v-am ascuns pe voi aici,nu prea cred ca s-ar termina bine,nici pentru mine si nici pentru voi.
-Tu chiar vrei sa ne aperi nu?Acum am inceput sa imi fortez ochii sa se uite la ea.Poate pana la urma ar trebui sa ii dau dreptate fiind mama mea.Dar vreau sa zic,daca nu este ea mama mea?Daca este doar o femeie care seamana cu ea?Sau daca nici una dintre aceste intrebari nu sunt adevarate?Ei bine,cred ca voi trai si voi afla.
-Normal ca vreau sa va apar.Voi sunteti tot ce mai am.
-Dar Ronald?
-Ronald este doar o parte a vietii mele,pe care sper sa o regasesc foarte curand.
40                                           ××~~~Bilciu Andreea~~~××
-Bine.Am inteles.Mie imi este cam somn,am spus in timp ce mi-am dus mana la gura pentru a acoperi cascatul meu lenes.
-Atunci ar fi bine sa te duci la culcare.Poti dormi aici daca vrei,sau te poti duce sa te culci cu sora ta.Michael mi-a zis ca vrea sa doarma singur.Observ ca nu s-a schimbat deloc.Tot acelasi singuratic este.
-Mike?Da este,dar cateodata ma bucur ca este asa pentru ca are mai mult timp pentru familia lui.Mi se face mila de el cand il vad plesnindu-se cu tata si tipand unul la altul.Imi vine sa intru intre ei si sa-i opresc dar nu pot.Esti sigura ca putem dormi la tine acasa?
-Ce intrebare e asta Cass?Normal ca puteti dormi la mine.Ve-ti fi tot timpul bine primiti aici si tu o sti bine.Nu mi-as permite niciodata sa va las singuri.
Am vrut sa i-o intorc,aducandu-i aminte ca ne-a lasat singuri,dar ea a priceput ce urma sa spun.
-Inafara de acei opt ani.Aia a fost o situatie de urgenta.Am afirmat-o dand din cap.
-Mi-a fost foarte dor de tine,i-am spus si m-am azvarlit in imbratisarea calduroasa a bratelor ei.Aceasta mi-a raspuns la imbratisare strangadu-ma mai tare decat o faceam eu.Cred ca se datora puterilor exagerate ale vampirilor.
-Si mie mi-a fost dor de tine.Hai sa ne culcam.Maine vom fi mai limpezi de atat si vom putea sa ne facem macar un plan.Am dat neincetat din cap,lovind-o cu barbia in umar.Nu vroiam deloc sa ni se despleteasca bratele,dar imi era foarte somn si genele imi cadeau de parca fiecare ar purta cate o bobita de aur de o suta de grame.Pot sa dorm cu tine?Am intrebat-o eu pe mama.
-Sigur scumpa mea,haide,mi-a zis si mi-a facut semn cu capul inspre pat in timp ce picioarele ni se miscau alene pe parchetul aproape alb.

Nu-mi aduc aminte cum am adormit.Dar imi aminteam foarte bine degetele mamei in parul meu.Acum atingerea lor nu mai era asa de fina ca alta data.Era mai aspra si mai plina de…nimic.Sunt sigura ca prin “nimic” puteai defini foarte bine caracterul vampiresc.Dar daca se zice ca ei nu au sentimente,cum ar fi putut mama sa simta ceva pentru mine in momentul asta?Era straniu.

In visul meu ma aflam intr-un castel viu colorat,ca al printeselor de alta data.Totul era acoperit cu marmura de diferite culori,toate deschise si lucioase.Aurul era si el pretutindeni,mai ales pe candelabra.Doua scari usor ondulate se asterneau in fata mea si amandoua duceau la acelasi etaj.In jurul ferestrelor cadeau draperii albe lungi din catifea.M-am indrptat catre ele pentru a le simti finetea sub palmele mele.Dar imediat ce le-am atins acestea s-au prefacut in stropi mari negri de ploaie cazand la podea si ciocnindu-se zgomotos de marmura.Totul in jurul meu se intuneca,scarile erau negre ca funinginea.La fel erau acum si candelabrele si peretii inalti cu stalpuri pentru sustinere.Deasupra,pe tavan erau pictate,cel putin asa credeam,desene abstracte toate in nuante diferite de negru.Ma uitam curioasa sa vad daca se mai schimba ceva prin acest castel,care acum cateva minute era numai bun de admirat,si care acum iti dadea un fior ca un pumnal in inima venit din toate colturile incaperii.Un baiat imbracat complet in doliu imi aparu in fata facandu-ma sa tresar,iar piciorul meu aluneca pe podeaua neagra.Am crezut ca voi cadea si ca ma voi trezi in curand.Dar in loc de asta,baiatul,care acum mi-

41                                           ××~~~Incredere~~~××
am dat seama ca era chiar Ray,desi parea mult mai batran,aluneca usor in spatele meu si scutindu-ma de cazatura pe care urma sa o trag.Se uita la mine de parca acum m-ar fi vazut pentru prima oara.Am incercat sa tip la el,insa gura mi s-a deschis fara sa scoata macar un sunet.Inca se uita la mine.Am observat ca pe obraz i se prelinse o lacrima.Odata cu acea lacrima nu ma mai simteam ca si cand as fi fost acolo cu baiatul pe care il plac,ci cu Ray.Din spatele scarilor se auzi apoi un muget gros si o silueta isi facea aparitia.Nu ii puteam vedea fata,dar dupa contururile negre mi-am dat seama ca era un barbat.Acesta a inceput sa rada zgomotos fara sa-si arate macar putin fata.
-Ce dragut,a spus barbatul de dupa scari.Ucide-o!Nu am primit foarte bine aceste cuvinte.Mai degraba le-am primit ca pe un ghimpe in talpa,ba chiar mai rau de atat.Ultimul lucru pe care l-am vazut au fost coltii lui Ray.Incepeam apoi sa aud un clinchet ascutit care se contura cu fiecare milisecunda.Acum eram treaza.Ceasul cu alarma bipuia intr-una.Nu stiam cum sa il opresc asa ca l-am luat si i-am scos bateriile.Ma durea capul ingrozitor nu numai de la ceas ci si de la visul oribil pe care l-am avut.Aveam o tona de intrebari referitoare la el.Prima era ce facea Ray in visul meu?De ce m-a prins grijuliu ca apoi sa ma omoare la porunca acelui barbat?Si de ce ceva atat de frumos putea fi asa de putred la mijloc?Sper ca acel vis nu este adevarat,adica din cate am auzit,visele se intampla tot timpul opus in viata reala.M-am hotarat sa nu-i spun mamei mele de cosmar.Este mai degraba ceva pe care trebuie sa-l rezolv eu singura cu persoana mea.
-Ai dormit bine?
-Mike!Doamne,m-ai speriat.Pleaca de-aici,sunt in lenjeire de corp!Invata te rog sa bati la usa unei fete bine?
-Eee hai acum,parca nu te-am mai vazut asa.Esti sora mea ce naiba!Apropo,arati ciudat,s-a intamplat ceva?
-Inafara faptului ca sunt pe stop si am o gramada de nervi?Nu.
-Deeeci,ti-e rusine sa te vad in lenjerie,dar imi spui ca ti-a venit.Chiar ca esti pe invers astazi ce-i cu tine?
-Am avut un cosmar,atata tot,i-am spus
El statea rezemat pe peretele de langa usa uitandu-se straniu la mine.
-Si,acum este partea in care spun ca te inteleg si tu incepi sa-mi povestesti cosmarul.Dar tinand cont de faptul ca acum nu mai sunt eu pe primul loc in familie,ci mama,cred ca ii vei spune ei nu-i asa?
-De fapt,nu.Nu vreau sa-i spun ei.Chiar aveam nevoie de tine acum.Spunand astea el s-a ridicat de pe perete si a venit sa se aseze langa mine pe pat.Unde este mama?L-am intrebat.
-Nu stiu,cand m-am trezit eu,ea nu era in casa.Poate s-a dus la cumparaturi.
Am pufnit batjocoritor catre el incercand sa-i atrag atentia asupra unui lucru.
-La spital?!
-Ce?Ce ar cauta la spital?
-Nu stiu,probabil de acolo isi asigura proviziile cu...hmm...sange?!
-Mda,cred ca ai dreptate.L-am batut usurel cu palma pe spate aratandu-i ca mereu am avut dreptate in tot ce am zis.Bine nu chiar mereu,dar in majoritatea timpului cu siguranta.

42                                          ××~~~Bilciu Andreea~~~××
-Acum da-te jos din pat,mergi pana la usa,apasa pe clanta si deschide-o,iesi afara,nu tragi cu urechea,nu te uiti pe gaura cheii,nu o trezesti pe Izzy,daca inca mai doarme bineinteles,pentru ca am de gand sa ma schimb in sfarsit in haine de femeie care,slava domnului imi vin si mie.
-Sti,nu era nevoie de tot discursul asta.Puteai sa imi zici din prima „JET” si intelegeam sa sti.Dar nu am inteles totusi faza cu trasul cu urechea.La ce as putea trage cu urechea?La zgomotul pe care il fac hainele tale cazute pe podea?
-Sti ce?Da,chiar asta era raspunsul,acum te rog pleaca.L-am impins de pe canapea,tinand cont ca daca ma ridicam prea mult avea prilejul de a-mi vedea chiloteii mei cu Hello Kitty.
Cand am fost sigura ca a inchis usa bine in urma lui m-am dat jos din pat si am pornit in dreapta patului unde se afla micul sifonier al mamei.Nu avea cine stie ce in garderoba pentru ca era o femeie modesta.Nu prea purta fuste,dar cand o facea ii placea sa se uite de doua ori inainte de a o imbraca.Nu-i placea sa fie mai scurta de genunchi dar nici prea lunga.In schimb purta foarte des pantaloni din orice tip de material.Mi-am scos cu grija o pereche de blugi stramti de culoare bleoumaren si un tricou,pe care presupun ca nu l-a mi imbracat de cand era sclava lui tata,pe al carui negru decolorat scria cursiv „Femeie periculoasa”.L-am tras peste cap incercand cat de cat sa nu ma ciufulesc.Stiam ca nu este posibil asa ca am traversat camera si m-am indreptat catre baie.O singura perie isi facu aparitia pe mini-glaful de deasupra oglinzii.Am luat-o incercand sa imi descurc parul saten care nu mai fusese pieptanat de trei zile.Nici nu stiu cum am putut sta cu el asa.Scot un chitait de durere cand peria atinge un punct din care nu poate iesi.Il aranjez cu mana si imi continui privitul in gol catre oglinda in care ma flam tot eu.Mi-a aparut din nou in minte visul si dorinta ca acesta sa nu fie adevarat.Nu mi-as dori sa se intample asa ceva.Niciodata nu as crede in visul acesta.Visele sunt doar lucruri pe care creierul ti le comunica noaptea.S-ar putea sa fie adevarate sau s-ar putea sa nu fie adevarate.Din cate stiu eu ele se intampla exact pe invers.Dar daca acum nu va fi asa?Daca se vor intampla aceleasi lucruri rele?Numai gandindu-ma la asta ma ia cu frisoane.Am incercat sa imi limpezesc mintea.As putea sa ma gandesc la faptul ca trebuie neaparat sa merg acasa si sa imi iau cateva lucruri inapoi,daca tatal meu ticnit nu le-o fi aruncat sau vandut.Am lasat apa calda sa curga.Acesta era cel mai perfect plan in materie de liniste.Dupa ce am revenit in baie cu schimburi mi-am inmuiat putin cate putin varful piciorului in cada pentru a vedea daca e perfecta.Asa si era.M-am lasat sa cad incet pe apa calda.Am inchis ochii si am inceput sa meditez la lucruri care nu ma fac sa zbier ca o evadata de la spitalul de nebuni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu