21 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×
Capitolul 2
Simteam cum niste degete reci imi intra prin par,si ma mangaie pe frunte.Sa fi fost Ray,sau iar visam ceva in legatura cu mama mea?Nici eu nu-mi puteam da seama,insa imi placea asa de mult acea senzatie incat nu am interupt-o.Era constanta si ritmica,la fel ca bataile inimii mele.Patura imi era trasa pana in gat,si nu de mine.M-am dezvelit incet fiindca aerul cald si innabusit din inauntrul paturii ma coplesi.Cred ca deja mi se vedea jumatate din sutien,dar nu mai puteam sa respire de cald ce imi era.Dupa doua secunde mainile acelea reci si moi s-au indepartat de fata si parul meu si m-au lasat singura in pat , apoi in camera.Usa se inchise cu un zgomot pe care abia daca l-am putut auzi.Incercam sa deschid totusi ochii ca sa ma uit la ceasul mare in forma de castel de epoca de pe perete.Era ora sase jumatate,o ora la care normal soarele deja ar fi rasarit intr-o zi de vara,dar acum era intuneric si innorat.Mi-am suit maioul mai sus pe sani si am inceput sa imi las picioarele putin cate putin pe parchetul rece.Imbracata fiind doar intr-un maiou si o pereche de pantaloni scurti,incepusem sa cam tremor,asa ca am luat patura din pat si mi-am pus-o in jurul umerilor.M-am invartit prin camera pana cand am realizat ca defapt nu stiu ce naiba caut.Apoi mi-am amintit ca vroiam sa ma imbrac,dar din pacate nu aveam decat tricoul meu lila,jacheta,care nu as purta-o nici in ruptul capului prin casa,si fusta care nu prea imi pria azi,fiind asa de frig.Am marit pasul catre sifonierul lui Ray,cautand ceva cat de cat comod.Am gasit o pereche de pantaloni de trening gri,care in talie erau buni,dar erau prea lungi.In fine nu eram prea pretentioasa cand ma imbracam de casa,eram doar…comoda.Mi-am dat jos maioul decoltat al mamei lui si mi-am pus pe cap tricoul meu lila.Cand am imbracat in sfarsit si pantaloni lui din bumbac,frigul a disparut de tot din mine.Am plecat catre baie ca sa ma spal pe dinti si pe fata,si ca sa vad daca nu cumva mi-a venit ciclul.Era atat de nasol mai ales prima oara,si imi amintesc perfect cat de speriata si de socata eram,incat aproape ca m-am innecat cu propriile hohote de plans.Dar de atunci au trecut ani,iar eu am invatat ca defapt asta este ceva absolut normal,la femei vreau sa zic.Ma rog cred ca va trebui sa astept inca cateva zile ca sa imi vina.Dar sunt totusi foarte precauta.
-Iti sta bine in hainele mele,spuse Ray cand tocmai eram in pragul usii de la bucatarie.Sa nu-mi spui ca eu te-am trezit.
-Pai defapt…,da,as fi vrut sa-i spun dar constiinta mea a hotarat ca ar fi mai bines a tac din gura.
-Of,niciodata nu ma pricep la pastrat liniste,scuzama.Haide vino,ce stai asa in prag ca piticii de la usa
-Nu-i vina ta,m-am sculat singura,imi era frig,si asta era adevarat,nu m-am sculat din cauza lui,ci din cauza faptului ca imi era foarte foarte frig.
-Daaa,am cam uitat sa deschid radiatorul,sper ca nu ti-a inghetat ceva de-a binelea nu?Iii pasa,doamne chiar ii pasa de mine.Adica nu ca nu as fi stiut pana acum dar…
-Hmm,ai ceva de mancare mai…
-Usor?Da chiar aici,spuse el si scoase din dulapul din dreapta frigiderului o cutie nedeschisa cu cereale Fitnes.Am inceput sa ma uit ciudat la el,pentru ca pana acum nu am mai vazut baieti care sa manance cereale Fitnes.A deschis cutia cu un cutit mare cu manerul albastru,si a pus-o pe masa.In sfarsit a observat privirea mea.
22 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×
-Ce-i?N-ai mai vazut un baiat care vrea sa se mentina?Doar mananca si zi mersi,nu am nevoie oricum de comentariile tale.
-Nici macar daca sunt de bine?
-Poate,a zis el.
-Ce-i cu tine de esti asa de suparat?Am facut ceva pentru care ar trebui sa regret?
Ce i-am facut pana la urma?Sau poate nu eram eu de vina,ceea ce nu prea cred.Mi-a scos un castron in care mi-a tunat cerealele si laptele,apoi mi le-a pus in fata.
-Nu-mi place sa fiu comandat atata tot.
Ce voia sa spuna?Ca il comandam?Aiurea sunt aici de o noapte si eu una recunosc atunci cand fac ceva aiurea,asa ca am pufnit dispretuitor si am inceput sa tip la el.
-Ai grija ce vorbesti,eu nu te-am comandat si nu as vrea sa fac asta niciodata.M-ai auzit?De ce crezi ca te comand?De ce toata lumea crede ca fac lucruri prostesti?Am izbugnit in plans.Pur si simplu nu puteam suferi cand lumea ma acuza pe nedrept.Cateodata chiar intru in depresie pentru asa ceva.Iar acum nu pot suporta faptul ca el imi face asta.Am incercat sa-I dau o palma dar el mi-a oprit-o,si cu ce putere.De unde o capata oare?Din cereale?Da,vezi sa nu.Am plecat furioasa catre iesire.Era mai bine sa plec acasa si sa ma omoare tata din motivul bauturii de cat sa stau aici si sa ascult cum cineva care nici nu ma cunoaste indeajuns sa-mi spuna ca il command si ca de aceea este suparat.Incepeam din nou sa il urasc pe Ray.Si de data asta chiar imi da motive.Cand a observat ca ies pe usa a inceput sa alerge dupa mine,si nici la o secunda dupa aceea era chiar in spatele meu.
-Cassey!a tipat el la mine si m-a prins de incheietura mainii ude de la ploaia care incepuse afara.Ploua cu galeata si pielea mi se facu imediat de gaina fiindca din nou mi se facuse frig.
-Mars!am urlat eu catre el,dar fara sa ma uit de aceasta data in ochii lui.Simteam ca ma vor dezamagi si ei daca o fac,asa ca m-am abtinut.
-Ce dumnezeu?Nu te-am invinovatit niciodata pe tine.Bine,niciodata in ultimele douazeci si patru de ore.
-A deci ai face-o cat mai curand posibil nu?
-1.Nu mai plange ca apoi nu mai pot spune despre tine ca esti frumoasa,2.Nu as faceo niciodata si 3.Hai in casa caci pun pariu ca niciunuia dintre noi nu ne place ploaia nu-i asa?
-Nu intru in casa!Vreau sa stau aici.
Acum ca in totdeauna dupa ce imi zicea cineva ca nu-i adevarat un lucru si chiar imi dadea motive,ma incapatanam ca sa vada ca pentru mine cearta nu a fost nimic,ci mare lucru.Bine doar daca asta se putea numi o cearta.Ce tot spun,sigur ca a fost o cearta,caci am incercat sa il plesnesc.
-O,te rog,stiu ca faci pe incapatanata.Haide,si ma lua de mana pana in casa ca si cand nu as fi putut sa merg pe propriile-mi picioare.
Eram uda leoarca,iar apa curgea dupa mine prin casa pana in dormitor.Ray inca ma tara dupa el si chiar atunci Michael deschise usa
-Mama,da ce uda esti.Parca zici ca nu te-ai decis daca sa bagi numai hainele tale la masina de spalat sau sa intri toata.Si…ei bine,ai ales a doua varianta vad.
-Da,sora ta cam s-a incapatanat sa stea in ploaie.Acum ma duc sa ii aleg niste haine uscate,a zis si a pus accent pe uscate uitandu-se in acelasi timp la mine,iar eu i-am scos
23 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×
limba incercand sa par indiferenta.Michael a inceput sa rada in momentul in care i-am scos limba si asta ma facu si pe mine sa rad ca in totdeauna.
Am intrat in camera la chemarea lui Ray,si a zambetului acestuia.M-m asezat pe pat fara sa tin cont cat de uda eram.
-Crezi ca am chef sa schimb si lenjeria?
Apoi m-am simtit si m-am ridicat in picioare.
-Acum parca e mai bine,mersi.Uite am mai gasit o pereche de pantaloni de trening care sper sa iti vina,mi-a zis si mi-a aruncat pantalonii in brate.Ia si tricoul asta,e cam mic de mine,la fel mi-a aruncat si tricoul in brate.Acum te las a te schimbi,vorbim dupa,mi-a zis si a plecat inchizand usa cu zgomot la auzul caruia eu am tresarit ca si cand as fi fost speriata de bombe.Am aruncat cu pantalonii si tricoul in usa in urma lui,si apoi mi-am dat seama ca el nu se miscase de acolo.A ciocanit o data tare in usa si a zis:
-Doamne cu tine trebuie sa imi angajez o menajera,cand termini poti cobora la parter.
-De parca as cobori,am strigat eu dupa el.
M-am dezbracat de hainele ude,pe care le-am lasat pe jos,drept razbunare fiindca m-a facut sa cred o porcarie care i-a iesit pe gura.Mi-am tras pe cap tricoul acela alb,si am remarcat ca era si acesta simplu,la fel ca toate celelalte tricouri ale lui.Baiatul asa nu a auzit in viata lui de imprimeuri?M-am trantit pe pat,era ora sapte si douazeci de minute,iar mie inca imi era foarte somn,nu mai aveam deloc chef sa cobor.Usa parka astepta sa se deschida.Si daca cel care intra era Ray eram gata sa arunc in el cu orice gaseam,dar sa nu ne pripim ca poate nu este el.
Era Izzy cea care statea in pragul usii.
-Hei Izz,ce faci,nu te-am mai vazut de aseara.
-Da stiu,eram cam obosita dupa toata faza cu viziunea.Pot sa te intreb ceva?
-Sigur,tot timpul Izz.
-Chiar aratam asa de rau atunci?Cred ca Michael nu si-a putut tine gura in fata ei.
-Michael ti-a bagat in cap ceva urat care sa te faca sa plangi noaptea in somn?
-Nu,doar ca…vreau sa stiu cum aratam,poti sa zici adevarul te rog?
-Mda..pai…adevarul este ca,aratai,hmm,cum sa iti zic eu tie?Cred ca aratai ca un …zombie viu,adica bineinteles,tu esti foarte frumoasa,dar pana si eu m-am speriat atunci de tine.Aveai ochii complet albi si…ei bine ma rog erai transpirata toata.
-Aaa,cred ca ar fi trebuit sa joc intr-un film de groaza cand am viziuni.
-Da,poate,i-am zis eu facandu-i semn sa intre si sa se bage in pat cu mine.Nu am mai dormit de mult impreuna stiai?
-Da cam stiu.Si mie imi lipseste asta.
Izzy a adormit usor in bratele mele.
Michael intra in camera,probabil sa vada de ce nu cobor la bucatarie.I-am facut rapid semn cu mana sa taca ca sa nu o trezeasca pe sora noastra.El a dat din cap in semn ca a inteles,si m-a chemat jos,unde pun pariu ca era si Ray.M-am ridicat incet din pat incercand san u il fac sa scartaie,si am pasit cu talpile goale si reci pe parchetul maro pana la usa.Se auzi tropaitul pasilor lui Mike pe scari in timp ce el cobora.M-am avantat si eu in jos atenta la trepte,ca nu cumva sa cad si sa ma rostogolesc pana la parter.Auzeam voci din bucatarie asa ca m-am indreptat intr-acolo.Ray statea rezemat de
24 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×
frigidar,iar fratele meu statea si el rezemat cu fundul dar de masa rotunda.Amandoi ma priveau de parca i-as fi obligat sa se omoare reciproc,ceea ce nu as face asta niciodata.
-Asa si?De ce m-ati chemat?
-Te rog frumos,incepu Ray,data viitoare cand ai de gand sa faci pe imbufnata si sa te incapatanezi sa stai in ploaie,anunta-ne si pe noi ca sa ne luam toate masurile de siguranta impotriva palmelor bine?
Asta trebuia sa intre in categoria glumelor-fara-gust-impotriva-mea ,sau a revoltelor?Cred ca se incadreaza in ambele.Michael radea in continuu dar pe infundate,cumva ca sa nu il auda gazda noastra.Fratemiu stia cum ma comportam cand nu imi convenea un lucru si cred ca asta era si motivul pentru care se amuza acum.I-am schitat si eu un zambet ca sa nu creada ca nu il mai bag in seama.
-Eu unu nu am cunoscut niciodata palma
Dar poate Ray se va supara pe noi si ne va da afara.Atunci chiar ca trebuia sa imi cer scuze,doar pentru a nu-mi pierde sperantele in care este inclus si el.
-Eu am plecat,a spus Michael si l-a batut pe Ray cu palma
M-am uitat in spatele meu ca s ail vad unde se duce.Se pare sa deschidea usa de la living,asa cum facea el in fiecare zi ca sa prinda programul unuia dintre sutele de meciuri de fotbal sau baschet.Mi-am intors capul si l-am fixat pe un punct de pe podea.Nu puteam sa ma uit fix in ochii aceia frumosi,nu acum.El a facut un pas spre mine,si am crezut ca va incepe sa tipe la mine insa n-o facu,ceea ce facea era doar sa ma priveasca,chiar aratam ca prezentatoarea de la stirile de seara de se uita toata lumea la mine in halul asta?
-Nu te mai uita asa la mine ca ma sperii,am izbucnit eu.
-Nici macar nu te uiti la mine ca sa vezi daca te privesc sau nu.De unde sti ca nu te privesc?
-Simt ca ma privesti,am zis eu.Incerca oare sa flirtreze?Ca trebuie sa spun ca daca asta incerca atunci nu prea ii iesea.
-Si ce altceva mai simti?
-Ce incerci sa faci?Acum mi-am ridicat privirea si i-am intalnit ochii aceia superb de caprui.Aproape ca ma pierdeam in ei.Dar de unde sa stiu daca pot avea incredere in ei sau nu?Poate ar trebui sa il intreb.Pff,da vezi sa nu.
-Ce as putea sa fac inafara de faptul ca as putea sa-ti spun ce ochii adorabili ai?
Am simtit ca-mi ard obrajii rau de tot si ca ma inrosesc ca racul.Doamne cum putea cineva sa fie asa de fermecator,si totusi asa de perfect si serios?Nu cred ca imi voi putea raspunde la intrebare.
-Poate ai putea sa nu te mai comporti asa,ca apoi sa te comporti…ei bine,asa.
-Ce reprezinta primul “asa”?
-Pai…aaa,ne ne ne,stiu ce vrei sa faci,nu iti voi spune ce vrei tu sa auzi..
Stiam ce vrea sa auda,asa ca i-am facut in ciuda.Cred ca ar fi semanat cu un flirt daca i-as fi zambit.In schimb de asta i-am ocolit privirea dand neincetat din degetul aratator ca sa inteleaga faptul ca nu ii voi face urechile sa se bucure de cuvintele care imi vor iesi pe gura.
-Bine,atunci nu o face,mi-a zis el si si-a intors spatele plecand din bucatarie.
25 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×
Am ramas singura in bucatarie si mi-am pus o cana de cafea direct din filtru.Dupa ce am baut cafeaua,m-am decis sa merg sa vad ce face Izzy.Am urcat scarile spiralate,incercand sa nu fac mult zgomot pentru a nu o trezi.Cand am deschis usa privirea mi s-a accentuat pe patul gol si ravasit.Am crezut ca poate e la baie,insa atunci cand am deschis usa nu era nimeni.M-am umplut de groaza cand am vazut bratara ei norocoasa pe jos langa fereastra deschisa,si mica pata de sange de pe draperii.Imi venea sa tip,ceea ce am si facut pana la urma.Eram intr-adevar buna la asta.Cred ca si Michael si Ray m-au auzit fiindca usa camerei s-a deschis cu o bufnitura puternica ramanand astfel si fara clanta.Mike a luat-o in mana,si s-a uitat ciudat la ea de parca nu i-ar fi pasat si a aruncat-o in spate.O afirmatie de durere ragusita se auzi din spate.Era Ray cel in care a nimerit clanta aurie.
-Hei,ce s-a intamplat?Mi-au asurzit timpanele.
I-am aratat cu degetul tremurand al mainii mele,pata aceea rosie de pe draperie.
-Nu stiu unde e Izzy.A disparut.Tot ce a lasat este bratara ei norocoasa.Incercam sa par calma dar tot ce puteam sa fac era sa introduc intre fiecare cuvant de-al meu,cate un suspin gatuit.
-Dar ea nu pleaca nicaieri fara bratara,spuse Mike,in timp ce Ray in spatele lui arata nepasator,frecandu-si in continuu capul dupa impactul cu clanta.
-Poate a plecat la o plimbare,se auzi din urma vocea gazdei noastre.Sunt sigur ca nu i s-a intamplat nimic rau.
-Nimic rau?M-am rastit eu la el.Tu nu vezi pata rosie de pe draperii?Sau ar trebui sa cred ca era acolo de cand am venit?Ce crezi ca si-a taiat venele intentionat ca sa “ne sperie”?Eu una nu prea cred.Si daca nu ai de gand sa ne ajuti sa o gasim atunci fie!Ma voi duce singura,am zis si am trecut furioasa pe langa fratele meu si pe langa Ray,care inca arata ca nu ii pasa.L-am imbrancit usor ca sa ii arat cat de badaran era,si mi-am continuat drumul pe scari in jos.Cand am ajuns la a sasea treapta cu Mike in spatele meu Ray am observat ca ne striga pe amandoi.
-Si unde aveti de gand sa o cautati?La magazinul cu dulciuri?Nu cred ca bomboanele au devenit dintr-o data criminali.Nu l-am ascultat.Era clar ca avea chef de glume in timp ce sora mea disparu-se fara sa spuna unde.Bun.Nu vreti sa ma ascultati,atunci pierdeti.
-Nu stiu ce crezi tu,capatana de morcov,dar asta nu e cu siguranta un joc,a izbugnit Michael.
-Nu v-ati gandit ca poate stiu unde sa o cautati?Si-a afisat un ranjet sarcastic pe fata inaintand si el cu o treapta in urma noastra,intr-o postura mai lenesa si taraindu-si pantalonii pe parchet.
-Si unde ai de gand sa ne conduci?L-am intrebat eu,evident nervoasa pentru ceea ce avea loc chiar acum.
-Poate in viziunea ei.
-O,bun acum esti pe langa domnul-stie-tot si domnul-mereu-ghicesc-locatia.
-Si daca am dreptate?Ce vei face oare?Nu te-ai gandit ca daca mai stam mult aici i s-ar putea intampla multe lucruri rele?Poate totusi ar trebui sa ai mai multa incredere in mine.Si mai cred ca ai putea sa te gandesti la cine sunt de fapt.
-Crede-am am facut-o deja.Esti un…mda,contacteaza-ma cand imi vine un cuvant in minte.Si am inceput sa alerg pe scari fara sa bag de seama ca ar trebui sa il astept si pe fratele meu.
26 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×
-Bine,teatrul national,sala mare.Incearca acolo,a tipat el cu capul aplecat peste balustrada.
Eram aproape in fata teatrului cand mi-a explodat un gand in minte.De unde stia el unde anume putea fi Izzy?Iar devine ciudat,si asa ma luase deja cu tremurici.Abia asteptam sa o gasesc si sa plecam acasa.Mike m-a prins de incheietura mainii.
-Am ajuns.
Intr-adevar teatrul era mare.O cladire terminata de ceva timp dar niciodata in deajuns de buna pentru anumite spectacole.Parea cam parasita pe exterior.Unele dintre geamuri avand lemne batute pe ramele acestora.M-am uitat l-a Michael incercand sa-l conving ca eu nu intru acolo,dar se pare ca nu prea mi-a inteles mesajul foarte bine deoarece mi-a facut semn cu capul in directia cladirii parasite si m-a indemnat sa merg inainte cu mana la spatele meu.L-am urmat,insa nu eram sigura ca picioarele imi vor rezista mult timp.Mi se facea greata numai cand ma gandeam la pata de sange de pe draperii.Usa care se intindea acum in fata noastra parea mare si foarte veche chiar daca a fost inlocuita acum sase luni.Avea urme lungi lasate pe ea.Ba nu.Acelea erau zgarieturi.Facute probabil de liliecii care zburau noaptea.Dar nu cred ca ei ar fi atat de prosti in cat sa se ciocneasca de o usa pe care nu ai cum sa nu o vezi.Am impins-o in speranta ca se va deschide dar tot ce am obtinut a fost un scartait de lemn vechi ca un protest pe care trebuia sa il respectam.Michael incerca si el,iar usa se deschise instantaneu.
-Sti,cateodata e bine sa fi baiat,mi-a spus el evident increzator in “puterile” lui de baiat mare.
Tot ce puteam vedea mai departe era intuneric si mult intuneric.Nu era nici o urma de lumina,nici macar o torta pusa pe perete ca in filmele de aventura.Nimic.Golul din incapere imi tulbura ochii.Ma facea sa imi doresc sa tip si sa fug in cel mai indepartat colt al lumii.
O umbra aproape stearsa izvora dintr-un perete apoi se avanta exagerat de repede pe celalalt.Imi fugeau pupilele cand in stanga cand in dreapta,pana cand umbra ca de smoala se opri.Nu o mai vedeam acum,dar tot ce puteam auzi era doar un sunet gatuit menit sa introduca frica in sufletul meu.M-am lipit asa de tare de fratele meu incat mi-a amortit mana.Acesta a scos un sunet asemanator cu o afirmatie de durere.
-Scuze,i-am soptit eu,aproape absenta.
Ne-am indreptat usor,cu pasi marunti in fata noastra,adica intr-o gaura neagra mai precis.Imi era frica sa nu calc pe ceva,ca apoi sa nu scot un sunet ascutit si sa trezesc toate “chestiile” care puteau fi pe aici.Cand eram mica tremuram noaptea in pat si ma gandeam numai la fantome si la cate rele pot face acestea.Iar daca cea de pe perete era o fantoma atunci cred ca ar trebui sa fugim de aici pana nu ma apuca treaba mica.
Simteam un fior rece ca un cub de gheata topindu-se pe ceafa mea.Imi era teama sa ma intorc si incepusem sa cred ca nu e decat imaginatia mea speriata care imi juca feste.Am intins o mana tremuranda in spate rugandu-ma sa fie numai un val de aer rece venind de la usa care nu se inchidea bine.Cand am observat ca mana mea nu nimereste nimic m-am intors din reflex luandu-l si pe Michael cu mine.Nu era nimic in spatele nostrum,dar cand ne-am reluat locurile,o silueta s-a asejat in fata noastra.Am deschis gura ca sa urlu,insa tot ce mi-a iesit a fost un chitait neajutorat.
27 ×ღ×~~~Incredere~~~×ღ×
M-am trezit dupa soc intr-o camera foarte mare cu multe scaune si reflectoare.Singura sursa de lumina izvora de pe scena,dar si aceea era extreme de stearsa.Mi-am obisnuit ochii cu lumina aceea.
In fata mea,pe scena era un scaun din fier sip e el statea un copil,o fetita dupa cum puteam vedea.De fapt era chiar Izzy.Doamne ce i-or fi facut oamenii astia,si de ce au rapit-o?
In spatele ei erau doua siluete,prima era a unei femei cu parul lung si auriu exact ca al lui Mike.Era imbracata intr-un sarafan de culoarea scoartei copacilor.Un fel de ocru dar cu mult mai inchis.Era aproape cat mine de inalta,si avea doi ochi albastri superbi pe care zici ca i-ar fi scaldat in apa marii,iar apoi i-a dat cu lac pentru a nu se sterge culoarea.In dreapta ei statea un barbat inalt cu un par saten lucios care ii cadea peste urechi.Era imbracat intr-un tricou vechi negru si rupt la una dintre maneci si o pereche de blugi care ii atarna pe baschetii murdari,negri.Cred ca purta doliu cuiva caci era tot imbracat in negru.Femeia imi parea totusi cunoscuta,dare ram prea obosita ca sa mai judec.Sora mea se zbatea in scaun ,darn u indeajuns de tare incat sa rupa inchizatorile rotite peste mainile si picoarele ei.
-Dati-i drumul!Am tipat eu catre acei oameni,insa niciunul nu ma baga in seama.
-Cass,mi-a rostit ea numele si lacrimile au inceput sa ii siroiasca pe obraji ca o avalansa.
Ma uitam la ea dar nu stiam ce sa fac.Mike nu mai era cu mine,iar eu nu prea am experienta in lupte.
-Iti multumesc pentru ca mi-ai adus-o pe fetita,Nathan,poti pleca acum.
Nathan care am realizat ca statea chiar in spatele meu se pare ca a adus-o pe sora mea aici.
Femeia aceea arata foarte speriata cand se uita la mine.De parca i-as fi facut ceva ce nu avea sa uite niciodata.
-Asteapta,se pare ca i-a spus surorii mele,i-ai spus cumva Cass?Adica prescurtarea de la Cassey?
-Da smintito,i-am spus,s-a rastit Izzy la ea.Cateodata soramea poate fi foarte intepata si aroganta.
-Cumva…,dar nu apuca sa-si termine fraza deoarece pe usa
-Ray?Prostule da-i drumul!Am izbucnit la Ray cum nu am mai izbucnit la nimeni in toata viata mea.
Ray nu spunea nimic,doar il ducea pe Michael in fata salii.
-Gata,asta e ultimul.In vocea lui nu se simtea nici un fel de enervare sau calm.Vocea lui nu imi inspira nimic de data aceasta.
-Ray,am inceput eu sarcastic,imi poti explica si mie ce naiba se intampla aici?Am pus accent pe ultimul cuvant facandu-l sa sune mult mai fioros.L-a dus pe Mike in fata.Mike statea cu privirea atintita spre podea.Femeia inalta se uita la el ca sic and ar fi gasit ceva de mult pierdut,iar Izzy,ei bine ea inca se mai zbatea dar nici unul din tipetele ei nu era important pentru barbatul care o pazea.Fata lui era alba ca faina,iar ochii ii erau umpluti cu ura.
-Da,Ray de ce nu ii explici ce se intampla?Ti-e teama?Spuse femeia eventual cu o voce care parca il implora sa ma faca sa inteleg toata povestea.De ce sa-i fie teama?A,da poate de mine dupa ce o sa scapam de aici.Imi tot venea in minte intrebarea Oare el o fi de
28 ×ღ×~~~Bilciu Andreea~~~×ღ×
partea lor?,insa nu imi puteam raspunde.Barbatul de pe scena incepu se rada.Un ras sarcastic si foarte zgomotos,la fel ca zgomotul e care il scot vasele de portelan cand se sparc.
-Ooo,eu am inteles.Tu nu Ethelda.E clar ca se cunosc si ca e ceva intre ei.
Stati sa vad daca m-am prins?A zis Ethelda?Cred totusi ca am auzit bine.Nu se poate,e imposibil asa ceva!Nu are cum.E prea ciudat.As vrea ca cineva sa imi explice totul de la cap la coada.Si sa aflu si eu ce vor oamenii astia de la noi.
-Ce?Nuuu!Domnule Hall,ati inteles gresit.
Ray a spus asta cu o exasperare evidenta in voce,pe care nu o puteam suporta.Dar totusi avea dreptate,nu era nimic intre noi doi.Chiar daca as vrea asa ceva,ceea ce acum mi-a cam pierit din minte,nu s-ar putea intampla niciodata.
-Nu am nimic de impartit cu el.Si,apropos ati zis Ethelda?
-Da,am zis,de ce?
-Eu…doar…adica m-am gandit ca…poate,nu stiu doar ca mi s-a parut foarte familiar si in acelasi timp si foarte ciudat.
-Ce anume ti s-a parut familiar la numele acesta?
-Pai…cred ca nimic,ah lasati-o balta.Tot ce vreau eu sa…,si in secunda doi barbatul s-a repezit la mine cu o viteza inimaginabila.O viteza care nici macar un iepure sau jaguar nu ar putea sa o intreaca.M-a tarat pana la peretele din dreapta,cu mana inclestata pe gatul meu,taindu-mi respiratia.Ce erau ei?Inima imi batea mai tare decat un gong chinezesc si era gata sa sara din piept.Incercam sa respir,darn u imi reusea.Imi imaginam deja moartea mea daca ma tinea mai mult de patruzeci de secunde asa.Stransoarea totusi i s-a mai slabit si astfel eu am reusit sa gasesc un canal prin care sa imi controlez respiratia si sa mi-o redresez.Picioarele mele erau la aproape cincizeci de centimetri departare de podeaua lucioasa.Tremuram sin u mai simteam nimic momentan.Eram ca o statuie de piatra pe cale sa se darame fiindca nu a fost construita bine.
-Daca imi raspunzi la intrebare s-ar putea sa mai traiesti inca.Dar daca nu…ei bine nu stiu ce as putea sa iti fac.Acum,unde ramasesem?A,da.De ce ti se pare numele familiar?Raspunzi,iti dau drumul,nu raspunzi,atunci as putea gasi o modalitate prin care moartea sa nu doara atat de tare.
Am tras cu ochiul in spatele domnului Hall Imposibilul,intalnindu-i privirea speriata a lui Michael si cerandu-i ajutor prin limbajul ochilor.Ray,pe de alta parte a observat si el.Si l-am auzit soptindu-i Sa nu misti un deget altfel o sa m…Si apoi vocea lui se facu incapabila in a fi auzita,iar eu mi-am reluat socul pe care il traiam cu cel din fata mea.
-Nu stiu,bine?A explodat constiinta mea deodata.Stransoarea lui deveni si mai aspra,iar de data aceasta incepusem sa simt intepaturi in tot corpul,de la talpe pana la genunchi,de la solduri pana la tample.Respiratia lui imi mangaia fata dar intr-un mod destul de neplacut.
-Bine,fie cum vrei tu,mi-a spus el,iar apoi am vazut.Tepuse lungi si ascutite ieseau din gingiile maxilarului lui.Ba nu.Aceia erau dinti.Dinti mai ascutiti decat ai rechinilor.El a marait la mine,iar eu am inchis ochii.Am crezut ca acesta va fi sfarsitul vietii mele.Ma temeam ca atunci cand ii voi deschide nu voi mai fi la teatru,ci undeva mult mai sus de atat.Asteptam sa aud clopote,dar tot ce am auzit a fost tipatul unei femei,si fluierul vantului,ca si cand cineva l-ar fi taiat cu cea mai ascutita lama.Deodata mana ingreunata de pe gatul meu a disparut,lasandu-ma sa cad pe suprafata rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu