marți, 29 noiembrie 2011

Love in carousel chapter 3

29                                        3

Cum am deschis usa casei m-a cuprins un miros dulceag de mere coapte.Eram convinsa ca mama a facut placinta de mere,care era preferata mea bineinteles.Ma framanta gandul de a o intreba pe mama daca am voie sa merg la carnaval.Eram sigura ca va spune nu.Asa este ea.Nu este o persoana rea,dar este prea protectoare si asta ma enerveaza la culme.Cand am pasit in bucatarie am crezut ca mama sta impreuna cu tata la masa,dar apoi conturul celeilalte persoane a iesit in evidenta si mi-am dat seama ca nu era tata ci un baiat pe care nu il cunosteam.Era probabil cu un an mai mare ca mine.Purta o camasa neagra cu maneci lungi care ii venea lipita de corp facandu-i muschii sa iasa in relief,o pereche de jeansi tot negri,iar prin crapaturile camasei din parti iesea in evidenta o curea rosie.Avea parul blond cu o nuanta de roscat care abia daca se observa.Ochii lui erau de culoarea chihlibarului ceea ce nu prea era posibil doar daca nu cumva purta lentile de contact.Cand privirea lui o intalni pe a mea ochii lui s-au prefacut,nu stiu cum,intr-un verde cristalin.Probabil nu am fost eu atenta cand si-a scos lentilele de contact.Ba nu,mint,am fost atenta la el in fiecare secunda de cand am intrat in bucatarie.Sa fi fost magia?Prostii.Magia nu exista chiar daca as vrea.Daca ar exista asa ceva as putea sa o fac pe mama sa ma lase sa am un iubit,iar pe tata l-as face sa marturiseasca unde munceste.Nu ca m-ar interesa asta atat de mult dar sunt singura din scoala care nu stie asta.
Imediat cum ma vazu,mama si-a ridicat privirea care se pare ca era indreptata catre acel tip.
30

-Mama,nu mi-ai zis ca avem musafiri,i-am atras eu atentia.Unde este tata?Nu-mi spune ca a plecat din nou.Daca mi-ar fi dat macar un telefon ar fi fost superb,dar nu,de ce mi-ar da?
-Scumpo,el este Andy,Andy aceasta este fiica mea Denia,ne-a prezentat mama.Cine era acest baiat atat de important incat mama sa ne faca cunostiinta.Credeam ca mama este impotriva baietilor.Si ce vroia ea de la Andy?
-Incantat de cunostiinta Denia,sti eu tocmai plecam,cred ca ar trebui sa va las sa discutati ca intre mama si fiica.Imi cer scuze de deranj doamna Song.
-Niciodata nu se va numi deranj atunci cand vine din partea ta,stii bine.Baiatul schita un ranjet si iesi pe usa tocmai cand vroiam sa ii spun si eu ca sunt incantata de cunostiinta.
-Mami,as avea nevoie de o introducere,te rog.Ce faceai tu cu baiatul ala,Andy?Am multe intrebari pentru tine dar deocamdata sper sa te multumesti numai cu aceasta.
-Denia,i-a zi ti-a placut de Andy?
Acum devenea ciudata.Eu i-am pus prima o intrebare iar ea mi-a retezat-o cu o alta intrebare banala.Cum adica daca mi-a placut?Il stiu de doua secunde si nici macar nu am apucat sa scot un cuvant cat timp el a fost aici.M-am incalzit asa ca mi-am lasat rucsacul sa cada pe jos.M-am uitat in treacat pe vizor ca sa vad daca nu cumva acel pusti ne urmarea sau asculta.Nici urma de el,ca si cand ar fi zburat.Nu vedeam nicio urma de talpa in noroiul din fata casei care s-a produs din cauza ploilor abundente din aceasta saptamana.Urmele
31

pe care le-am facut eu inca se mai vedeau insa nu cred ca aveam amandoi acelasi model pe talpa pantofului.Imi cunosteam foarte bine incaltamintea.
-La ce te uiti?M-a intrebat mama mea si s-a apropiat mai mult de mine.
-Poftim?Eu sunt cea care ar trebui sa iti pun intrebari nu tu.Cum se face ca vin acasa si gasesc un baiat de optsprezece ani,cel putin asa cred eu, tinand cont de faptul ca tu esti extrem de impotriva baietilor,iar apoi vi si ma intrebi daca mi-a placut.Ce-i cu tine?Apropo,ca tot veni vorba despre baieti.Crezi ca ai putea sa ma lasi sa ma duc asta seara la carnavalul de Halloween?
-Ce legatura are carnavalul cu baietii?Apoi s-a uitat in ochii mei si probabil ca a inteles ce legatura era intre cele doua cuvinte.A,gata m-am prins,vrei sa te duci pentru ca te-a invitat un baiat.Ei bine,sti care va fi raspunsul meu si nu voi accepta sa te smiorcai in fata mea daca il auzi.Deci nu ti-l voi spune,il vei gandi tu singura.
-Este „nu” nu-i asa?
-Ma cunosti prea bine.Acum hai la culcare,mi-a spus si m-a impins usor de la spate.
-Ce?Mama,este abia ora cinci,nu ma poti trimite la culcare atat de devreme!Am protestat si am dat sa ma intorc dar stransoarea mamei era mult mai puternica decat o stiam.M-a condus pana in dormitorul meu urcand cu grija pe scari.
-Sa nu te prind ca mi te impotrivesti ai inteles?Altfel va trebui sa iau masuri cu tine.Daca mama ta iti spune ceva tu trebuie sa o respecti oricat de dureros ar fi.Ti-am mai zis eu ca nu iti permit sa te intalnesti cu baietii,mai ales atunci
32

cand este implicat in joc si un carnaval chiar in noaptea de Halloween.Si sti si cat de mult urasc eu noaptea asta si sti ca imi este frica pentru tine.Oricum esti prea mare pentru a merge la colindat.
-Oh,haide,acum cativa ani eram prea mica.Acum sunt prea mare.Hotarastete.Si tu ai venit aici cu un baiat cu care nu stiu ce pui la cale si probabil este ceva legat de mine dupa intrebarea aia stupida pe care mi-ai pus-o in bucatarie.Iar apoi cand ti-am vorbit de alt baiat tu ai facut pe dracu-n patru.Nu te mai suport!Intelege odata ca sunt destul de mare ca sa ma lasi sa fac multe lucruri.Trebuia sa incepi sa imi tii morala chiar acum cand ma pregateam sa iti spun de un anume baiat.Dar sti ce?Nu ma mai intereseaza ce sti tu si ce nu sti despre mine.De acum voi face ce vreau fara sa mai imi pese de tine,m-am tipat la mama mea.Imi era mila sa o vad asa dar asta era singurul mod pe care mi-a venit sa il abordez.
-Nu pot sa cred,a inceput ea,am crezut ca te-am crescut asa de bine si cand colo tu ne intorci spatele.Ei bine domnisoara asa sa fie.Poti sa nu mai vorbesti deloc cu mine dar eu tot mama ta raman orice s-ar intampla,si mi-a trantit usa camerei mele in nas,apoi parca nu era de ajuns a si incuiat-o.
-Asa,inchide usa.Chiar sunt un pericol public.As putea sa ma transform in opusul lui Spiderman,ai grija.Evacueaza orasul ca nu cumva sa aveti daune.Un ultim tipat iesit din gura mea si m-am trantit pe pat.Niciodata nu m-am mai certat atat de rau cu mama.Dar acum chiar exagera.Nu stiu ce avea ea de gand cu baiatul ala dar sa nu se mire daca nu
33

ii va iesi planul.Voi afla eu pana la urma ce se petrece cu sau fara ajutorul ei.
Ochii au inceput sa ma usture.Un strop calduros si firav s-a scurs din ochiul meu cazandu-mi pe obrazul infierbantat.De ce se repeta toata istoria?In fiecare noapte de Halloween trebuia sa ma asez in pat si sa plang dupa o cearta cu mama mea.Gandurile mele zburau acum in alt univers.Si anume cel in care eu si Kemp traim feirciti pana la adanci batraneti.Cum voi putea sa ma intalnesc cu el fara sa ma vada mama?Ar trebui sa il sun.Sper sa inteleaga.Mi-am luat telefonul fix de pe birou pentru ca cel mobil era in ghiozdan,iar ghiozdanul era inca aruncat prin bucatarie.I-am format numarul si am asteptat cu degetul pe butonul verde al tastaturii telefonului.Nu l-am refuzat niciodata,insa niciodata nu m-a invitat undeva.Chiar nu puteam sa il refuz acum.Dupa aceea va crede ca il voi refuza mereu si nu vreau asta.Il iubesc.Il iubesc si nu vreau sa il pierd.In sfarsit.Am apasat butonul verde.Kemp a raspuns de la primul sunet de apel ceea ce insemna ca astepta sa il sun.
-Buna,i-a zi,i-ai spus?
-Ah,mda oarecum.Faza este ca atunci cand am intrat in casa mama statea cu un baiat de optesprezece de vorba i cand a plecat mama m-a intrebat daca imi place de el.I-am zis ca nu,adica nu stiu eram derutata.Apoi i-am zis de tine si de faptul ca ma-i invitat la carnaval si a facut ca toate cele cand a auzit.Ne-am certat rau de tot si acum sunt inchisa in camera.Uite,nu vreau sa te superi pe mine.Eu chiar vreau sa ies cu tine dar sunt inchisa aici si nu sunt cat women ca sa pot sari de la etaj.Crede-ma ca as face-o daca as putea.Of.
34

-Stai stai stai.Nu ma voi supara pe tine.Stiu ca nu esti cat women.Dar ce ai zice daca as veni la tine acasa sa te iau?
-Mama probabil ti-ar da trei suturi in fund si apoi ti-ar zice sa nu mai vi niciodata pe la noi,asa ca nu ar fi o alternativa tocmai convenabila.
-Nu,nu in felul acela.
-Ce vrei sa spui?
-Zici ca te-a incuiat in camera ta nu-i asa?
-Da.
-Bine,fi pe faza si tine-ti geamul deschis.
-Oookey?
Apoi a inchis.M-a facut sa stau pe ganduri.Sa imi tin fereastra deschisa.Bine.M-am ridicat si m-am dus sa o deschid.Aerul rece a intrat imediat invaluindu-ma pe mine si camera mea de asemenea.Eram norocoasa ca facusem alegerea de a sta cu haina pe mine.Am mai incercat inca odata clanta de la usa dar se pare ca tot incuiata era.Dupa zece minute in care m-am plimbat prin camera ca o nebuna am auzit un sasait care venea de afara.Am alergat practic la fereastra asteptandu-ma sa gasesc pisica doamnei Florence care in fiecare noapte vine si miorlaie la talpile casei noastre enervandu-ma pe mine.Doamna Florence ma certa intotdeauna pentru ca isi gasea pisica lovita si credea ca eu sunt cea care a agresat-o.Nu ca ar fi o minciuna,dar mareu cand trebuia sa scap de un lucru il aruncam in mata aia dezgustatoare.Am aplecat capul pe geam.Nu era pisica aceea ci era Kemp.Kemp la fereastra mea.Era un fel de Romeo si Julieta reprodus.Dar ei doi nu aveau un final fericit asa ca nu as fi vrut sa semanam in intregime cu ei.
35

El se uita la mine cu bratele intinse ca si cand ar vrea sa imi ofere o imbratisare.
-Ai innebunit?Chiar crezi ca ma poti prinde?
-E,hai ca nu e chiar atat de greu.Ne desparte doar un etaj.Stai linistita nu te voi lasa sa cazi.
-Ihi,sper.Bine,voi sari.
 Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca am luat o gura mare de aer ca atunci cand ma pregatesc pentru o saritura in apa.Inima imi batea nebuneste,iar parul de pe ceafa mi se ridica odata cu fiecare rasuflare.Imi amintesc suvitele de par saten incolacindu-se in jurul meu ca intr-un ritual.Din cauza becurilor de pe strada varfurile luau aspect de spice de grau inflacarate.In Romeo si Julieta,insa,fata nu sare de la balcon incercand sa nu tipe astfel incat mama ei sa nu o auda.
 Am simtit apoi ca ma prabusesc peste ceva,iar acel ceva se prabuseste si el odata cu mine.Cazusem pe Kamp si practic si el facuse acelasi lucru,dar totusi eu am picat pe moale.Cred ca daca m-ar fi lasat sa cad pe pamant as fi avut o durere de cap ingrozitoare toata viata mea.
 M-am ridicat in graba asezandu-mi geaca si bluza de dedesubt.I-am intins o mana si lui ca sa se poata ridica si la randul lui si-a asezat hainele care erau mult mai prafuite decat ale mele tinand cont de faptul ca l-am facut sa se rostogoleasca prin iarba ca un caine de companie.Ne-am uitat unul la altul pentru cateva secunde.Apoi mi-am amintit.
-Nu mi-am luat bani la mine din pacate.Scuze sunt uituca,trebuia sa ma gandesc...,el imi taie vorba.
36

-Stai calma,nu imi pun eu bani in pusculita degeaba.Avem destui cat sa ne lase sa intram.Tot ce imi pasa acum este ca am reusit sa te fac sa iesi din casa.
-Stiu,mama e o scorpie.Nu pot sa cred ca a putut ca ma inchida in camera.Am inteles ca acum cativa ani eram prea mica pentru aceste festivaluri si pentru colindat.Ei bine,ce-ai zice sa nu mai vorbim despre mine si sa mergem?
Am avut o tentativa de intoarcere dar dupa aceea Kemp m-a oprit strnagandu-ma de brat.M-am intors la el si aveam de gand sa il intreb ce s-a intamplat,insa mi-a pus un deget rece de-al lui peste buze.Si-a dezbracat jacheta si a scos ceva din buzunarul pantalonilor.Acel ceva se pare ca era bagat si prin jacheta in asa fel incat sa nu il pot vedea eu.Am incercat sa imi croiesc drum cu ochii la mana lui sa vad ce anume tinea.Era subtire si lung,pana aici este ciudat.O raza firava de lumina din partea lunii s-a avantat prin crengile vechi ale copacului de langa noi,luminand obiectul pe care il tinea Kemp in mana.Raza s-a avantat mai sus si am putut vedea ca era rosu.Era un trandafir.Ooo,ce dragut,mi-a dus un trandafir.Era un gest ciudat din partea lui.Nu prea imi facea asemenea cadouri ceea ce ma facu sa fiu atat de surprinsa si incantata.Inima imi salta nebuneste in piept si nu stiam ce sa fac.Sa ma arunc in bratele lui,sau sa incep sa vars lacrimi ca o idioata?Nu ma puteam decide ce as putea sa fac pentru ca zambetul lui imi distragea atentia.Un zambet strengar,chiar cel mai adorabil zambet pe care l-am vazut vreodata.Cuvintele mi-au pierit cand au ajuns in varful

37

limbii.Imi era frica sa nu spun ceva care sa il faca sa creada ca nu ii accept gestul.Asa ca am zambit si eu plina de emotii.In final cuvintele mi s-au amplificat.Dar nu in felul in care ma asteptam sa se amplifice.
-Nu...stiu ce sa spun.E superb.Sunt...sunt uimita,i-am spus eu cu vocea tremuranda.El mi-a intins trandafirul inca zambind si m-a luat de brat dar fara sa porneasca.
-Mergem?M-a intrebat el cu un accent de gentleman care ma facea sa il iubesc si mai mult.I-am zambit din nou in semn de da si pasii nostri au inceput sa se auda usor in lumina noptii,completandu-se unul pe altul.

Pe alee lumina lunii ne invaluia pe amandoi facandu-ne fetele mai luminoase decat erau.Tot drumul am vorbit despre chestii banale.Nici macar la alea nu imi statea gandul.Ma gandeam intr-una la bratul meu in jurul bratului iubitului meu si la cat de atent era cu mine.Nu mi-a pasat nici macar de pisica neagra care trecea prin fata noastra.I-am aruncat doar o privire si am vazut ca era defapt pisica doamnei Florence.Eu am evitat-o insa ea continua sa ma priveasca de pe partea cealalta a strazii cu niste ochi ovali si verzi ca smaraldele.Blana neagra ii stralucea de la felinar.Labutele ii calcau atent pe trotuar,dar capul inca ii era intor spre mine.Ma enerva la culme fiinta aceea.Insa nu voi lasa un asa mic aspect sa imi strice seara.Eram incantata ca mergeam la primul meu carnaval de Halloween.
Acum ca am iesit din casa,pot vedea mai bine dovlecii de la usile caselor insirate consecutiv.Lumanarea din interiorul
38

lor le scotea „coltii” la vedere si ochii infioratori de asemenea.Portocaliul lor intens lumina aleile din fata locuintelor.
 De dupa aleea din stanga noastra rasari ca din adins o fetita cu par saten si cu un ten alb imbracata intr-o rochita neagra si un sal la fel de inchis la culoare ca smoala.Pantofii erau si ei tot de aceeasi culoare.M-am uitat mai atent la ea in timp ce facea si ea acelasi lucru.Nu avea nici un cos in mana si nici macar o posetuta unde sa isi tina dulciurile capturate de prin vecini.I-am zambit cand sclipirea ochilor ei o intalnira pe a mea.Kemp se uita la mine de parca eram o ciudata.Avea o spranceana ridicata si nu stia ce se intampla.El chiar nu vede fetita aceea?Adica nu este atat de mica incat sa nu o poti vedea.Are in jur de noua anisori si asa o scumpete nu prea cred ca are sanse sa fie ignorata.
 Mi-am rasucit privirea si am cautat-o pe a lui Kemp.Cand a observat ca ma uit la el i-am facut semn cu degetul in directia fetitei.
 Ce straniu!Acum cateva secunde era acolo.Am ramas cu gura cascata si degetul indreptat acum inspre o strada goala.Perfect,trebuia sa existe totusi si un moment care sa imi strice seara minunata.Dar,doar nu incepeam sa am vedenii nu-i asa?Cred ca totusi visam cu ochii deschisi.
 Am vrut sa il informez pe Kemp de ceea ce vazusem.Dar m-am razgandit dand din cap si spunandu-i ca nu conteaza si ca putem trece peste.I-am mai spus ca s-ar putea sa am cosmaruri de cand am vazut zombiul de la scoala.A inghitit povestea si si-a incolacit din nou bratul intr-al meu.I-am

39

simtit degetele mari intr-ale mele emanand mici covorase de caldura.Mi-am lasat capul pe umarul lui si am inceput sa merg,atenta ca nu cumva sa ma impiedic si sa cad.Pe langa vedeniile mele imi mai trebuia si o cazatura in stil de diva ca sa umplu paharul.Asa nu s-a intamplat.
 Am mers,am mers,si iar am mers.

luni, 28 noiembrie 2011

Eve.Citate.

Citatele sunt din "Eve" de Anna Carey. Recenzia AICI. Aștept păreri!

 „M-am întors. Un băiat murdar, plin de noroi, călare pe o iapă neagră, ținea o praștie în mână. Pielea îi era bronzată, având o nuanță de maro roșiatic, iar pieptul musculos îi era pătat de noroi.
- Ai face mai bine să te sui, a spus el, băgându-și praștia în buzunarul din spatele pantalonilor. Asta nu s-a terminat.
M-am uitat din nou spre ursoaică, care clătina din cap, momentan perplexă. Nu știam ce era mai rău: să fiu omorâtă de către o brută de animal, sau să fiu luată de Neanderthalian sălbatic pe spatele unui cal.”

”Atunci am râs și eu, până ce mi-am dat seama că nu glumea. [...]
- Cum adică ”nu sunt genul tău” ?
Molima omorâse mult mai multe femei decât bărbați. Fiind una dintre puținele femei din Noua Americă, în special o femeie educată, civilizată, am crezut întotdeauna că eram genul tuturor bărbaților.
Băiatul mi-a aruncat o privire scurtă și a ridicat din umeri.
- Eh, a murmurat el.
Eh? Eram inteligentă, munceam din greu. Mi s-a spus că eram frumoasă. Eu eram Eve, șefa de promoție de la Școală. Și tot ce putea el să spună era ”eh” ?
Umerii i s-au mișcat puțin. M-am uitat la fața lui și mi-am dat seama, pentru prima oară de-a lungul călătoriei noastre, că mă necăjea. Făcea o glumă.
- Te crezi amuzant, nu?”

” - Știu, am spus eu, privind prin jur.  [...]
- Există ceva ce nu știi? a întrebat băiatul, pe față ițindu-i-se alt zâmbet.
Mi-am întors privirea, prefăcându-mă că nu observ gropița care i se forma în obrazul drept, sau felul în care îi străluceau ochii, de parcă erau luminați din interior. ”

” – E-n regulă, Eve, a spus.
M-am oprit din plâns, surprinsă de căldura pielii lui lipită de a mea. Era atât de aproape încât îi simțeam fiecare respirație. Ochii lui verzi erau strălucitori, iluminați de raza lanternei apărută pe neașteptate.
- N-o să te părăsesc.”

”În timp ce golea pe podea conținutul cutiei, sortând conservele și pungile argintii, eu i-am cercetat chipul. Râul îi spălase mare parte din murdăria de pe piele, iar acum era strălucitoare și netedă, cu doar câțiva pistrui pe nas. Ochii mei se tot îndreptau spre trăsăturile sale puternice, ascuțite, cu oase proeminente sub piele.Știam că trebuia să îmi fie frică de el, însă acum eram pur și simplu fascinată. Care era cuvântul pe care Profesoara îl folosise pentru a-și descrie soțul? Cel despre care glumisem eu cu Pip la Școală? Caleb, chiar și cu unghiile lui negre și cu părul încâlcit, părea aproape... frumos.”


” – Ce faci cu toate cărțile astea? am întrebat, îndreptându-mă către teancul înalt de pe podea. [...]
Caleb a venit lângă mine, și umărul lui cald îl atinse ușor pe al meu.
- Fac uneori chestia asta amuzantă, a spus el, oferindu-mi un rânjet poznaș. Deschid o carte și mă uit la fiecare pagină. Se numește citire.
Știu ce înseamnă să citești! am spus eu râzând.
Un val de căldură mi-a cuprins gâtul și fața, adunându-se în obraji.”

” – Cum adică îl iubea? Ce e aia? A întrebat el.
Kevin, băiatul cu ochelarii crăpați, a scos un oftat enervat.
- Înseamnă că vrea să sărute o fată. Asta se întâmpla înainte de molimă.
Kevin mi-a zâmbit rușinat, înroșindu-se.
- Să sărute o fată? a întrebat Silas neîncrezător. [...]
- Poți iubi pe oricine, i-am înterupt eu, privind către grup. Iubirea e.. Căutam cuvintele potrivite. Iubirea înseamnă să ții la cineva foarte mult. Să simți că acea persoană contează pentru tine, ca și când întreaga ta viață ar fi mai tristă fără ea. ”

” – Ai citit toate astea? [...]
- Fiecare cuvânt, a spus Caleb râzând. La urma urmei, nu sunt chiar un om al peșterilor, nu?
Cămașa gri lungă, zdrențăroasă a lui Caleb nu era închisă la nasturi, dezvelind din când în când porțiuni din pieptul său bronzat.
- Nu cred că am spus asta vreodată, nu?
- Nu trebuia s-o rostești, a răspuns el.”

”  Eram complet scufundată, ascultând pulsul bătându-mi în ureche. [...] Caleb se afla la jumătate de metru în fața mea, cu ochii deschiși, ținându-mă de mâini. Fața îi era atât de delicată, de serioasă și de dulce, că am uitat, chiar dacă numai pentru o clipă, că eram diferiți. Că el era de sex opus, cel despre care fusesem avertizată. Cel de care mă temusem întreaga viață.
În acel moment, el era doar Caleb. Am zâmbit, iar el mi-a întors zâmbetul, în vreme ce brațele noastre formau un cerc în liniștea apei.”

” – Nu se poate abține și te privește întruna, a spus Arden, rezemată de perete.
Ne așezaserăm într-un colț ca să mâncăm cât putem. [...]
- N-am crezut nici o iotă din ce zicea Profesoara Agnes, a continuat ea, înclinând ușor capul. Dar poate că hodoroaga avea dreptate. Se vede un tip de nebunie în ochii lui. De parcă ar vrea să-ți devoreze sufletul sau ceva de genul.
Am ridicat privirea. Caleb era în cealaltă parte a camerei, cu ochii pe mine.”

” Lacrimile îmi curgeau pe față, înlăturând stratul subțire de praf ce îmi acoperea pielea.
-  Eve!
Vocea bărbatului s-a auzit din nou, dar nu m-am întors. Apoi, mâna lui m-a prins de braț și m-a tras în tufișurile dese. Nu m-am zbătut. Membrele mi-au paralizat în timp ce bestia mă întorcea pe spate. Mi-am acoperit fața.
– Eve! a spus bărbatul din nou, cu o voce mai blândă. Eu sunt.
Am deschis ochii să văd fața pe care mi-o imaginasem de atâtea ori. Caleb a zâmbit, iar părul lui îmi gâdilă fruntea. Mi-am pus palmele pe obrajii lui, întrebându-mă dacă visam cu ochii deschiși. Pielea lui era fermă. Nu știam dacă să râd sau să plâng.
În schimb, l-am îmbrățișat. Trupurile noastre s-au făcut unul, brațele noastre trăgându-l pe celălalt mai aproape și mai aproape, până când nu mai era nimic între noi, nici măcar aer.”

Vampirii sudului.

1. Morti pana la apus scrisa de catre  Charlaine Harris  

Intr-un orasel linistit si aparent pasnic din Louisiana, varcolacii, menadele, teriantropii, campiri si oamenii par a convietui in armonie. Insa cand vampirul Bill se indragosteste de Sookie Stackhouse, o barmanita cu calitati telepatice, tot acest univers explodeaza...

Seria Vampirii Sudului sta la baza serialului TRUEBLOOD, o productie originala HBO, realizat de regizorul serialului Sub Pamant SRL.
 "Distractiva , alerta , amuzanta- un amestec uluitor de istorii cu vampiri si mister. A nu se rata!" Susan Sizemore

Traducere de Sorin Voinea
 Format:10X18 cm. ; 468 pagini
                                 Pret:31,90 lei

"Pasiune" de Lauren Kate la Litera.


"Pasiune" de Lauren Kate
Înfruntarea trecutului poate schimba viitorul!

Lucinda și-ar da viața pentru Daniel. Și chiar a făcut-o. Iar și iar. De-a lungul timpului, cei doi îndrăgostiți s-au regăsit și au fost dureros despărțiți de fiecare dată. Dar poate că nu e nevoie să fie mereu așa...
Luce este sigură că ceva – sau cineva – din trecut o poate ajuta și se aventurează în vieţile ei anterioare, singurele care îi pot dezvălui frumuseţea tragică a iubirii dintre ea şi Daniel, dar şi misterul sumbru al blestemului care o împiedică să se desăvârşească. Pe parcursul odiseii sale se va revedea într-un caleidoscop de epoci şi de versiuni și va fi, pe rând, martora şi protagonista pasiunii şi a morţilor ei înfiorătoare. Iar Daniel o va urmări prin trecutul lor, îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ea ar rescrie istoria. Povestea lor de dragoste ar putea arde în flăcări... pentru totdeauna.

Urmăriți finalul aceste incredibile povești de dragoste în volumul al patrulea.

Serie publicată în peste 30 de țări

Trailere la carte:

Trailer

Astăzi am pentru voi:
- Un trailer al seriei ”Instrumente Mortale” de Cassandra Clare, care mie mi-a plăcut mult:

Biblioteca Nationala a Romaniei


Zilele trecute am citit câte ceva despre inaugurarea (întârziată, evident) a mult așteptatei Biblioteci Naționale a României.Va fi cea mai modernă clădire de acest fel din România, cu două nivele în subsol și peste 7 etaje la suprafață, înălțimea de 40 de metri curpinzând inclusiv o Aulă spectaculoasă, de 5 nivele!
Cu toate că ar fi trebuit să fie complet gata la finalul lunii Noiembrie, Biblioteca Națională are acum parte de ultimele retușuri care, culmea, s-ar putea întinde până spre finalul anului viitor. Asta pentru că, în afară de faptul că trebuie formată o Comisie de Recepție, un proces birocratic care va dura în jur de 10 zile, conform reprezenților Ministerului Culturii, cărțile care au început deja să fie transportate și chiar așezate pe rafturi trebuie igienizate individual, clasate și înregistrate într-o bază de date electronică, conform anumitor criterii.
Ce mă bucură însă este spațiul generos pe care ni-l garantează dimensiunile impresionante ale noului sediu al Bibliotecii Naționale: “Acum există aici în jur de şapte milioane de volume. Mai sunt de adus câteva transporturi, inclusiv de la depozitele din Sibiu, până când atingem cifra de 12,5 milioane de volume“.
Nu mă pot abține să mă întreb dacă Biblioteca Națională a României va acoperi și nevoia cititorilor de Fantasy sau SF sau dacă vom regăsi pe miile de rafturi și lecturile controversate ale momentului: un Barnes, un GRR Martin sau bestellerele lui Suzanne Collins? Ei bine, am căutat (nu mi-a luat prea mult) și am fost tare surprinsă de ceea ce am aflat!
Catalogul online este deja disponibil pe site-ul oficial aici, iar folosind câmpurile de căutare în baza de date, am regăsit câteva exemplare din “Urzeala Tronurilor” de George R.R. Martin!
Sper doar că acest catalog va fi într-o continuă creștere, pentru că momentan “oferta” nu mi se pare suficient de diversă. În orice caz, apreciez mult această inițiativă a coordonatorilor proiectului!

Nopţi de sucub (seria Georgina Kincaid 2) de Richelle Mead  -Carti bune de citit
Trebuie să recunoaştem că această carte reprezintă continuarea firească a "Tristeţilor de sucub", într-o asemenea măsură încât nu prea merge "de la sine". Adică trebuie să ai "baza" pusă de primul volum, pentru a putea intra în atmosferă. În rest nu putem decât să cititm fascinaţi despre frământările pământeşti ale "nepământenei" Georgina Kincaid. Picanteriile continuă şi în acest volum, dar am constatat cu plăcere că un autor bun va reuşi să strecoare şi ceva fraze memorabile, într-o lectură de weekend. Astfel, rămâi şi cu ceva mai mult decât distracţie. Şi ca o invitaţie la lectură citez: "...tot ceea ce dă dependenţă are un preţ - în principal te înrobeşte şi te face să te simţi oribil când n-o ai. Însă celălalt adevăr e că fiinţele umane nu sunt menite să fie perfecte. Asta e umanitatea: o serie de succese şi insuccese, permanenta punere la încercare a propriei naturi şi a propriilor aptitudini. Nici trupul şi nici sufletul nu pot susţine o asemenea stare. Până la urmă mistuie omul." Foarte frumos scris, nu-i aşa?
DRAGOSTEA E UN LUCRU DUREROS si nimeni nu stie asta mai bine decat Georgina Kincaid.
Daca numai il saruta pe Seth Mortensen, scriitorul timid, sexy si incredibil de talentat cu care are o relatie, ii absoarbe energia. Georgina e sucub, un demon care isi ia forta din placerea barbatilor.
E adevarat, capacitatea de a-si schimba aspectul si avantajul nemuririi sunt grozave, si da, Georgina e cea care a ales sa intre in randurile slujitorilor iadului cu multe secole in urma. Dar nu pare deloc cinstit ca o demonita al carei scop in viata este seductia sa nu se poata bucura de pasiune alaturi de singurul muritor care o cunoaste si o accepta asa cum este...
“O fantezie urbana sextaculoasa si amuzanta!” – Publishers Weekly
“Scriitura lui Richelle Mead este la fel de ademenitoare ca si personajele ei – Nopti de sucub este o carte data naibii (la propriu!), pe care n-o poti lasa din mana, plina de stil, umor, suspans si gratie.” – Rachel Caine
Cartea "Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II" a fost publicata in categoria Beletristica / Literatura fantasy si inregistrarea noastra a fost actualizata ultima oara la data de 28.11.2011. A fost scrisa de Richelle Mead si a fost publicata de editura Leda. Se poate cumpara cartea Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II prin comanda online (nu sunteti obligati sa va creati un cont) sau, daca va e mai confortabil, puteti sa ne contactati telefonic la numarul din header iar operatorii nostri ca vor prelua comanda. Pretul "Nopti de sucub. Seria Georgina Kincaid volumul II" este de 44.9 RON, include toate costurile, mai putin transportul.

O carte pentru fiecare:

Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub de Richelle Mead

Este vorba despre dragoste, mortalitatea pierdută şi imortalitatea câştigată, luptele cu propria natură, sacrificiile pe care trebuie să le faci şi ameninţările care vin din lumea nemuritorilor. Desigur, o mulţime de creaturi supranaturale cum ar fi vampiri, demoni, îngeri, nephilimi, drăcuşori şi nu în ultimul rând sucubi.
Ştiam de la început că o să-mi placă. Ştiam şi că o voi termină repede şi că de-abia voi aştepta să o citesc pe următoarea. Aşa că am ales să le citesc una după alta din moment ce deja au apărut trei iar a patra e pe drum. Îmi place stilul autoarei, deşi e prima carte de-a ei pe care o citesc, deoarece nu intră foarte mult în detalii, oferă exact cât trebuie şi nu ai timp să te plictiseşti.
Povestea este simplă, dar se complică pe măsură ce te apropii de sfârşitul cărţii. Georgina Kincaid este un sucub, adică o fiinţa supranaturală care îşi ia energia de la muritori. Îşi poate schimba forma în orice, însă cu cât e mai diferită de forma ei originală, cu atât îi consumă mai multă energie.
În Seattle au loc nişte crime ciudate, în rândul nemuritorilor, iar Georgina începe să primească nişte bileţele care o sperie. De asemenea, ea îl cunoaşte pe Seth Mortensen, autorul ei preferat, care vine în oraş pentru a-şi promova ultima carte şi pentru a se stabili acolo. El frecventează librăria unde lucrează Georgina, iar aceasta este mai mult decât încântată să-l vadă acolo în fiecare zi. Îl mai cunoaşte şi pe Roman, un tânăr încântător, de care se simte atrasă imediat.
Georgina însă nu poate avea nici-o relaţie amoroasă din cauza că i-ar răni pe muritori. De aceea alege să nu accepte nici-o invitaţie a celor doi bărbaţi, ajungând însă să-şi încalce această regulă de multe ori.
Veţi vedea ce se întâmplă, cum reuşeşte Georgina să scape de ameninţare şi să cunoască din nou dragostea , numai citind cartea.
Titlu romanesc: Georgina Kincaid 1: Tristeti de sucub
Titlu original: Succubus Blues
Autori: Richelle Mead
Editura romaneasca: Leda
Editura originala: Kensington 

Traducator: Mariana Piroteala

Trebuie sa recunosc:am inceput cartea acum doua zile.Este superba si o recomand tuturor.Chiar mi-a starnit o placere de a cumpara si restul volumelor.Este adevarat ca unora s-ar putea sa nu le fie pe plac deoarece in carte apare de multe ori cuvantul "sex" ceea ce o cam caracterizeaza pe personajul principal,Georgina Kincaid.Este si normal ca ea sa fie atat de "satisfacuta" doar din cauza naturii ei.Fiind un demon,sucub care se poate hrani doar prin intermediul partidelor sau al sarutarilor s-a obisnuit cu asa ceva si tanjeste practic dupa aceste senzatii.Cartea este foarte usor de citit.Este captivanta , plina de umor si mister.Lectura placuta!

Noutati##

”Grave Mercy” (His Fair Assassin #1) de Robin LaFevers
De ce să fii oaia, când poți fi lupul?
Ismae de șaptesprezece ani evadează din brutalitatea unei căsătorii aranjate într-un sanctuar al sabatului din St. Mortain, unde surorile încă servesc  vechilor zei. Aici ea învață că Însuși zeul Morții a binecuvântat-o cu un dar periculos - și un destin violent. Dacă ea alege să rămână la sabat, va fi antrenată ca asasină și va servi ca slujnică a Morții. Pentru a-și revendica noua viață, ea trebuie să distrugă viețile altora.
Sarcina cea mai importantă a lui Ismae o duce direct la marea curte din Brittany – unde se găsește nepregătită – nu doar din cauza jocurilor mortale și a trădării, dar și din cauza alegerilor imposibile pe care trebuie să le facă. Căci cum poate ea să livreze răzbunarea Morții asupra cuiva care, împotriva voinței ei, i-a furat inima?

Noutati#

”The Girl in the Steel Corset„ (Steampunk Chronicles #1) de Kady Cross
 În 1897 Anglia, Finley Jayne de șaisprezece ani nu are pe nimeni, în afară de ”lucrul” din interiorul ei.
Când un tânăr lord încearcă să profite de Finley, ea ripostează. Și câștigă. Dar nicio tânără Victoriană normală nu are o parte întunecată care o face capabilă să doboare un bărbat cu o singură lovitură..
Numai Griffin King vede întunericul magic din interiorul ei de care spune că o face specială, și că ea e una din ei. Ducele orfan o duce de pe străzi în banda lui de inadaptați: Emily, care are propria ei abilitate specială și o dragoste neîmpărtășită pentru Sam, care  e parțial robot ; și Jasper, un cowboy American cu un trecut sumbru.
Griffin investighează un criminal numit Mașinistul, capul din spatele a numeroase crime înfăptuite de automate. Finley crede că poate ajuta - și în sfârșit să facă parte din ceva.
Dar Mașinistul vrea să distrugă mica companie a lui Giffin de rătăciți, și nu mai e mult până când încrederea este testată din toate părțile. Măcar Finley știe de partea cui este – chiar dacă pare că nimeni nu o crede.